Laura Cosoi, gânduri în ultima zi de burlăcie

Laura Cosoi a devenit nostalgică în ultima ei zi de burlăciţă. Ea şi-a aşternut gândurile într-un mesaj postat pe blogul personal, plin de imagini duioase, legate de familie, colegi de şcoală şi colaboratori, ca un jurnal răsfoit pe repede-înainte. Să-l citim şi noi, aşadar.

„Mâine va avea loc un eveniment important în viaţa mea, nunta. Mă tot gândesc că anii trec atât de repede… Îmi amintesc cu drag de copilărie, de jocurile din faţa porţii de la ţară, de şotron, cărţile de colorat, mirosul fânului din şura unde ne jucam cu păpuşile, poveştile lui Creangă, vocile bunicilor, vacanţele cu părinţii, mesele în familie, sărbătorile. Apoi şcoala, uniforma, abecedarul, oracolul, jocurile în curtea şcolii, orele de sport făcute cu tata, chiulurile, taberele la mare, la munte, ieşirile cu colegii, discoteca, concertele, cărţile de la biblioteca şcolii, traseele pe munte, tezele, banchetele, antrenamentele, concursurile de dans, prima iubire“.

„Viaţa m-a îndreptat apoi spre facultatea de Filosofie, Asistenţă-Socială, voluntariate, sesiuni, licenţă, prieteni noi, vacanţe cu sora şi verişoara mea, întâlniri cu găştile în parcuri, versuri, chitări, declaraţii de dragoste, vise, jurnal“.

„O nouă etapa a fost cea în care m-am mutat în Bucureşti, serialul «La Bloc», desoperirea comediei, televiziunea, echilibru, independenţa financiară, prieteni noi, început, maturizare, evoluţie, prima garsonieră închiriată, deplasări cu filmările, seriale noi, emisuni, dans, emoţie, adrenalină, film, teatru, carte de bucate, premii, călătorii, şedinţe foto, campanii, evenimente, iubire, iubire, iubire…“

„Ce m-aş fi făcut în toţi aceşti 33 de ani dacă nu aş fi avut parte de iubirea lui Dumnezeu, iubirea celor din jur, de încrederea părinţilor, fără dragostea surorii mele, Alina, fără alintul frăţiorilor mai mici, fără zâmbetele care mă înconjoară la tot pasul, fără el, omul care mă face fericită. Sunt binecuvântată şi iubită!“

„Despre asta va fi vorba la nunta mea. Despre toate aceste etape, despre toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi prin intermediul cărora am devenit Laura de azi. Vor fi lângă mine părinţii, fraţii, bunicii, prietenii de azi, dar şi cei de ieri, vom merge la biserică şi vom petrece apoi la umbra stejarilor seculari, dansând cu tălpile în iarbă. Pentru că sunt fericită!“

            Foto: blogul personal