Majda Aboulumosha îşi aniversează ziua. Ce spune prezentatoarea despre viaţa ei: ''Am încercat să nu rănesc oamenii din jurul meu''
A slăbit spectaculos, iubeşte şi e iubită, are un copil minunat, iar astăzi împlineşte 33 de ani. Majda Aboulumosha a ales să sărbătorească această zi prin munca. Prezentatoarea a făcut torturi pentru ceilalţi sărbătoriţi, produsele urmând a fi comercializate în cofetăria pe care o deţine.
“Bine ai venit, 33! M-ai găsit cu sufletul împăcat, mai vulnerabilă, mai învăţată, mai plină de speranţa. Până acum am încercat să învăţ fiecare lecţie, să mă bucur de simplitate, să nu rănesc oamenii din jurul meu, să încerc să fiu o mama cu zâmbetul pe faţă pentru copilul meu . Braţele fetiţei mele înseamnă tot ceea ce sunt eu azi.
Dacă reuşesc să-mi îmbrăţişez fiecare durere, frică, lecţie, iubire este pentru că ea mi-a fost trimisă să mă descopăr cu adevărat prin ochii ei . Mă simt fericită pentru tot ce-am construit, mă simt mulţumită pentru tot ce-am întâlnit, mă simt liniştită pentru tot ce iubesc! Nu ştiu dacă mă credeţi sau nu, dar eu mă emoţionez la fiecare mesaj pe care-l primesc. Vă doresc să vă bucuraţi mereu de lucruri simple, să vă daţi timp să respiraţi, să vă ţineţi persoană iubită de mâna, să staţi mai mult cu familia voastră şi să iubiţi cu inima!
Acum mă întorc să fac torturile, nu ale mele! Ale lor, pentru că mereu a fost mai mult despre oamenii din jurul meu şi posibil aşa o să rămână”, mărturiseşte frumoasa ciocolatie.
Prezentatoarea are o poveste de viaţă impresionantă. Majda a crescut alături de mamă şi de un tată vitreg, dar a sperat mereu că îşi va întâlni şi celălalt părinte. Au fost 25 de ani de aşteptare, dar, într-un final, minunea s-a produs.
“El este tatăl meu natural, ca să elucidez misterul (de unde culoarea mea). Poza aceasta e făcută în urmă cu şase ani, după 25 de ani de căutări. În spatele acestei fotografii, stă, de fapt, mama mea! Ea este eroina”, îşi începe Majda Aboulumosha povestea.
Tatăl s-a depărtat de familie când ea avea doar un an. “Mami era tânără, dar o luptătoare. Mi-a spus mereu că atunci când o să vreau să-l cunosc, ea o să-mi fie alături. Nu i-am pus prea multe întrebări, de teamă să nu-i creez amintiri neplăcute. Când aveam şapte ani, îmi aduc aminte că eram îmbrăcată într-un halat vişiniu, mă rugam şi numărăm stelele. Acela a fost momentul în care am hotărât că Cel de Sus îmi va fi tată. Tot atunci mi-am pus dorinţa să-mi întâlnesc tatăl natural. Ştiam că mă asculta, ştiam că într-o zi o să se întâmple”.
Anii au trecut, dar Majda continua să îl caute. La un moment dat, cineva i-a spus că a murit. A suferit mult, dar ceva acolo o făcea să mai spere.
“Mă pregăteam pentru acel moment, inclusiv pentru o eventuală respingere. După mulţi ani în care nu primeam niciun răspuns, până la urmă, prin diferite cunoştinţe arabe, am reuşit să găsesc un semn. Mi-au spus că tatăl meu nu mai trăieşte. Am plâns, nu înţelegeam de ce. Eu credeam în visul meu. Eu ştiam că o să-l găsesc. Aşteptasem atâţia ani. Trecuseră încă şase luni, timp în care inima mea îmi tot spunea mereu să continui să-l caut, ştiam că Dumnezeu mi-a vorbit atunci la şapte ani, eu credeam în mine şi în EL”.
Fără să spună nimănui, a mers la ambasada Libiei. “Mi-am făcut curaj şi m-am dus să stau de vorbă cu ambasadorul. L-am rugat , în cazul în care o să audă vreodată de el să-i spună că-l caută fata lui. Ca nu vreau nimic, doar să dau mâna cu el.
După 10 zile am primit un telefon. Era colegul lui de facultate, care mi-a spus că tatăl meu trăieşte. I-am zis că ştiu! Am simţit!”
Întâlnirea dintre ei a fost una emoţionantă, dar prima oară s-a petrecut prin intermediul unui telefon. “Ne-am auzit pentru prima dată la telefon şi i-am spus că eu când eram mică îi scriam moşului, îi spuneam ca vreau să-l Cunosc pe tata de Crăciun. Asta s-a întâmplat. Într-o lună am reuşit să-l aduc în România. Într-o lună, de Crăciun, eu am luat masa cu tata. Am locuit împreună o lună. S-a întors fix când Jacqueline, fetiţa mea, avea un an, vârsta pe care o aveam eu când el plecase. I-am zis că nu s-a schimbat nimic”.
