Mihai Morar împlineşte 39 de ani. Ce oaspete nepoftit şi-a făcut apariţia la aniversarea lui: ''Mi s-a întâmplat ceva nemaitrăit''

Mihai Morar a sărbătorit astăzi împlinirea celor 39 de ani într-un mod mai puţin obişnuit. Prezentatorul de la Radio ZU a ieşit să alerge ca în fiecare dimineaţă, dar a dat nas în nas cu o vulpe. Întâmplarea e pe cât de amuzantă, pe atât de înfricoşătoare.

“Ceasul a sunat şi de ziua mea la aceeaşi oră: 4:44. La 5.00 dimineaţa a început petrecerea. Aveam de sărbătorit. Zilele astea împlinesc doi ani de când îmi ţin obiceiul alergării în parc cu noaptea în cap şi cu toată viaţa în inimă.

Azi, mi s-a întâmplat ceva nemaitrăit. Am întâlnit, de-a lungul alergărilor în Herăstrău, veveriţe, raţe sălbatice, pisici maidaneze, câini fără stăpâni, şobolani urbani sau bizoni de oraş. Dar azi, cum am trecut podeţul de la coada lacului, din bezna aleii au răsărit doi ochi foarte sclipitori. Azi, pentru prima oară, am văzut în Herăstrău o vulpe. Părea de-a casei. Mai mult m-am speriat eu de ea decât dânsa de paşii mei.

O vulpe în inima oraşului. Un semn că în parcul ăsta, lăsat de izbelişte de autorităţi în ultimii ani, natura îşi vede de treaba ei şi se întoarce la sălbăticie.

Vulpea, îţi spuneam, nu s-a speriat. Ba chiar a alergat în faţa mea, de ziua mea, preţ de un kilometru până când s-a făcut nevăzută într-o dumbravă a parcului.

Tot restul alergării m-am gândit, apoi, la întâlnirea Micului Prinţ cu vulpea.

În povestea lui Saint-Exupery, vulpea îi spune Micului Prinţ: “Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţel, la fel ca o sută de mii de alţi băieţei. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, la fel ca o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…”

Cum să traduc întâlnirea cu vulpea, la 5.00 dimineaţa, în parc? Habar n-am. N-am învăţat asta până azi, când împlinesc 39 de ani. Poate întâmplarea mea e un fleac.

Dar ce am învăţat până la 39 de ani e să primesc întâmplările vieţii, chiar şi cele aparent neînsemnate, exact aşa cum vin şi cum îmi sunt date. Pentru că, aşa cum îi spunea vulpea băiatului, “esenţialul e invizibil pentru ochi, clar poţi vedea doar cu inima”, povesteşte Mihai Morar pe o reţea de socializare.

Prezentatorul a vorbit şi despre dorinţele pe care le mai are de parcurs.

“Vreau să-mi trăiesc viaţa următoare în sens invers. Să o încep mort. Apoi, să mă trezesc într-un azil în care, pe zi ce trece, să mă simt din ce în ce mai bine.

Şi, apoi, să mă dea afară de la azilul de bătrâni pe motiv că sunt prea sănătos. Să mă bucur de bătrâneţe şi să trăiesc din pensie. Apoi, să încep să muncesc şi, chiar în prima zi de serviciu, să primesc un ceas de aur. Să muncesc 40 de ani până când, într-o zi, o să fiu prea tânăr pentru muncă. Şi să intru la liceu: petreceri, beţii şi alte nebunii. Apoi, să mă fac copil şi să merg în clasele primare, şi să mă joc, şi să nu am nicio responsabilitate. Apoi, să fiu bebeluş şi, apoi...să petrec 9 luni în pace şi relaxare, ca la un resort de lux: încălzire centrală, room service...şi, apoi...viaţa să se termine cu un orgasm”.