Mihaela Rădulescu: ”Aş fi făcut mai mulţi copii şi ceva mai devreme”

Între două emisiuni, între trei ţări şi între două iubiri, am stat de vorbă cu Mihaela cea de acum. Nu e la fel, e mai bună, pentru că viaţa e mai plină şi mai frumoasă de când i-a învăţat trucurile.

”Nu există dans ideal, nici iubire ideală sau bărbat ideal.”

Este, de fapt, un interviu cu mai multe persoane fascinante, pentru că, după atâţia ani de tele­viziune, după atâtea vieţi trăite intens şi după atâ­tea experienţe acumulate, în ea trăiesc mai multe femei la fel de seducătoare. Şi, deşi am stat de multe ori de vorbă cu ea, nu-mi amin­tesc să-mi fi spus cât de mult iubeşte dansul. Şi poate că pasiunea asta a ei a făcut ca viaţa să-i ofere postura de prezentator în noua producţie live de la Pro TV, celebra emisiune Dancing with the stars, ce va avea premiera în primăvara acestui an. Aşa că o vom putea vedea, cumva, stereo, căci nu va renunţa nici la ipostaza de jurat al emisiunii Românii au talent. Dar drumurile sunt parte din viaţa ei de mai bine de zece ani. Şi le face din dragoste şi din pasiune. Aşa cum face şi emisiunile. Pentru că e româncă şi are ta­lent...

Despre dans

Cum s-au petrecut lucrurile cu emisiunea aceasta nouă, Dancing with the Stars? Cum te-au convins, cum i-ai convins?

Mihaela Mi-era dor de un proiect în care să fiu din nou prezentator în direct. Până la urmă, asta e treaba cea mai grea în televi­ziune şi e ceea ce îmi place cel mai mult să fac, de-o viaţă. Faptul că are legătură cu dansul, arta mea preferată, a contat cam la fel de mult ca faptul că echipa de producţie mi-e familiară, nu­mai oameni grozavi, cu care am tot lucrat în Pro TV. Deci, numai argumente pro. (râde)

Ce ţi se pare cel mai greu în ceea ce vei avea de făcut?

Doar naveta săptămânală, Franţa-Româ­nia. Şi faptul că voi avea mai puţin timp pen­tru Ayan şi Felix, dar ne descurcăm noi, ca şi până acum.

Îţi place Cabral? Crezi că vei face o echipă bună cu el?

Îmi place. N-am mai lucrat împreună, aşa că urmează să ne descoperim unul pe altul, cam ca la dans.

Cu cealaltă emisiune,

, cum rămâne? O să fii şi acolo? Pare un consum mare de energie…

Da, rămân şi în juriul de la Românii au ta­lent, e frumos rău acolo, n-aş fi părăsit nici echipa, nici juriul, nici spectacolul grandios de emoţii de pe scena aia.

Când ai dansat ultima oară?

E, dansez destul de des, chiar şi singură, ca formă de workout. Ador dansul şi mă fasci­nează dansatorii buni.

Mihaela, zi-mi un dans dintre dansurile vieţii tale care ţi-a rămas în minte.

Hmm, da, am unul. Îi luam un interviu lui Julio Iglesias, acum mulţi ani şi, pe nepusă masă, în toiul interviului, m-a invitat la dans. Are omul ăla un şarm irezistibil, mă cam to­pisem în braţele lui, dar mi-am revenit rapid, eram la muncă. (zâmbeşte)

 Despre Ayan

Dintre toate câte le ştie şi le poate Ayan până acum, de ce eşti cel mai mândră?

De seriozitatea cu care tratează şcoala şi tot ce ţine de pregătirea pentru viitor. Apoi, ar mai fi o lista lungă, de la pasiunea pentru sport, la felul în care se poartă în orice împrejurare.

Mă gândeam că a crescut şi mă gândeam ce sfaturi o fi primit Ayan de la mama lui, de la Mihaela Radulescu deci, despre cum trebuie să fie în relaţia cu fetele.

Îl învăţ mereu despre iubire, despre eleganţă şi respect, despre curiozitate şi adevăr. Sigur că intrăm şi în detalii, dar doar între patru ochi.

De la Ayan şi până acum, te-ai gândit vreodată să-i oferi un frate, o sora?

De multe ori, dar nu s-a potrivit. Nici să fac un copil, nici să-l adopt, am încercat ambele variante. Rămân, pentru moment, la unul şi bun. (

)

 Despre Felix Baumgartner

V-aţi mutat împreună? Aşa pare pe Instagram.

Nu ne-am mutat împreună, dar locu­im des unul în casa celuilalt, ne-am mobilat şi decorat reciproc noile case - a lui e în Elveţia, a mea în Franţa. Nu vrem să schimbăm nimic, deocamdată. Culmea, eu nu vreau. Nu vreau să-i schimb viaţa lui Ayan, mutându-ne în El­veţia doar ca să fiu eu fericită, ar fi prea egoistă întreprinderea. Are o şcoală de terminat în Mo­naco, are prieteni de-o viaţă aici, are sporturi pe care nu le poate practica acolo. În fine, am ajuns să iubesc mai mult genul ăsta de relaţie, în care ne vedem cu câteva zile pauză între, exact cât să ne fie dor unul de altul, exact cât să aco­perim nevoia aia legitimă de spaţiu a fiecăruia. Ce trăim noi, ce simţim şi ce alegem pentru bi­nele şi fericirea noastră e tot ce contează.

Când nu sunteţi de-acord unul cu celălalt, de obicei în legătură cu ce nu sunteţi de acord?

Se întâmplă rar şi are legătură doar cu căl­dura din casă. Urăsc să stau prea îmbrăcată la mine acasă, iar lui îi place răcoarea şi umblă pe şest la calorifere. (

)

Mă gândeam la Felix Baumgartner. Acasă eşti o femeie greu sau uşor de înţeles?

Nu-s cea mai deschisă carte pentru un bărbat, sunt sigură de asta. Dar cred că ăsta e farmecul de a fi femeie pe de-a-ntregul. Misterul, folosit în doze decente şi rezona­bile, e una dintre armele seducţiei, totuşi.

Dar după o ceartă, eşti o femeie greu sau uşor de împăcat?

Mă ţin tare... câteva minute. E greu cu Fe­lix, e prea haios când e pornit pe împăcare. Vreau cu toată fiinţa mea să rămân serioa­să, dar mă bufneşte un râs de neoprit şi ştie că a câştigat din nou.

Ce ţi-a fost cel mai greu, Mihaela, la început, în relaţia cu Felix?

În bucătărie mi-a fost cel mai greu. Îmi pla­ce să gătesc, dar bărbatul meu austriac are nişte preferinţe culinare total diferite şi a trebuit să dau un reset total la gătit.

Despre Mihaela Rădulescu

”Iubirea de sine e foarte importantă, mai ales dacă ai de iubit un copil, un bărbat, o viaţă, o meserie”

Ce-ţi lipseşte, Mihaela?

Câteodată Ayan, când sunt la muncă sau cu Felix. Altădată Felix, când sunt cu Ayan sau la muncă. Constanta vieţii mele e dorul. Când de unul, când de celălalt.

Luând viaţa ta aşa, dinspre început, dacă ai putea să corectezi o singură greşeală, care ar fi aceea? Vorbim, evident, despre cele care pot fi spuse.

Aş fi făcut mai mulţi copii şi ceva mai devreme, în loc să fi fost atât de preocupată de muncă şi succes profesional. Sunt bune şi alea, nu zic nu, dar îmi place să fiu mamă şi simt că n-aş fi dat greş cu încă vreo doi, trei copii.

Dar luând lucrurile pe care le-ai spus de-a lungul timpului, pe care l-ai retrage?

Nu prea am spus nimic dăunător sau de retras. Când am făcut vreo greşeală omenească, mi-am prezentat scuzele, deci nu mi-a rămas vreo datorie la careva.

Citeşte interviul integral în noul număr al revistei OK!.