Joe Biden, de la tragedie la triumf! Cele mai întunecate momente din viaţa noului preşedinte al SUA: "Îmi imaginam cum mă duc pe un pod şi mă arunc de acolo"
50 de ani a visat la momentul în care să fie desemnat preşedintele Statelor Unite. Iar acum cea de-a treia candidatură a democratului de 77 de ani a devenit, în sfârşit, câştigătoare, după toate pierderile politice şi, mai ales, personale suferite în trecut de noul preşedinte al Statelor Unite.
La 21 de ani, când de-abia o întâlnise pe prima lui soţie, Neilia Hunter, Joe Biden i-a spus clar şi răspicat viitoarei lui soacre că va deveni preşedintele SUA. „Va ajunge senator până la 30 de ani”, prezicea, în 1964, prima doamnă Biden, „apoi o să ocupe funcţia de preşedinte al Statelor Unite.” Şi, într-adevăr, la 29 de ani a depus jurământul pentru Senat, iar acum a fost desemnat cel mai puternic om de pe planetă, după ce contracandidatul lui, Donald Trump, a pierdut cel de-al doilea mandat.
Doar că circumstanţele în care au avut loc ambele evenimente sunt fără precedent. Fostul preşedinte american şi fostul adversar al lui Biden a fost, relativ recent, izolat la Casa Albă, fiind infectat cu coronavirus, iar jurământul pe care democratul l-a depus la începutul carierei sale politice s-a petrecut într-o cameră de spital. Joe n-a vrut să plece nicio secundă de lângă băieţii lui de 2 şi 4 ani, Hunter şi Beau, internaţi cu răni severe provocate de un accident auto, care luase viaţa mamei lor, Neilia, şi a surioarei Naomi, de numai un an. Şi, din păcate, pierderea soţiei şi a fiicei n-aveau să fie singurele tragedii din viaţa plină de suişuri şi coborâşuri a actualului preşedinte american.
Născut în Pennsylvania, Joe s-a luptat, încă din primii ani de viaţă, cu un bâlbâit pe cât de jenant, pe atât de greu de combătut. „Cred că nimic altceva nu m-a mai privat de demnitate, într-un mod atât de profund şi de rapid, ca bâlbâitul pe care-l aveam la şcoală”, a dezvăluit preşedintele ales al Americii. Încurajat de mama lui să-şi înfrângă handicapul, băiatul îşi petrecea ore întregi în oglindă recitând poezii de Yeats şi texte memorate. Şi-a continuat studiile, în ciuda tachinărilor nesfârşite pe care le suporta din partea colegilor, şi-a absolvit chiar două facultăţi, cea de Ştiinţe Politice şi Dreptul.
În timpul studenţiei, a întâlnit-o pe mult iubita lui Neilia, care n-a ezitat să-l ia de soţ aşa sărac şi idealist cum era. Se pare că-n a doua lor întâlnire, Biden n-avea destui bani ca să plătească masa pe care o luaseră la restaurant, iar Neilia l-a scos din încurcătură, strecurându-i o bancnotă de 20 de dolari pe sub masă. Dar lipsurile materiale nu contau pentru cei doi tineri îndrăgostiţi, care erau peste măsură de fericiţi. De fapt, într-un moment parcă prevestitor, prima doamnă Biden i-a spus soţului în ajunul accidentului care le-a distrus familia: „Ce se poate întâmpla acum? Viaţa noastră e prea frumoasă!”
Prima lovitură
În 1972, la numai o lună după ce câştigase alegerile şi devenea senator, Biden era în pragul sinuciderii din cauza pierderii soţiei şi-a fiicei sale: „Îmi imaginam cum mă duc pe un pod şi mă arunc de acolo. Dar apoi îi priveam pe băieţii mei dormind şi-mi dădeam seama că nu mă puteau pierde şi pe mine.” Imediat ce şi-a început mandatul în Senat, tragedia lui a atras atenţia întregii naţiuni. „Sunt cel mai tânăr senator, dar şi victima unui destin dramatic, ceea ce prinde foarte bine la public”, spunea în 1974. Totuşi, n-a ştiut prea bine ce să facă cu toată acea popularitate.
Ce-i drept, a petrecut 36 de ani în Senat şi opt ani în administraţia Obama, dar parcă eşecurile sale politice sunt mai răsunătoare decât reuşitele. În 1987, şi-a propus, pentru prima dată, să candideze la prima funcţie în stat, dar s-a retras din cursă în mod ruşinos, după ce s-a descoperit că plagiase părţi dintr-un discurs de campanie. În 2008, şi-a depus din nou candidatura la preşedinţie şi s-a retras când şi-a dat seama că n-avea deloc şanse de victorie. Iar în 2016, când şi-a propus acelaşi lucru, l-a tras Barack Obama de mânecă şi l-a convins că Hillary Clinton ar fi mai potrivită decât el.
Destul de multe „bâlbe” politice pentru cineva atât de experimentat! Până şi el se autodefineşte „maşinăria de gafe” după ce-a greşit, în mod repetat, cu diverse ocazii.
Greşeli repetate
De fapt, a minţit atunci când a spus, de pildă, că s-a tras în el în Iraq, când de fapt gloanţele au trecut la o distanţă notabilă de el, sau când s-a apucat să povestească cum s-a întâlnit el cu supravieţuitorii atacului armat de la liceul Parkland, din 2018, în timpul mandatului său de vice-preşedinte, şi, când colo, totul s-a petrecut când el nu mai ocupa funcţia respectivă. Simple gafe? N-aş zice, dar nici nu l-ar fi ales Obama ca mâna lui dreaptă, în două mandate consecutive, din 2008 până în 2016, dacă n-ar avea şi ceva calităţi.
Fostul preşedinte de culoare l-a decorat pe „cel mai bun vice-preşedinte pe care l-a avut vreodată America” cu cea mai însemnată medalie oferită unui civil. Şi tot în timpul mandatului său de vice-preşedinte, Joe a primit încă o lovitură cruntă din partea destinului, pierzându-l pe fiul său, Beau, la numai 46 de ani, din cauza unui cancer agresiv la creier. De data asta, însă, politicianul a avut alături de el un partener de viaţă care să-i aline suferinţa. Biden a întâlnit-o pe actuala lui soţie, Jill, în 1975, iar, doi ani mai târziu, s-a însurat cea care avea să-i ofere dorinţa de a trăi, după pierderea primei soţii, şi fiica mult dorită, pe Ashley.
Totuşi, lucrurile n-au decurs lin de la început între ei. Joe a fost nevoit să o ceară de soţie pe Jill de cinci ori până să accepte: „L-am tot amânat pentru că nu voiam ca băieţii lui, care-şi pierduseră mama, să-şi mai piardă o mamă, dacă ajungeam să ne despărţim. A trebuit să fiu sigură că vom rămâne împreună pe viaţă.” Şi au rămas împreună. La bine, dar şi la greu, când soţul ei a trebuit să-şi mai înmormântaze un copil, pe Beau, sau când familia lor a fost în centrul atenţiei din cauza scandalului iscat de Hunter când s-a cuplat cu fosta lui cumnată la scurt timp după moartea fratelui său.
Oaia neagră a familiei
Tot Hunter s-a dovedit a fi veriga slabă din familie şi în campania prezidenţială care s-a încheiat recent. Trump, în stilul zeflemitor caracteristic, i-a reproşat lui Biden greşelile fiului său, aducând în discuţie dependenţa de droguri a lui Hunter. Ce-i drept, trecutul oii negre din familia Biden ascunde şi relaţii apropiate cu prostituatele sau infidelitate, nu numai consum de cocaină. Însă democratul i-a dat lui Trump răspunsul „politically correct” şi a sărit în apărarea fiului care s-a luptat, ani în şir, cu dependenţa sa, ca orice american mai sensibil la tentaţii, şi a câştigat.
Întrebarea e: cât de OK e ca Jeo Biden să câştige alegerile datorită tragediilor personale? Actualul preşedinte american a câştigat simpatia publicului însetat de drame personale şi-n trecut, şi-n campania prezidenţială, când a ordonat echipei sale să oprească atacurile murdare la adresa contracandidatului său pe întreaga perioadă cât acesta se lupta cu COVID-19. În plus, a făcut impresie bună şi când i-a transmis un mesaj de condoleanţe lui Trump după ce acesta şi-a pierdut recent fratele: „Domnule preşedinte, eu ştiu ce înseamnă pierderea...”
Not any more! Pentru că, după câteva zile agonizante, în care s-au numărat voturile americanilor, Joe Biden a fost desemnat cel de-al 46-lea preşedinte american!
