INTERVIU Dana Săvuică: "Mă simt ca la 35 de ani"

E şi normal, după divorţ are o viaţă nouă şi o casă nouă – în care am fost să tragem cu ochiul atât la ideile de amenajare, cât şi la detaliile de budoar.

Anul 2016 a fost unul plin pentru Dana Săvuică: şi-a vândut vechea casă în care a locuit cu fostul soţ, s-a plimbat pe jumătate din mapamond, a bătut şi ţara în lung şi-n lat, iar Crăciunul a prins-o în casă nouă. O vilă cochetă, amenajată inedit, în care a strâns obiecte din toată lumea şi poveşti de-o viaţă. De privit şi de admirat, dar şi de ascultat, căci am fost atenţi şi la lucrurile care nu se văd, dar care-i mobilează Danei sufletul.

OK!: Când te-ai mutat aici? Dana În decembrie. Am pus ochii pe această casă încă de acum un an, când era în construcţie. E un ansamblu rezidenţial cu case lipite, dar mi-a plăcut foarte mult designul, care e altfel decât la alte case pe care le-am vizionat. N-am vrut să plec din zona de nord a oraşului, pentru că m-am obişnuit foarte mult aici, iar sora mea stă la trei case de mine. Îmi place că sunt la marginea oraşului, pentru că am parte de linişte, aer curat, pădure, câmp, păsări, animale. Trec încă ciobanii pe aici cu vaci, cu oi... (râde) Mi se pare foarte pitoresc asta, printre case de sute de mii de euro. Mai auzi câte un cocoş cântând, câini lătrând, adică te duce cu gândul la atmosfera de la ţară.

Pentru mine, nu. Trăiesc într-o lume foarte dinamică şi am observat că stresul acumulat îmi creează o nevoie de linişte, de vorbit mai încet, de muzică de fundal, gen Buddha Bar, de relaxare. Şi atunci casa asta e o oază de linişte.

Probabil, dar nu asta e ideea. Eu mi-am schimbat locul pentru că a trebuit. Şi mi-am dorit o casă, nu un apartament într-un bloc, pentru că sunt obişnuită să locuiesc la sol. E adevărat că puteam să-mi cumpăr un apartament şi din banii rămaşi să investesc într-un business paralel cu ceea ce fac eu în zona de showbiz, modă, frumuseţe, televiziune. Totuşi, n-am rezistat, şi mi-am luat tot o casă cu curte.

E foarte bine. Sunt foarte mândră de realizarea mea, pentru că am făcut-o pe banii mei, pe munca mea, pe ideile mele. Efectiv, mi-am făcut casa exact cum mi-am dorit şi mă regăsesc în fiecare colţişor din ea.

Banii jos! Nu mai vreau rate în viaţa mea! Am avut o casă luată în rate şi cred că a fost unul dintre motivele care au îngreunat foarte tare comunicarea în căsnicia mea. Eu întotdeauna am fost independentă financiar. Femeie fiind, nu trebuie să te aştepţi la un bărbat să-ţi pună covorul roşu la picioare. Dacă o face e foarte bine, dar şi aşa trebuie să ai independenţă financiară, pentru că nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla. Iar acum, neavând stresul ratelor şi al altor griji, pot să-mi dezvolt anumite business-uri, pot să călătoresc mai mult, lucrul pe care l-am şi făcut în 2016.

Nu trebuie să mă invidiezi. Am avut norocul să primesc sprijinul unor agenţii de turism care au vrut să-şi promoveze anumite pachete turistice, dar la care am şi apelat atunci când am vrut să merg în America, de exemplu. Tot anul trecut am fost şi la Moscova cu mama, ceea ce a fost o mare bucurie, pentru că eu am văzut Moscova pentru prima oară, iar ea a revăzut-o după 50 de ani. Am fost într-un city-break pe care chiar îl recomand! Acum pregătesc un proiect cu Cătălin Botezatu la Sankt Petersburg, care sper să-mi iasă în luna mai. Iar în martie am o invitaţie de la nişte prieteni din Argentina, la săptămâna modei.

Uite, Sărbătorile le-am petrecut în casă nouă. De Crăciun am făcut brad, mi-am chemat familia la masă aici, mi-am chemat şi prietenii la petrecerea de casă nouă. Numai Revelionul l-am făcut la Iaşi şi a fost o bucurie să prezint petrecerea de Anul Nou organizată de primărie pentru că am putut să-i cunosc pe cei din trupa Alphaville, cu care am cântat Forever Young – sloganul vieţii mele.

Cu ajutorul produselor cosmetice şi terapiilor, da, îmi iese! Eu sunt adepta a tot ce înseamnă inovaţie în ştiinţa frumuseţii.

Da, aşa este. Îmi place să-mi pun muzică pe fundal, să beau un vin roşu sau rosé, să mă relaxez în cadă cu spumă, cu tot felul de arome (de eucalipt, de iasomie). Mi se pare extraordinar să poţi petrece astfel de momente şi să fii singur, tu cu gândurile tale, şi să te remontezi cu energie pozitivă.

Mă bucur că am reuşit să realizez lucrul ăsta! Asta mi-am şi dorit, n-am vrut să fie doar un singur stil în casă. Ai văzut că am mici accente în colţuri şi, în general, mi-am aranjat casa în aşa fel încât la etaj am un dormitor în stil provençal, celălalt în stil marocan, la parter am influenţă asiatică clară, ca amprentă de bază. Deci da, poţi spune că e un soi de călătorie, dar sper că una îmbinată armonios.

Cred că vreo 30%.

Da, e o singură cameră în care se regăsesc statuete şi mobilierul din vechea casă. În rest, totul e nou şi vechi, în acelaşi timp, în sensul că noi sunt bucătăria, dressingul, dormitorul provençal. În rest, statuetele care se regăsesc în living, inclusiv tablourile de pe pereţi şi celelalte obiecte înrămate, sunt lucruri pe care le-am descoperit după ani şi ani păstrate cu grijă în cutii. Sunt lucruri pe care părinţii mei le-au adunat în timp, în misiunile lor diplomatice, şi care fuseseră lăsate în garajul bunicului meu de la Târgovişte.

Da, dar amintiri ce ţin de vremurile cele mai fericite pe care le-am trăit, când eram cu părinţii mei în Sri Lanka şi când mă plimbam pe gâtul unui elefant, de exemplu. La mine, şi Moş Crăciun venea tot pe elefant, fiind ţară exotică!

Dintre obiectele noi, îmi place foarte mult fotoliul cu patchwork, care e foarte colorat şi mă duce cu gândul la un stil eclectic, un contrapunct la tot ce am în casă. Şi căţelului meu, Sushi, îi place, dovadă că stă pe el, deşi nu are voie, dar crede că nu sunt atentă, aşa că se lăfăie pe el. Te-am văzut, Sushi! Ştii că n-ai voie acolo, da?

Am şi eu o colecţie de magneţi, ca toată lumea, dar n-am mai simţit nevoia să-i expun pe frigider, ci i-am pus la păstrare într-o cutie. O să-mi cumpăr în continuare magneţi, iar colecţia de căni devine şi ea din ce în ce mai mare. Asta pentru că, atunci când călătoresc, eu nu merg la mall-uri, nu fac shopping la nu ştiu ce branduri internaţionale. Mă duc, în schimb, în pieţele şi târgurile de artizanat şi caut tot felul de lucruri specifice locului: pantofi, papuci, obiecte de casă, statuete, tablouri, pânzeturi, bijuterii. Am un patchwork lucrat manual din Pakistan pe care l-am pus peste patul din dormitor. Am nişte bijuterii din India pe care le folosesc la o ţinută modernă. Îmi place să dau culoare ţinutelor sau casei mele cu influenţe din ţările pe care le-am vizitat.

Orice cadou e binevenit. În general, prietenii vin la mine cu o sticlă de vin bun.

De exemplu, lui Cătălin Botezatu i-am făcut cadou de ziua lui, când a împlinit 50 de ani, tot nişte lucruri pentru casă. Noi am călătorit împreună în Indonezia şi în Sri Lanka, unde i-a plăcut foarte mult, aşa că am intuit c-o să-i placă şi masca pe care i-am adus-o din Papua Noua Guinee şi setul de tacâmuri din Sri Lanka, placate cu aur şi cu mâner din fildeş.

Nu resimt foarte tare pierderea grădinii, pentru că era destul de greu de întreţinut. Acum, pentru că am doar o curticică, îmi închipui că trăiesc undeva în Japonia, unde spaţiile sunt foarte mici, şi intenţionez să-mi fac o grădină pe verticală. Am diverse spaliere şi burlane pe care vreau să le acopăr cu iederă sau cu trandafiri japonezi.

Da, statuetele din Bali, care au venit cu vaporul, sunt şi în noua casă: pe terasă sunt cei doi zei războinici, care alungă spiritele rele, iar în sufragerie este Zeul Abundenţei şi Fericirii.

Nu, n-am.

Dragostea pentru oameni, pentru prieteni, pentru copilul meu, pentru părinţi e acolo, neschimbată. Momentan, nu simt nevoia să mă îndrăgostesc.

S-o fi făcut, dar eu nu vorbesc în general despre lucrul ăsta.

Îmi doresc să am tot mai multe proiecte de travel, pentru că am observat că mă simt foarte bine când călătoresc şi vin încărcată cu energie pozitivă, parcă întineresc. Şi visez de mult să am o căsuţă la mare! Din fericire, am un teren la Corbu, pe care intenţionez să construiesc ceva.

Nu ştiu, habar n-am. Poate plec pe undeva, de 47 de ani. Înainte mă gândeam din timp, îmi organizam tot felul de petreceri. Acum nu mai simt nevoia să fac asta.

Mă simt ca la 35 de ani. Adică destul de tânără, dar şi destul de coaptă la minte. Chiar recent am fost la un centru unde mi-am măsurat, cu ajutorul unui aparat, vârsta metabolică şi mi-a ieşit că, la 46 de ani biologici, vârsta trupului meu este de 30. Deci realmente, fizic vorbind, sunt OK. Şi asta pentru că păstrez un echilibru, fără să-mi reprim poftele. Despre asta este şi blogul meu, danasavuica.ro, unde promovez un anumit stil de viaţă, cu recomandări de terapii, servicii, călătorii, restaurante, adică absolut tot ce ţine de

.

Uneori sunt intempestivă şi nu e bine! Încerc să fiu mai liniştită, să-mi păstrez energia şi să n-o mai împrăştii în toate părţile.

Foto: Sorin Stana; make-up: Cristina Drăgan; hair style: Georgiana Coman, Gett’s Hair Studio; stilist: Madena Pasăre; vestimentaţie: Marks&Spencer, Scotch&soda/Magazin Collective, Atelier Faiblesse.