Legende ale patinajului. Totul despre Surya Bonaly, rebela de abanos

Nu este acea prinţesă a gheţii cu care ne-am obişnuit. Blondă, firavă, cu mişcări suave. În niciun caz! Miniona franţuzoaică de culoare, cu fizic de gimnastă, a spart toate tiparele atunci când a adus în lumea patinajului artistic acele sărituri inimaginabile în acest sport.

Triplu salt, săritură înapoi aterizată pe un picior, nu există element tehnic pe care patinatoarea din Franţa să nu-l execute cu uşurinţa specifică bărbaţilor. Cu toate acestea, arbitrii n-au iubit-o, sancţionându-i mereu lipsa graţiei şi depunctând-o la impresia artistică, astfel încât Surya să nu poată fi încoronată regina mondială a gheţii. A urcat, ce-i drept, de trei ori pe a doua treaptă a podiumului, la campionatele mondiale, însă medalia de aur a rămas un vis pentru micuţa negresă, care-a găsit, probabil, consolare în cele cinci titluri europene. Nedreptate, rasism? Depinde pe cine întrebi… „Dacă aş fi fost albă, aş fi avut mai multe contracte publicitare şi-aş fi fost mai populară“, spune, azi, Surya.

Talentata patinatoare a venit pe lume în 1973, la Nisa, fiind adoptată de o familie de hipioţi albi, Suzanne, profesoară de educaţie fizică, şi Georges Bonaly, de profesie architect. Când au vorbit pentru prima dată cu presa despre originea fiicei lor, soţii Bonaly au vrut să-i aplice acesteia o etichetă şi mai exotică, susţinând c-ar fi adoptat-o pe fată de pe insula franceză Réunion, din Oceanul Indian. S-a dovedit, mai târziu, că Surya s-a născut în Nisa, dintr-o mamă originară de pe acea insulă.

„Am ştiut tot timpul că sunt adoptată. Nu am încercat niciodată să îmi găsesc adevaraţii părinţi şi nici nu voi încerca, doar dacă va fi nevoie din motive medicale. Sunt foarte recunoscătoare că am fost adoptată şi că am cei mai buni părinţi“, avea să declare patinatoarea într-un interviu pentru „Jurnalul“, în urmă cu trei ani, când a participat la spectacolul „Kings On Ice“ de la Bucureşti.

Rămâne de văzut dacă posesivitatea acestor părinţi, în special cea a mamei Suzanne, i-a făcut atât de mult bine sportivei, necăsătorită şi fără copii chiar şi azi, când se apropie de vârsta de 42 de ani. De fapt, izolarea a fost cuvântul de ordine în familia Bonaly, părinţii interzicându-i fetei să meargă la şcoală, hotărâre care a avut, poate, de-a face cu stilul lor de viaţă hipiot, care nu acceptă înregimentarea de niciun fel.

Sportiva mărturiseşte: „Din fericire, dacă educaţia este obligatorie, mersul la şcoală nu este. Părinţii mei m-au înscris la cursuri prin corespondenţă. Tata se ocupa de lecţiile de matematică, iar mama de cele de franceză şi limbi străine“. Totul era altfel în universul copilăriei Suryei, chiar şi alimentaţia, care se făcea conform principiilor Yin şi Yang. „Nu mănânc niciodată carne, nici măcar peşte. Ne aprovizionăm în fiecare săptămână de la magazinele eco“, spunea campioana franceză.

Descoperită de antrenorul francez Didier Gailhaguet pe când micuţa Surya „încerca să facă sărituri pe care nu ştia cum să le execute corect“, Bonaly, care a început sportul de performanţă cu gimnastica, avea să fie încununată de nouă ori campioană a Franţei, de cinci ori europeană şi de trei ori vice-campioană mondială. Că nu era doar o prezenţă exotică pe patinoar, ci şi una puternică, a demonstrat-o pentru prima dată la campionatele mondiale de la München, din 1991, acolo unde Surya avea să devină prima femeie care a încercat că execute o săritură cvadruplă în concurs. A şi aterizat-o, dar nu corect, fiind depunctată de arbitri.

Însă cel mai dureros meci pe care franţuzoaica avea să-l aibă cu arbitrii a fost în 1994, la campionatele mondiale din Chiba, Japonia, acolo unde Surya s-a simţit furată pe faţă, astfel încât medalia de aur să ajungă la reprezentanta gazdelor, Yuka Sato. Surya obţinea medalia de argint, însă, considerând acest loc ca fiind o nedreptate, a refuzat să urce pe podium, la festivitatea de premiere, apoi şi-a smuls medalia de la gât.

Patru ani mai târziu, la Olimpiada de la Nagano (Japonia), Surya îi sfidează din nou pe cei din juriu, executând saltul înapoi, un element tehnic deosebit de periculos şi interzis în concursurile de patinaj. Bonaly a fost, evident, depunctată, dar sportivei nu-i mai păsa. La 25 de ani, se retrăgea din patinaj.

Doar din cel de amatori, căci atleta de culoare a continuat să patineze pentru fanii ei, cei care aveau numai note maxime pentru programele franţuzoaicei din galele demonstrative precum Champions On Ice sau Kings On Ice. Mai surprinşi am fost s-o regăsim pe rebela de abanos în reality show-uri precum „Ferma vedetelor“, varianta franceză, acolo unde, la fel ca în concursurile de patinaj, i-a venit, iarăşi, greu să-şi accepte înfrângerea.

Surya locuieşte de 16 ani în Las Vegas (a devenit cetăţean american în 2004), acolo unde a deschis, împreună cu mama ei, Suzanne, o şcoală de patinaj. Căci, într-adevăr, mama Bonaly continuă să fie foarte prezentă în viaţa celei pe care a modelat-o, în viaţă şi în sport, după propria plăcere. Ba chiar are un cuvânt greu de spus în privinţa iubiţilor fiicei sale (despre care ştim că există sau au existat, din spusele Suryei, deşi n-au fost niciodată făcuţi publici). „Îşi doreşte bărbatul ideal pentru mine“, mărturiseşte Surya. Aste ne aminteşte de cuvintele implacabile ale mamei-antrenor, care spunea odată: „N-o voi da pe Surya decât unui zeu“.

Foto: guliver/getty images, photoland/corbis images, ap images