Marina Almăşan, despre mariajul cu Victor Socaciu: "Trag după mine o mare supărare" VIDEO

Într-un interviu acordat Oanei Turcu la Antena Stars, vedeta TVR a vorbit despre relaţia fiului său cu tatăl lui.

Mariajul dintre Marina Almăşan şi Victor Socaciu s-a terminat urât, cu procese şi scandal, mai ales pentru pensia alimentară pe care artistul a refuzat s-o plătească pentru fiul lor, Victor.

Acum, la ani de zile de la destrămarea familiei, când Victor Socaciu şi-a refăcut viaţa în Canada, unde e de ani buni consul al României, Marina Almăşan a dat cărţile pe faţă vizavi de relaţia actuală dintre fiul său şi tatăl acestuia - căruia, între timp, i s-a mai născut un copil.

"Am preferat să nu mă bag, pentru că am avut mereu senzaţia că, dacă mă voi băga - eu trăgând după mine o mare supărare şi o mare dezamăgire legată de felul în care s-a comportat fostul meu soţ - că voi fi tentată să spun ceva rău despre tatăl lui. Şi atunci am preferat să nu spun nimic, decât să spun ceva rău. Las copilul să-şi dea singur seama cum e. Dacă au o relaţie bună foarte bine, dacă nu înseamnă că copilul e matur şi înţelege lucrurile. Ne-am războit prin tribunale, mai întâi eu cu tatăl lui, după ce a devenit Victor major a intrat el în lupte cu tatăl lui ca să-şi câştige dreptul de copil, pensia alimentară. Această luptă a subţiat foarte mult afecţiunea lui Victor pentru tatăl lui, a înţeles şi copilul că nu e normal să ajungă în tribunale să-şi ceară dreptul, iar acum relaţia este străvezie, un exerciţiu de imagine - când sunt evenimente, tatăl lui strigă goarna şi vin copiii, fac poze, după care le dă la ziar ca să apară."

Întrebată cum a traversat perioadele mai negre din viaţa sa, Marina Almăşan a mărturisit că: "Am avut şi momente în care îmi venea să sar şi de pe blocuri! Am avut momente, mi-am zis că fac parte din destin, că trebuie să trec peste ele. Întotdeauna m-am gândit că există un echilibru în viaţă şi că, cu siguranţă, după ceva rău va veni şi o perioadă bună şi stăteam aşa în aşteptarea perioadei bune, mai ştergeam o lacrimă... (...) Am stat şi eu cu depresia la masă, dar pe masă mi-am pus un ceai de sunătoare, cel mai bun remediu natural împotriva depresiei. (...) Cu dezamăgirile sunt, ca să zic aşa, într-un pac de neagresiune. Dezamăgirile vin şi la mine, dar am învăţat să mă împrietenesc cu ele, adică le tratez ca făcând parte din viaţă, trec peste ele, învăţ din ele...".

"Părinţii mei au peste 60 de ani împreună, este un exemplu pe care eu n-am cum să-l egalez nici adunând căsniciile mele cap la cap. Am trăit într-o familie armonioasă şi mi-am dorit-o, dar uite nu e cum ţi-o doreşti, ci cum ţi le dă viaţa. Sigur că poţi să ajungi la un compromis, (...) dar eu nu recomand căsnicii de compromis, nici măcar pentru copii. Copilul nu poţi să-l prosteşti foarte mult. Sigur că el îi vede pe mama şi pe tata că sunt împreună, dar în momentul în care asistă la o lipsă de respect a unuia faţă de celălalt, la discuţii tensionate, la jigniri reciproce, copilul acela nu e un copil fericit şi în subconştientul lui se clădeşte o anumită imagine a familiei. Eu cred că o relaţie bună între foştii soţi îl ajută mai mult pe copil să evolueze. "