Mike Tyson: "Nu pot să fiu fidel. Nu-mi pasă de nimic altceva în afară de penisul meu"

Mike Tyson: Nu pot să fiu fidel. Nu-mi pasă de nimic altceva în afară de penisul meu

Cei care se pricep la box spun că forţa loviturii sale este intimi­dantă, năucitoare. Intimidant a fost şi comportamentul acestui pugilist ajuns la 53 de ani, pe şi în afara rin­gului de box. Nu degeaba a fost poreclit Iron sau Kid Dynamite pentru felul în care boxează şi, mai târziu, The Baddest Man on the Pla­net, din cauza problemelor cu legea, cazări­lor la „mititica“ şi a modului în care-şi rezolva divergenţele personale, folosindu-se de prie­tenul lui cel mai bun: pumnul.

Spuneam că n-a fost cel mai mare pugilist din lume şi asta deoarece Mike ocupă doar lo­cul 14 în topul oficial al celor mai mari boxeri de categorie grea din istorie.

Însă ambiţia lui de a reveni în ring la o vâr­stă la care alţi campioni uită cu ce se mănâncă acest sport este demnă de locul întâi. Ei bine, da, Mike Tyson a zguduit lumea boxului atunci când a postat pe Instagram un video în care apare antrenându-se de zor şi care se încheie cu mesajul cât se poate de clar al starului: „I’m back“. Nu în circuitul profesionist, evident, ci în acela al meciurilor demonstrative de box, cu scopul de a strânge bani pentru diferite organizaţii caritabile.

Şi, urmărind imaginile, se pare că Mike are şi motive să se întoarcă: forţa pumnului este încă masivă, iar mişcările la fel de rapide cum ni le aminteam. Sunt calităţile care l-au ajutat, până la urmă, să devină primul boxer de ca­tegorie grea care a deţinut simultan centurile WBA, WBC şi IBF.

Revenirea se întâmplă la 15 ani după ce Ty­son agăţa mănuşile în cui, într-un mod umili­tor chiar, pierzând la irlandezul Kevin McBri­de, în 2005, lucru care l-a făcut să afirme că se simte ca şi cum ar avea 120 de ani.

Un mod trist de a părăsi o lume care, în anii ’80 şi ’90, i se arunca la picioare. Tyson deţine recordul de cel mai tânăr campion mondial la categoria grea din istorie, la 20 de ani, lucru realizat în 1986. În plus, starul se laudă cu un palmares ce include 50 de victorii, dintre care 44 obţinute înainte de limită, şi doar 6 înfrân­geri.

În zilele sale de glorie, Tyson era privit ca unul dintre cele mai mari staruri din sport. Dar, ca orice băiat sărac şi needucat care s-a văzut îngropat în bani, Mike a devenit regele extravaganţelor, iar câştigurile n-au mai ţinut pasul, peste ani, cu cheltuielile sale dincolo de limită.

Când era pe cai mari, Tyson strânsese o avere de 300 milioane de dolari. După ce, în 2003, şi-a declarat falimentul, îl găsim astăzi pe sportiv numărând doar 3 milioane de dolari în cont. Despre bani a fost şi ultimul lui meci, cel din 2005, în urma căruia Mike a fost învins de McBride: „Am boxat doar ca să-mi plătesc facturile“.

McBride are şi el o amintire… specială de la meciul de retragere al lui Tyson: „A încercat să-mi muşte sfârcul. Dacă nu l-ar fi încurcat protecţia de dinţi, aş fi fost ţinut minte ca fiind tipul muşcat de sfârc de către Mike Tyson.“ Are el o fixaţie pentru muşcat, aşa-i?

Un Mike care astăzi, trecut de 50 de ani, cu o barbă albă şi matură care reuşeşte să-i mai îndulcească trăsăturile, afirmă că s-a căit. Regretă pumnii trimişi în afara ringului, mai ales pe cei în direcţia fostelor neveste şi iubite, regretă consumul de droguri şi pe cel de alcool şi în­cearcă se se apropie mai mult de Dumnezeul pe care l-a îmbrăţişat în închisoare, Allah.

„Mi-e ruşine de mine şi de viaţa mea. Vreau să devin misionar. Vreau să scap de această parte a vieţii mele cât mai curând posibil. În această ţară, nu o să devin mai bun. Vreau să distrug imaginea pe care mi-a făcut-o lumea“, spunea el în 2005, atunci când s-a hotărât să se retragă la ferma lui de lângă Phoenix, Ari­zona, şi să aibă grijă de cei 350 de porumbei ai săi.

Ca să-l înţelegi pe Mike trebuie să îi înţelegi începuturile. Michael Gerard Tyson a venit pe lume pe 30 iunie 1966, în Brooklyn, New York. Dacă numele celei care i-a dat viaţă este cât se poate de cert, Lorna Mae Tyson, suntem lăsaţi într-o oarecare ceaţă în legătură cu fi­gura paternă din viaţa lui. Cine a fost tatăl lui biologic? Cel înscris pe certificatul de naştere, jamaicanul Purcell Tyson, sau bărbatul pe care Mike l-a ştiut toată viaţa de părinte, Jimmy Kirkpatrick? Ultimul era un bărbat pasionat de baseball şi de pierdut timpul pe stradă, care avea să devină tată de nu mai puţin de 16 ori… cu femei diferite, evident. Un pierde-vară care avea s-o părăsească pe mama lui Tyson în pe­rioada în care acesta a venit pe lume, lăsând-o pe Lorna să-i crească singură pe viitorul star şi pe ceilalţi doi fraţi ai lui. Să fie acesta moti­vul pentru care Lorna nu l-a trecut pe Jimmy drept tată, în certificatul fiului său?

În 1992, Kirkpatrick avea să se stingă din viaţă, iar şase ani mai târziu, deceda şi mama lui Mike, lăsându-l orfan pe adolescentul de 16 ani. Puştiul care promitea o carieră de succes în box a fost trecut, însă, sub tutela antreno­rului şi managerului sportiv Cus D’Amato.

„N-am văzut-o niciodată pe mama mea ca fiind mândră de mine sau fericită datorită mie. Mă ştia drept acest puşti sălbatic care bătea străzile şi se întorcea acasă cu haine noi, pe care ştia foarte bine că nu le-am cumpărat. N-am avut niciodată şansa să o cunosc cu adevărat. Lucrul ăsta m-a doborât emoţional“, mărturiseşte Mike. Puştiul ăla sălbatic se bătea cam la ordinea zilei pe acele străzi pe care-şi făcea veacul. Prima lui bătaie a fost cu un tip mai mare decât el, care i-a smuls capul unu­ia dintre porumbeii lui Tyson. Starul iubeşte, deci, de mic aceste păsări. Alte lovituri de pumni le-a împărţit celor care i-au luat în râs vocea piţigăiată şi limbajul sâsâit. La vârsta de 13 ani, Mike fusese arestat de 38 de ori. Vizita lui la Şcoala de Corecţie Tryon School for Boys din New York l-a ajutat să se desprin­dă de această viaţă fără noimă. Un fost boxer şi consilier pe probleme de infracţiuni juvenile, Bob­by Stewart, i-a descoperit abilităţile în acest sport, unele exersate, bineînţeles, în luptele de stradă. După ce l-a antrenat pe băiat timp de câteva luni, i l-a prezentat descoperitorului de talente Cus D’Amato, cel care a făcut din Mike steaua de azi.

Pe 6 martie 1985, Tyson îşi făcea debutul de profesionist în Albany, New York, într-un meci împotriva lui Hector Mercedes. Un Mike de doar 19 ani îl învingea pe acesta într-o singură rundă. Restul e istorie, una în care Tyson avea să devină acel Iron Mike ce-şi câştiga primele 19 meciuri din carieră prin knock out, dintre care 12 în prima rundă.

După ce, un an mai târziu, ajungea pe culmi la doar 20 de ani, devenind cel mai tânăr cam­pion mondial la categoria grea, Mike începea să creadă că totul i se cuvine. Fetele frumoase, urechea lui Evander Holyfield (smulsă dintr-o muşcătură în timpul unui meci din anul 1997), rolurile în filmele de succes, cărţile cu şi des­pre viaţa lui, o afacere cu cannabis.

Când vorbim despre fetele frumoase nu pu­tem să nu ne referim şi la episodul din 1991, când Tyson a fost acuzat că a violat-o pe De­siree Washington, o concurentă la Miss Black America. Găsit vinovat după un proces care a durat aproape un an, Tyson a fost condamnat la şase ani de închisoare cu executare într-un penitenciar din Indiana. Şi cum în arest reuşeşti să îţi găseşti cel mai bine calea, Mike şi-a găsit-o şi el pe a lui, convertindu-se la Islam şi schimbându-şi numele în Malik Abdul Aziz. În anul 1995, după doar trei ani de stat după gratii, Tyson a fost eliberat.

Cu câţiva ani mai devre­me, fostul delicvent se bu­cura de tot ceea ce venea la pachet cu faima din lu­mea boxului: petreceri  în cluburi exclusiviste alături de crema de la Hollywood.

În anii ’80, Mike a pus ochii pe una din­tre aceste frumuseţi din Cetatea Filmului, actriţa de culoare Robin Givens. Pe 7 februa­rie 1988, era deja căsătorit cu ea. În luna iunie a aceluiaşi an, apăreau deja primele zvonuri legate de abuz fizic din partea pugilistului.

Una dintre aceste poveşti care au făcut deliciul ziarelor de scandal spunea că, odată, Tyson le-a fugărit pe Givens şi pe mama ei pe străzile din Moscova, acolo unde actriţa se afla la filmări. Asta după ce s-a zvonit că sportivul ar fi încercat să se sinucidă, intrând cu maşina într-un stâlp, pe o stradă din New York. Şi mai straniu a fost interviul TV pe care Tyson şi soţia sa i l-au acordat prezentatoarei Barba­ra Walters în luna septembrie a aceluiaşi an.

În timp ce sportivul arăta pe jumătate ador­mit, Givens vorbea despre el ca şi cum acesta n-ar fi fost lângă ea. Şi nu în termeni plăcuţi. Actriţa l-a descris pe Tyson ca fiind maniaco-depresiv, l-a acuzat că a bătut-o şi şi-a descris mariajul în felul următor: „O tortură, un iad în adevăratul sens al cuvântului“. La puţin timp după acest interviu controversat, cei doi au pus capăt chinului şi au depus actele de divorţ, Givens ieşind din această căsnicie cu circa opt milioane de dolari compensaţie.

Mai târziu, Tyson a mărturisit, în cartea sa aubiografică Fire and Fear: The Inside Story of Mike Tyson, că cel mai precis pumn pe care l-a dat în viaţa lui a fost unul de care… s-a bucu­rat soţia lui.

A urmat episodul firesc cu încarcerarea pen­tru viol şi, tot firesc, o nouă căsnicie cu numita Monica Turner, viitor medic, în 1997. Cei doi s-au întâlnit în casa comediantului Eddie Mur­phy, în 1990, şi au ţinut legătura cât timp Tyson a stat în arest, timp de trei ani.

După cinci ani şi doi copii împreună, Turner a cerut divorţul de Tyson pe motiv de adulter. Se pare că acest mariaj n-a fost şi unul violent, având în vedere că cei doi foşti au o relaţie de prietenie şi în prezent, fiind uniţi, bineînţeles, şi de copiii Rayna şi Amir.

Ultima şi cea mai stabilă dintre căsniciile lui Mike este cea cu Lakiha “Kiki” Spicer, care i-a devenit soţie în 2009 şi care ar fi reuşit să-l schimbe pe star într-un bărbat fidel unei sin­gure femei… timp de doi ani. „Nu pot să fiu fidel. Nu-mi pasă de nimic alt­ceva în afară de penisul meu. Dar a mers, sunt de zece ani împreună cu ea. Şi de doi ani n-am mai f…t o altă cu..ă în afară de soţia mea. Pentru un negru ca mine, care simte nevoia să aibă o femeie în fiecare zi, este ceva. Pot fi imaginea Animalului sexual anonim“, spunea Tyson în ia­nuarie anul trecut.

Până la urmă, soţii Tyson n-au în comun doar doi copii, pe Milan şi Morocco, ci şi fap­tul că au fost amândoi, într-un fel sau altul, de cealaltă parte a legii. Să luăm, de pildă, această informaţie: în anii ’70, tatăl lui Kiki a fost închis pentru crimă. În 2008, însăşi doamna Tyson a fost găsită vinovată de fraudă şi condamnată la şase luni de închisoare, într-o perioadă în care aceasta era deja însărcinată cu al doilea copil al lui Mike.

În afara celor patru copii proveniţi din mariajele sale, Tyson a mai avut alţi trei din relaţii pasagere. Doar şase dintre aceştia mai trăiesc, Mikey Lorna, Miguel Leon, Rayna, Amir, Milan şi Morocco — al şaptelea, fiica Exodus, murind la doar patru ani, în 2009, după ce s-a strangulat din greşeală cu un cablu.

Vorbind astăzi de copiii lui cei mari, Mike a dezvăluit un lucru destul de inte­resant: aceştia nu au relaţii amoroase cu tineri de culoare. „Mă uit câteodată la fiica mea, una atrasă doar de tipi albi, şi mă gân­desc că nu i-am dat un exemplu bun, ca bărbat de culoare. Copiii mei m-au văzut în momente în care eram vulnerabil şi probabil că şi-au zis: «Nu vreau să fiu cu cineva ca el. Mă sperie».“

Un astfel de moment o fi fost, probabil, şi acela din 2003, când Tyson a apărut cu un ta­tuaj imens pe tâmpla stângă. Un tatuaj care îi dă sportivului un aer şi mai înspăimântător, dacă mai era nevoie, şi care reprezintă statu­tul lui de războinic, în genul desenelor faciale ale triburilor Maori din Noua Zeelandă.

Rememorând aceste file din existenţa tur­bulentă a faimosului boxer, cu bune, dar mai ales cu rele, rămânem cu o întrebare fără răs­puns: este Mike Tyson „cel mai rău om de pe planetă“?