Frances Farmer: drumul de la Hollywood la Secţia de Psihiatrie

2 noiembrie, 2016

Starul hollywoodian căruia i s-ar fi făcut o lobotomie în secret, victima gulagului psihiatric american al anilor '40! “Am băut tot ce mi-a ieşit în cale, inclusiv benzedrină!”, declara în 1943 Frances, înainte de a fi arestată, apoi internată. Destinul tragic al acestei talentate, dar fragile actriţe a devenit ulterior unul dintre subiectele exploatate de Hollywood, cea mai cunoscută ecranizare fiind cu Jessica Lange.

A fost sau nu frumoasa actriţă victima unei lobotomii?

O cititoare avidă de Nietzsche, independentă, precoce, frumoasă, rebelă şi atât de talentată. Aşa era Frances Farmer, fiica unui avocat de succes. În 1935, la 22 de ani, se muta din Seattle-ul natal la New York, visând să se lanseze în teatru. În schimb, a ajuns să semneze un contract pe şapte ani cu Paramount, între 1936 şi 1943 apărând în vreo 14 pelicule, alături de staruri masculine ca Bing Crosby şi Cary Grant. Come and Get It, din 1936, în care juca dublu rol – mamă şi fiică – avea s-o lanseze cu mare succes la public şi la critici în egală măsură.

Visul ei a început să se destrame, însă, prin 1942, când a divorţat de primul soţ. În acelaşi an, refuza să facă un nou film cu Paramount, care îi suspenda contractul – acesta era începutul coşmarului care a aruncat-o în alcoolism. Mai întâi, a fost arestată conducând sub influenţa alcoolului. Anul următor, poliţia o găsea la Knickerbocker Hotel, dormind goală şi beată criţă. “Am băut tot ce mi-a ieşit în cale, inclusiv benzedrină!”, a spus atunci Frances. Ziarele au luat foc, iar un judecător a condamnat-o la 180 de zile de închisoare, după ce nu-şi achitase nici amenda din urmă cu un an, când fusese prinsă la volan în stare de ebrietate. „A învineţit un ofiţer de poliţie”, titrau ziarele despre comportamentul complet scăpat de sub control al lui Frances, în momentul în care i s-a dat sentinţa şi nu a fost lăsată să dea un telefon. În disperare de cauză, cumnata ei s-a gândit că mai bine ar fi s-o interneze la Psihiatrie, decât să ajungă la închisoare. După nouă luni în sanatoriu, Frances se întorcea în Seattle sub supravegherea mamei sale, doar pentru a fi din nou internată. A doua oară. A treia oară. Iar a patra oară pentru aproape cinci ani!

Ei bine, pe baza acestor cinci ani la Western State Hospital avea să se nască şi mitul lui Frances Farmer, starul hollywoodian căreia i s-ar fi făcut o lobotomie în secret, victima glagului psihiatric american. Cel puţin asta a susţinut autorul William Arnold, în cartea “Shadowland”, care a urmărit destinul actriţei – o carte publicată în 1978, la opt ani de la moartea ei, tomul stând la baza filmului din 1982 “Frances”, cu Jessica Lange în rol principal, rol pentru care a fost nominalizată la Oscar. Interesant este că la un an după film, autorul a spus că ar fi inventat lobotomia lui Frances – prea târziu, însă. Filmul cu Jessica Lange a avut o asemenea putere, încât Farmer a rămas în istoria Hollywoodului ca o victimă a acestei violente metode aplicate sălbatic în anii experimentali ai psihiatriei americane. Varianta din partea familiei e cu totul alta. Sora lui Frances, Edith Elliot, scrie în “Look Back In Love”, apărută cu trei ani înainte de film, că tatăl lor ar fi ajuns în 1947 la spital chiar la timp pentru a opri lobotomia, decis să-i dea pe doctori în judecată dacă s-ar fi atins de un fir de păr din capul fiicei lui.

Frances Farmer - numele unuia dintre cele mai mari mistere hollywoodiene.

În căutarea adevărului, descoperirile nu sunt, însă, oricum frumoase. Fiindcă nici mărturisirile din autobiografia lui Frances, publicată după moarte, nu sună mai bine. Actriţa povesteşte în cartea Will There Really Be A Morning? că în cumplitul sanatoriu în care a stat cinci ani ar fi fost violată de infirmieri, ţinută excesiv în cămaşa de forţă, dar şi în lanţuri, chinuită cu băi cu gheaţă, supusă terapiei cu şocuri electrice şi muşcată de şobolani… Care să fie adevărul? William Arnold a fost interesat de senzaţional, ca să-şi vândă cartea devenită apoi un film de succes – aşa că a scris despre o lobotomie. Sora lui Frances, pe de altă parte, era interesată să ţină stindardul sus, să păstreze demnitatea familiei şi pe cea a surorii sale, apărându-i imaginea de star hollywoodian, aşa că a negat lobotomia. În fine, Frances însăşi a scris despre ororile trăite la Western State Hospital – dar, la urma urmei, câtă bază puteam avea în scrierile ei? Pot fi ele considerate 100% adevărate, având în vedere că au fost, totuşi, scrise de o actriţă cu antecedente psihiatrice?! Mai mult, cartea nici n-a fost terminată de Farmer, ci de prietena ei, Jean Ratcliffe, dornică să obţină bani de la nişte studiouri de film interesate s-o ecranizeze. Lucru care s-a întâmplat, până la urmă…. Fiindcă pe cât de crud a tratat-o Hollywoodul pe Frances, pe atât de flămând a fost să-i exploateze apoi povestea… Astfel că pe lângă celebrul film cu Jessica Lange au existat numeroase versiuni ale vieţii ei. Inclusiv cea după autobiografia ei, o peliculă intitulată chiar aşa, Will There Really Be A Morning?, cu Susan Blakely în rol principal, prestaţie pentru care a fost nominalizată în 1984 la Globul de Aur.

Eliberată din sanatoriu în 1950, Frances n-a mai fost în stare atunci să revină la Hollywood, urmând o perioadă tulbure, în care şi-a câştigat existenţa lucrând la un hotel, la spălătorie, apoi ca recepţionistă. Căsătoria cu un om de televiziune, Leland Mikesell, a ajutat-o, însă, să revină încetul cu încetul la actorie… Dar asta abia şapte ani mai târziu, în 1957, când a reapărut, dar în câteva seriale TV. Din păcate, Frances n-a reuşit să-şi păstreze controlul asupra vieţii, iar demonul alcoolului a doborât-o din nou. Arestată iar pentru şofat în stare de ebrietate, a fost concediată, găsindu-şi sfârşitul în 1970, la doar câteva luni după ce fusese diagnosticată cu cancer esofagian. Doar cu puţin timp înainte de a împlini doar 57 de ani!