George Clooney: ”Treaba mea e să schimb scutece”

E un tip norocos şi asta o ştie şi el. O carieră cu un succes fenomenal, o căsnicie târzie, dar reuşită, şi o experienţă de viaţă revelatoare. Iată-l pe George la o discuţie liberă despre toate acestea.

George Clooney şi Amal Clooney sunt părinţii a doi copii

Despre căsătoria cu Amal şi venirea pe lume a gemenilor Ella şi Alexander, Clooney are numai cuvinte de laudă: „E minunat să fii tată. E o perioadă a vieţii mele pe care nu credeam că o voi trăi. Sunt un om norocos. Cum poate fi un om atât de norocos?“. La finalul anului trecut, în plin turneu de promovare a filmului său, Subur­bicon, acesta a vorbit deschis despre cum l-a luat viaţa prin surprindere, cum trăieşte în acest roller coaster al succesului şi emo­ţiilor şi despre cum e să schimbi scutece în miez de noapte. La cei aproape 57 de ani ai săi, acesta a descoperit miracolul paterni­tăţii, fiind foarte implicat în creşterea celor doi gemeni născuţi pe 6 iunie anul trecut. Iată cum arată noua lui viaţă în Berkshire, UK, acolo unde au ales să îşi crească copiii, şi ce are de spus despre cei mai apropiaţi prieteni ai săi.

Eşti un tip foarte popular. Julianne Moore are numai cuvinte de laudă la adresa ta.

George Nu-i aşa că şi ea e foarte cool? Nu, pe bune, ţie nu ţi se pare că e una dintre cele mai mişto persoane pe care le-ai întâl­nit vreodată?

Ba da, e o femeie extraordinară. Dar ce zici despre Matt Damon, care pare că are de spus numai lucruri nasoale la adresa ta?

Matt e cel mai nesuferit. Ce coşmar! Şi când te gândeşti că nici măcar nu e în stare să joace în filme ca să îşi întreţină familia. (râde)

Pentru că tu îl voiai pe Brad Pitt pentru rolul din Suburbicon, nu?

Da, era foarte ocupat şi ştii cum e, Matt e mai ieftin. (

) Nu poţi să-l iei nici pe Tom Cruise la un preţ mic, aşa că primeşti fix pentru cât plăteşti. (

)

Apropo de asta, nu pot să nu te întreb ce părere ai despre recentul scandal ce a marcat Hollywoodul? (n.r. cel stârnit de Harvey Weinstein)

Este o mare cumpănă în istoria Hollywo­odului. Şi asta pentru că a fost surmontată frica femeilor abuzate şi hărţuite că nu vor fi crezute şi teama celor care o fac că, de acum încolo, nu vor mai fi acoperiţi cu atâ­ta uşurinţă. Că nu se vor mai tolera acţiuni precum bulling-ul, hărţuirea, intimidarea şi şantajul pentru obţinerea de roluri impor­tante. Nu e vorba doar despre o trezire a

 Hollywoodului, ci a tuturor industriilor, şi a femeilor care vor avea dreptul de acum încolo să vorbească liber despre aceste lu­cruri. Iar cei care au făcut chestiile astea ani de zile trebuie făcuţi de râs în public şi aduşi în faţa justiţiei. Secretul constă în faptul că nu trebuie să lăsăm aceste întâmplări să pă­lească în timp. Trebuie să ne bazăm pe acest moment ca să facem o schimbare perma­nentă în ceea ce priveşte modus operandi de până acum.

Daddy cool. În încercarea de a-i feri pe gemeni de obiectivul fotografilor, acesta zboară doar cu private jet-ul.

Şi nu pot să nu te întreb cum te descurci în ipostaza de tată?

Este foarte distractiv. Gemenii au deja opt luni, râd încontinuu, fac feţe haioase şi trag pârţuri des. (

) Şi sunt cea mai bună audienţă a mea de până acum. Avem ceva bătăi de cap cu diversifi­carea, pe care am început-o de ceva timp. Şi aşa nu excelam la capitolul schimbării de scutece, acum, după diversificare, e şi mai şi. E un fel de drum la vale după ce reuşisem să ajung, cât de cât, în vârf. Îna­inte râdeam de prietenii cu copii şi le spuneam: „Ce e aşa greu la schimbatul scutecelor de vă vă­itaţi atât?!”. Acum ştiu pe pielea mea...

Dar pentru asta există bonele.

Nu, asta e treaba mea, eu trebuie să schimb scutece­le. Cum să te numeşti părin­te adevărat dacă nu faci „the dirty job“? În asta constă tot farmecul.

Care a fost cea mai mare surpriză după ce ai devenit tată?

Nici acum nu înţeleg cât de bine s-au conturat ca fiinţe. Cât de diferite sunt personalităţile lor, ea e foarte sensibilă, delicată, iar el este un mic golan poznaş. Şi când mă gândesc câtă responsabilitate apasă pe umerii noştri în demersul de a-i for­ma ca oameni şi câtă grijă trebuie să avem să nu distrugem totul! Vreau să fie fericiţi şi sănătoşi şi mereu în siguranţă. Acesta este job-ul nostru acum, să avem deplină grijă de ei, atât cât ne stă în putere. Restul e o arun­cătură de zar, la noroc.

Ce aştepţi cu nerăbdare?

Aştept tot ce va urma. Primul lor cuvânt, primii paşi, cum devin adolescenţi şi oameni maturi. Tot! Şi cel mai mult aştept să văd cum o să mă trateze pe mine. (

)

Cariera ta a suferit câteva transformări. Acum eşti mult mai implicat în calitate de regizor, decât ca actor. Care a fost cea mai mare schimbare prin care ai trecut pe acest drum?

Pentru o perioadă foarte mare de timp, principala mea grijă era cum să fac rost de un job. Orice job. Aveam nevoie să fac bani. Dar când ajungi în punctul în care ai văzut pe pielea ta ce înseamnă succesul şi ai ră­mas pe val, banii nu mai sunt principalul factor motivaţional. Acum îmi permit să lu­crez la anumite producţii doar pentru că aşa vreau eu. Şi asta şi fac şi îmi place să lucrez la producţii în care cred doar pentru a-i aju­ta pe alţii, care sunt talentaţi, dar cărora nu li se dă nicio şansă. Pentru că eu, la rândul meu, sunt conştient că, dacă nu primeam o şansă de la alţii, nu ajungeam unde sunt. Nu aveam niciun procent de succes în viaţa asta. Aşadar, cred că e foarte important să ai conştiinţa de a oferi mai departe ceea ce ai primit. Şi mie îmi place să fac asta.