Muzica anilor`70: ABBA, cea mai tare trupă suedeză din istorie

Cu ţinutele lor de scenă exuberante şi prezenţa lor antrenantă, dar mai ales cu refrenele lor memorabile, pretabile oricărei stări de spirit, cei patru suedezi au dominat muzica pop timp de un deceniu, ducând sound-ul nordic în toate colţurile lumii.

Anni-Frid Lyngstad, Benny Anderson, Agnetha Fältskog, Bjorn Ulvaeus

A fost unul dintre cele mai bune produse muzicale de export ale Suediei (alături de Roxette, Ace of Base, Europe şi Kent) şi o formulă magică ce a dominat clasamen­tele mondiale între mijlocul anilor ’70 şi începutul anilor ’80. Şi, mamma mia!, a vândut peste 370 de milioane de discuri!

Hiturile trupei ABBA fac şi acum senzaţie şi sunt folosite adesea pentru a crea atmo­sferă la evenimente mondene, prezentări de modă ori chiar ca fundal sonor pentru unele documentare. Şi asta pentru că mul­te dintre ele sunt purtătoare de mesaj: The Winner Takes It All, Money, money, money, I Have A Dream, Dancing Queen, Take a Chance on Me ori Gimme! Gimme! Gimme! (A Man After Midnight).

Chiar şi astăzi, la peste 20 de ani de la destrămarea grupu­lui, fanii încă visează să-i vadă din nou pe aceeaşi scenă, iar speranţele lor s-au reaprins odată cu reîntâlnirea celor patru membri din ianuarie, la inaugurarea no­ului lor restaurant tematic Mamma Mia. The Party în capitala suedeză, Stockholm – un proiect al lui Björn, care continuă să menţină vie flacăra legendarei trupe care a câştigat în 1974 concursul Eurovision cu piesa Waterloo.

Deşi acela a fost momentul din care ABBA a devenit, la propriu, o maşină de făcut bani, ce rivaliza, la sfârşitul anilor ’70, cu compania auto Volvo, unul dintre marii exportatori din Suedia, povestea succesului trupei începuse cam cu un de­ceniu în urmă, când fiecare dintre cei patru componenţi activa deja în viaţa muzicală: Björn Ulvaeus cânta cu Hootenanny Singers la începutul anilor ’60, Benny era liderul trupei The Hep Stars, Agnetha Fältskog avea deja câteva hit-uri, iar Anni-Frid Lyngstad îşi construise o carieră solistică în jazz, în parte şi cu ajutorul lui Benny, alături de care se afla din 1970.

Totodată, Björn şi Ben­ny puseseră deja bazele unui parteneriat în ’67, pe parte de compoziţie, iar în ’69 le-au cooptat şi pe fete. Înfiinţată oficial în ’71, formaţia a primit numele ABBA abia în ’73, prin alăturarea iniţialelor membrilor săi – o idee care a pornit de la dubiţa Volksvagen cu care obişnuiau să um­ble prin ţară şi care avea inscripţionate deasupra parbri­zului numele lor.

În acelaşi an, şi-au încercat norocul la Eurovision, cu piesa Ring-Ring, care s-a clasat pe locul al treilea. Anul următor, aveau să facă istorie pe scena ace­luiaşi concurs european, desfăşurat la Brighton, în Marea Britanie, unde melodia Waterloo a ridicat sala în picioare, câştigând detaşat trofeul Eurovision în faţa unei audienţe estimate de 500 de milioane de telespectatori!

Atunci s-a declanşat nebunia ABBA, întreţinută de piesele care au făcut înconjurul lumii:

,

,

,

,

,

,

şi

. Iar

, cu care trupa pleacă în turneu mondial, devine no. 1 în Marea Britanie, în timp ce

urcă pe locul 3 în clasamentele americane.

A fost odată ABBA. Până anul acesta, nu au mai fost văzuţi în acelaşi loc din 2008, când au venit separat, având grijă să nu fie fotografiaţi împreună.

de pe albumul

(

,

,

), ce aveau să fie cântate live, în martie 1980, şi în faţa publicului japonez. ABBA a continuat să scrie istorie în muzică cu

,

şi

, care au puternice mesaje despre război, cenzură politică, singurătate şi divorţ. Toate ambalate în piese comerciale, în care membrii trupei apăreau în salo­pete cu ştrasuri, pantaloni aurii şi pantofi cu tocuri enor­me – costume care, de altfel, erau departe de gusturile lor personale, dar care erau (culmea!) recomandate de con­tabili, din motive ce ţineau de scutirea de taxe.

Credeţi sau nu, suedezii aveau o specificaţie legală cu privire la costumele de scenă, potrivit căreia valoarea lor putea fi dedusă din impozit cu condiţia ca ele să nu poată fi pur­tate pe stradă sau în viaţa de zi cu zi. Aşa că sclipiciul era la mare rang. „Sincer, eu cred că arătam ca nişte nebuni pe atunci“, avea să declare Björn pentru The Guardian re­cent. „Nimeni nu era atât de urât îmbrăcat pe scenă ca noi.“ Şi, totuşi, mulţi fani le-au copiat stilul.

Pe lângă muzică şi stil vestimentar, şi romantismul avea partea lui comercială în povestea ABBA. Căci mana­gerul formaţiei, Stig Anderson, care a contribuit şi la scri­erea versurilor multora dintre hituri, nu s-a ferit s-o promoveze folosindu-se de poveştile de dincolo de scenă dintre Anni-Frid şi Ben­ny, care şi-au oficializat relaţia în ’78, şi dintre Agnetha şi Björn, căsătoriţi încă din ’72.

Agnetha şi Björn

Din păcate, însă, succesul imediat, ritmul susţinut în care dădeau concerte şi dorinţa de afirma­re solo a fetelor au pus presiune mare pe cele două power-couples şi au creat tensiuni şi în interiorul grupului.

Aşa se face că Agnetha şi Björn divorţează în 1979, iar după mulţi ani de convieţuire şi după numai trei de mariaj, Anni-Frid şi Benny pun şi ei punct relaţiei lor, în februarie 1981. Odată cu destrămarea perechilor, care generează depresii şi scanda­luri nesfârşite, ABBA anunţă la finele anului 1982 că ia o pauză, menţionând că revenirea ar putea avea loc peste câţiva ani – ceea ce nu s-a întâmplat. Cassandra a fost ultimul hit lă­sat drept amintire fanilor, înainte ca Agnetha şi Anni-Frid să se lanseze în cariere solo, iar Benny şi Björn să se retragă ca autori.

Reţeta magică a succesului ABBA a fost transpusă în musicalul Mamma Mia!, care s-a dovedit a fi o mină de aur pentru Benny şi Björn, care şi-au asumat rolul de producători. Iar filmul omonim produs în 2008, cu Meryl Streep, Amanda Seyfried, Pierce Brosnan şi Colin Firth în rolurile principale, a fost con­siderat cel mai răsunător musical ecranizat din istorie, cu încasări de 550 de milioane de euro.

Dar succesul ABBA continuă şi după 40 de ani, vânza­rea albumelor trupei depăşind 3,5 milioane de euro din drepturi de autor. Iar averile personale ale celor patru membri întrec orice închipuire. Björn Ulvaeus şi-a spo­rit profitul din muzică investind în restaurante, hoteluri, proprietăţi imobiliare, o echipă de fotbal, o marcă de vo­dkă, parfumuri şi modă. Averea lui ajunge astăzi la 150 de milioane de euro!

Benny Andersson are şi el în conturi vreo 100 de milioane de euro, în timp ce frumoasa Agne­tha (64), cea mai activă pe plan muzical (a cântat chiar şi în duet cu Gary Barlow), a adunat vreo 80 de milioa­ne de euro.

Roşcata trupei, Anni-Frid (70), care s-a făcut blondă după destrămarea trupei, a moştenit un castel şi un titlu nobiliar de la cel de-al doilea soţ Heinrich Ruzzo, prinţ de Reuss de Plauen, şi trăieşte dintr-o rentă consi­derabilă la Zermatt, Elveţia, cu noul ei logodnic, vicontele de Hambleden. Deşi şi ea şi-a continuat cariera solistică, îşi dedică cea mai mare parte din timp acţiunilor de bi­nefacere, mai ales cele legate de mediu şi de prevenirea dependenţei de droguri.

Anni-Frid LYNGSTAD

Povestea tristă a lui Anni-Frid Lyngstad

În 1977, un secret dureros ieşea la iveală despre copilăria ei: născută în Norvegia, dintr-o mamă nordică şi un tată neamţ, soldat nazist, Anni-Frid a fost unul din cei 12.000 de „copii ai războiului“, prigoniţi de o societate care vedea în ei dovada trădării. A scăpat de internarea în orfelinat şi de prigoana publică datorită bunicii sale, care a fugit cu ea în Suedia. Abia în 1977 avea să-şi cunoască tatăl, după ce ani la rând a crezut că murise pe drumul spre Germania, când trupele naziste s-au retras din Norvegia în 1945.

foto: guliver/getty images