FOTO Al Bano – În căutarea fericirii

22 iulie, 2013

Era o vreme când italianul îşi împărţea şi viaţa, şi succesul cu Romina Power. Doar că frumosul duet s-a transformat într-un dureros duel, peste care a planat, ani de zile, drama dispariţiei fiicei lor.

Felicità. Numele unei fericiri care, pentru Albano Carrisi, însemna, la vârsta copilăriei, să zburde liber pe câmpurile din Cellino San Marco, un mic sat din Italia, şi să cânte în timp ce-şi ajuta părinţii la lucrul pământului, după ce se întorcea de la cursuri. Erau anii inocenţi, când se ducea la şcoală cale de câţiva kilometri, cu bicicleta sau cu trenul, şi când visa cu ochii deschişi la ziua în care nu va mai fi nevoit să facă nimic. Doar să cânte şi-atât.

„Îmi amintesc că omul de serviciu de la şcoala elementară din Cellino m-a întrebat: «Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?».Şi eu i-am răspuns, aproape ţipând: «Eu trebuie să cânt!». «Dar tu eşti fiu de ţărani. Unde vrei să pleci?». «Eu am aruncat sapa! Eu trebuie să cânt!»“, rememorează Al Bano în cartea autobiografică „Este viaţa mea“.

„De mic copil aveam o mare pasiune pentru muzică. Bunicul meu mă ducea să ascult concertele marilor trupe muzicale ale acelor ani, în special concerte de muzica lirică. Iar vocea am moştenit-o de la mama mea, Iolanda, o femeie într-adevăr pasionată de muzică. De-abia în adolescenţă am înţeles că mi-a fost dat ca muzica să fie viaţa mea, mulţumită şi darului natural al vocii, cu care am fost înzestrat“, spunea el acum doi ani, când a fost în vizită în România.

Şi, într-adevăr, dacă n-avea acea pornire, la 16 ani, să plece de-acasă şi să încerce să devină vedetă la Milano, aşa cum îi văzuse pe Domenico Modugno şi Adriano Celentano, doi mari cântăreţi ai Italiei, poate că astăzi n-am fi avut ce povesti. Şi, cum toate începuturile sunt grele, nici Al Bano n-a crezut că, până la urmă, va răzbi.

Mai întâi, s-a angajat în construcţii, dar n-avea casă, n-avea masă, aşa că dormea şi mânca cum şi pe unde apuca. Banii strânşi cu trudă îl trimitea acasă, scriindu-le alor săi că o duce bine şi că lucrează în administraţie! Funcţionar public n-a ajuns niciodată, dar a sperat că se va descurca mai bine dacă va lucra la un restaurant. Apoi, din ospătar, a ajuns lucrător la o bandă de montaj la Innocenti.

„Practic, am făcut universitatea vieţii: am fost zidar, ospătar, am făcut şi alte meserii… Să trăieşti la Milano nu era nici pe vremuri uşor: aveam nevoie să mănânc, şi înainte de a-mi începe cariera de cântăreţ!“, povesteşte astăzi italianul.

Norocul i-a surâs în 1965, când a citit într-un ziar că Adriano Celentano caută tinere talente. Plin de entuziasm şi îmbrăcat cu cele mai bune haine pe care le avea, s-a prezentat la casting. Iar Celentano însuşi, când l-a auzit cântând, i-a spus că are o voce frumoasă şi că-l vrea printre colaboratorii săi.

Însă, o vreme, nu l-a mai căutat, iar la serviciu, colegii începuseră să-l ia peste picior şi să-i spună că Celentano a şi uitat de el. Totul până într-o zi, când a fost anunţat că e înscris la concursul de preselecţie pentru festivalul de muzică uşoară de la San Remo.

Atunci a fost momentul în care a întâlnit-o pe Romina, de care s-a îndrăgostit la prima vedere. O fată frumoasă, înaltă, cu părul lung şi drept, care jucase deja în trei filme şi era fiica actorului american Tyrone Power. Un CV absolut intimidant pentru Al Bano, care venea dintr-o familie modestă şi ale cărui perspective erau încă incerte.

Debutul lui nu s-a produs, însă, la San Remo, ci la Ferstival delle rose, cu „Pensando a te“, melodie cu care a ajuns şi pe micile ecrane, spre uimirea totală a părinţilor săi, dar care i-a şi adus un premiu la concursul Disco per l’Estate. Un an mai târziu, el îi însoţea pe cei de la Rolling Stone în turneul din Italia, iar în ’68, după ce înregistrase câteva piese pentru radio, era asaltat de casele de discuri şi prime chiar oferte pentru a juca în filme.

După un asemenea succes, Al Bano a avut curajul să-i ceară, în sfârşit, Rominei să-i devină iubită. Iar ea, deşi avea pretendenţi cu situaţii financiare mult mai fericite, l-a preferat pe el. „M-a învăţat să cunosc lucrurile concrete şi simple ale vieţii, mi-a povestit despre anotimpuri, natură şi de ce îmbătrânesc copacii, cum se mănâncă aricii de mare…“, spunea ea într-un interviu pentru Rai2.

Ba chiar n-a ezitat nicio clipă când italianul i-a cerut mâna, spre disperarea mamei sale, care a reacţionat vehement: „Cum, fiica mea să se mărite cu un ţărănoi italian cu chitară?“ Ei bine, exact aşa s-a întâmplat, pe 26 iulie 1970.

De-atunci şi până în nefericitul an 1994, au fost nedespărţiţi. Au trăit împreună, au cântat împreună, s-au bucurat de faimă la nivel internaţional şi au avut trei copii: pe Ylenia (n. 1970), Yari (40), Cristel (28) şi Romina Iolanda.

Însă, în ianuarie 1994, toată fericirea lor a dispărut odată cu fiica lor, Ylenia, care avea atunci 23 de ani. Fata abandonase colegiul de la Londra şi, după ce şi-a vândut lucrurile, a plecat să colinde lumea.

A ajuns în America de Sud, unde a petrecut câteva luni bune, iar, după Crăciunul anului 1993, Ylenia ajunsese la New Orleans şi era cazată în Hotelul LeDale, unde a fost văzută în compania muzicantului de stradă afro-american Alexander Masakela. Părinţii i-au auzit ultima oară glasul pe 31 decembrie 1993, când i-a sunat să le ureze un an nou fericit.

Iar ultima dată a fost văzută pe 6 ianuarie 1994, în cartierul francez. Vestea dispariţiei ei, dublată de declaraţia unui gardian public, care susţinea că a văzut o femeie care semăna cu ea aruncându-se în fluviul Mississippi, spunând: „Aparţin acestei ape“, i-a distrus pe Al Bano şi pe Romina.

Dar faptul că trupul ei n-a fost găsit niciodată i-a făcut să-şi continue căutările ani la rândul, crezându-se că, în afara sinuciderii, altă ipoteză ar fi că fata a fost răpită de traficanţii de droguri. Doar că această goană după adevăr i-a făcut să se învinovăţească reciproc şi să se îndepărteze tot mai mult unul de altul, până când, în 1997, au hotărât să divorţeze.

Soarta a vrut ca, la 17 ani de la cumplitul incident, aceşti părinţi îndureraţi să primească o primă veste optimistă. Ziarul german „Freizeit Reveu“ arunca bomba: „Ylenia trăieşte şi se află într-o mânăstire ortodoxă din statul Arizona“. Se făcea referire la lăcaşul de cult greco-ortodox Sfântul Anton de lângă Pheonix, unde Ylenia s-ar fi retras de bunăvoie.

Chipurile, ea şi-ar fi lăsat părinţii să creadă că a fost răpită sau că este moartă pentru a-i pedepsi pentru certurile violente cu care întreţineau atmosfera urâtă de-acasă.

Adevărul despre ea, însă, n-a putut fi până acum probat, de vreme ce Ylenia, ajunsă acum la vârsta de 41 de ani, a refuzat să iasă din mânăstire pentru a-şi întâlni părinţii. Un gest care l-a făcut pe Al Bano să abandoneze ideea că fiica lui trăieşte şi, de comun acord cu Romina, a cerut instanţei s-o declare moartă.

Între timp, italianul s-a detaşat de demonii care i-au umbrit viaţa şi a încercat să-şi recâştige dreptul la fericire alături de Loredana Lecciso (39 de ani), femeia care i-a dăruit alţi doi copii: pe Jasmine (12 ani) şi pe Albano Junior, alintat Bido (11 ani). Nici alături de ea lucrurile n-au curs lin, căci, după ce au decis să formeze un cuplu în 2001, patru ani mai târziu s-au despărţit cu scandal chiar în direct, la TV.

După ani de certuri, împăcări şi despărţiri, cei doi au revenit la sentimente mai bune şi, din 2012, locuiesc din nou împreună. „Da, ne-am reunit, ne merge bine, dar este o cu totul altă relaţie. A înţeles că este corect ca fiii noştri să trăiască în această casă. Spre deosebire de Romina, când s-a sfârşit între noi, Lore nu mi-a interzis să-mi văd copiii, iar pentru asta îi sunt extrem de recunoscător şi o stimez“, a spus Al Bano despre actuala lui parteneră de viaţă.