Mi-e milă de Elena Udrea!
Am aflat, tardiv, dar încă nu e prea târziu, că doamna Udrea (sper că nu aţi uitat-o, ingraţilor!, pe nimfa din zona Pleşcoiului) a ieşit din bine-meritatul con de umbră
Aţi văzut sarmalele glossy ale primei blonde a ţării? Un deliciu!
Am aflat, tardiv, dar încă nu e prea târziu, că doamna Udrea (sper că nu aţi uitat-o, ingraţilor!, pe nimfa din zona Pleşcoiului) a ieşit din bine-meritatul con de umbră şi s-a apucat de gătit sarmale pe la televizor. Peste ecrane a plutit, bineînţeles, o întrebare din ciclul „Aţi mânca din sarmalele pregătite de Elena Udrea?” (oh, dulce otevizare!, oh, minunată ţară a domnului Dan!) şi nu ştiu de ce am avut convingerea că telespectatorii cu pricina ar fi mâncat sarmalele şi dacă erau pregătite de mama lui Adolf Hitler, dacă ar mai fi trăit şi s-ar fi dedat sarmalelor. Foamea, deh!
Am avut o pornire să scriu mai aprins despre doamna Udrea. Cum adică: sarmale?! Să trudeşti la andrele mai e cum mai e, să mimezi că dai cu mopul, să te hlizeşti în costum popular, la o adică, dar sarmale?!? Apoi, mi s-a făcut o teribilă milă.
Campania electorală este acea perioadă din ciclul electoral în care politicienii sunt scufundaţi până la deplinele consecinţe în propriul ridicol. Nu pare să îi deranjeze din moment ce în România nimic nu compromite pe nimeni. Acum le este şi lor greu, trebuie să pară simpatici – şi nu sunt! Trebuie să pară din popor – şi s-au desprins de popor sărind prematur într-o altă clasă, căreia nu îi pot aparţine şi căreia nu îi pot suporta rigorile! Aristocrate cu bigudiuri şi aristocraţi la maieuţ pe sub cămaşa de firmă. Penibil. Doamnele trebuie să pară serioase – adio decolteu!, adio minijup!
În campania electorală toţi se scaldă în oceanul falsităţii. E drept, doamna Udrea are un „ce” aparte, dar oricum: îţi stârneşte compasiunea. Multe prezentatoare de „Vremea” de la matinal au motive să se simtă lezate. Adică de ce să nu fie ele şi deputate sau, cele mai trecute prin viaţă, de-a dreptul senatoare?
Da, mi-a fost milă de doamna Udrea. Soţia domnului Cocoş şi-a găsit „coledzi” tocmai pe la Roman, într-un mediu mai degrabă rural. E previzibil: doamna Udrea va delecta din nou Parlamentul cu farmecul ei irezistibil căruia îi cad pradă atâţia slabi de înger. Primarii de ţară vor spune iar că „are sânge în păsărică”, dar ceva nu mai fi niciodată la fel. După ce te-ai apucat de sarmale, ca să arăţi cât de gospodină eşti, viitorul e deja jucat. Nu e departe ziua când costumată în Spiderwoman, divina blondă se va hârjoni, în direct!, cu însuşi Viorel Lis.
Democraţia îşi are neajunsurile ei, România încă nu şi-a câştigat pe bune dreptatea votului universal. Elena Udrea cu sarmalele ei glossy nu este decât un efect secundar, deşi tragic, al unei lumi care pretinde că e ceea ce nu e.
