Cum l-a făcut Marina Almășan pe fiul ei să plângă
Maria Almășan i-a oferit fiului ei un dar neprețuit la împlinirea celor 25 de ani. A scris o carte care spune totul despre viața alături de Victor Socaciu, despre apariția lui pe lume și i-a înmânat-o. Emoțiile i-au cuprins pe amândoi.
"Anul acesta am încercat să-i ofer fiului meu un altfel de cadou. Nu pijamale, nu blugi, nu parfumuri sau curele de pantaloni. Am adunat într-o carte povestea copilăriei sale. Am anticipat aniversarea de astăzi - a 25-a - și i-am oferit-o cu două zile in urmă, în cadrul unui eveniment grandios și plin de emoție.
Deși cartea apăruse de la tipar cu câteva zile înainte, am amânat momentul oferirii. I-am întins-o, cu autograf de mamă, cu o oră înainte de începerea lansării sale publice….După jumătate de oră, Victor a venit la mine și, desprinzându-ma dintre invitații care începusera să apară, mi-a soptit : “Am început s-o rasfoiesc, dar mi-a venit să plâng și…m-am oprit. Mulțumesc, mama! “
Sper să nu-l mai fac niciodată să plângă. Nici eu și nici nimeni altcineva. Băiatul acesta nu merită. E un om minunat, atât de frumos alcătuit pe dinăuntru ( pe dinafară nu mai vorbesc!) și nu-i doresc decât ca viața să fie blândă cu el și să-i ofere ce are ea mai bun. Iar noi, cei ce-l iubim, îl vom înfășura de-a pururi in dragostea noastră.
La mulți ani, Victor!”, spune Marina Almșan.
Prezentatoarea a scos la suprafață și câteva amintiri de suflet.
“Fiul meu împlinește un sfert de veac și prin urmare, sentimentalismele de mamă sunt oarecum justificate.
Prin urmare, fiul meu - care nu se dă în vânt după “expunerea publică! ( iartă-ma, Victor! ) - va vedea, mai jos, câteva “mostre” ( unele “în premieră”! ) ale “începuturilor” sale : testul de sarcină, păstrat de mine cu sfințenie in sertarul cu amintiri, apoi o fotografie în care eram în vacanță cu tatăl lui și…deși în poză apărem doi, în realitate eram deja 3 ( se observă cât de rotofeie eram!) , apoi o fotografie chiar la Maternitatea Elias, a doua zi după ce am născut, apoi biletul ce a însoțit florile găsite de mine, în mijlocul sufrageriei, la venirea noastră acasă ( a mea și a puiului nostru) și , în fine, prima noastră fotografie “în 3”, la câteva zile după revenirea acasă de la Maternitate”.
