Ilie Năstase, scopul şi Timişoara
Sunt unul dintre cei îndrăgostiţi de acest oraş plin de oameni civilizaţi şi superbi. Aici ghioceii înfloresc pe 28 februarie. Apoi, pe 1 martie, încep să apară şi la noi. Păsările călătoare mai trec o dată toamna prin Timişoara, înainte să plece în ţările calde. Înainte să plouă în România, plouă puţin în Timişoara. Soarele străluceşte acolo şi o rază sau două, de mai rămân, mai încălzesc şi restul ţării, ca un compromis. Când pe cer vi se pare că luna nu se vede de nori, habar n-aveţi de capul vostru! Luna e la Timişoara.
În principiu lumea a început la Timişoara. Cu gândurile acestea am ajuns eu acolo acum un an. De cum am intrat în oraş cu un taxi, am aflat de la şofer că majoritatea e gata să-l voteze pe Băsescu. Cu vreo doi ani în urmă, am vizitat oraşul prima dată. Am fost în centru, care mi s-a părut mişto. Problema a început când am întrebat “acum unde mergem?”. Că se cam terminase oraşul. Ne-am aşezat la o masă, unde chelneriţa mi-a dat una peste telefon, trântindu-l. Apoi a plecat. Întrebată fiind dacă tot e cretină şi nu-şi coordonează mişcările, de ce nu se hotărăşte să-l ridice ca să nu pară şi nesimţită, replica ei a fost minunată. Nu se ţine telefonul pe masă. Am dat licenţa acolo. Acolo am devenit jurnalist. Titlul lucrării a fost “divertismentul în mass media”. E greu să uit privirea tâmpă cu care unul dintre examinatorii de la Universitatea de Vest m-a întrebat intrigat ce legătură are divertismentul cu jurnalismul. În afara faptului că e o funcţie a mass-mediei, în rest nu are nicio legătură. Altfel el e profesor acolo. Şi tot aşa. Că mai am de povestit. Doar m-am încălzit un pic până aici.
Am urmărit această celebră filmare, în care o fătucă, jurnalistă din fire, i-a adresat următoarea întrebare lui Ilie Năstase, aflat pe străzile de acolo: “Sunt pe domeniul public. Care e scopul dumneavoastră în Timişoara?” Ne putem demonstra neputinţa şi să credem că pe fată n-a dus-o mintea foarte mult. Dar eu cred că, dimpotrivă, ea a înţeles că a ajunge în Timişoara, care e “fruncea”ţării, presupune a avea un scop. Nu poţi să vii pur şi simplu. Şi nu poţi doar să-l ai. Că n-am făcut nicio treabă. Trebuie să-l şi declari. Aşa e la Timişoara. Acolo pe străzi se plimbă doar oameni cu scop. Ilie Năstase se plimba ca şi cum n-ar fi avut scop. Şi de aici intriga. Eu personal o susţin pe jurnalista timişoreană şi-i ofer sprijinul meu în toate demersurile ei de-a rezolva problemele celor care se plimbă aiurea prin Timişoara. N-am scris asta ca să explic cât de imbecili sunt timişorenii. Ci ca să explic cum peste tot sunt şi imbecili, şi oameni mişto. Iar Timişoara nu e o altă lume. E aceeaşi. La fel de bună şi de proastă. Ca şi presa care a preluat ideea într-un tip de curiozitate la adresa lui Ilie Năstase. Băi, dar pe fata aceea, care se recomandă jurnalistă, a ascultat-o dom’le cineva?! Cum să-l întrebi pe Ilie Năstase ce caută la Timişoara?!
