O.J. Simpson, povestea inamicului public

Cel mai mediatizat proces din istoria Statelor Unite revine obsedant în prim-plan, după ce protagonistul, achitat de acuzaţia de dublă omucidere, tocmai a fost eliberat după nouă ani petrecuţi după gratii pentru un alt caz soldat cu violenţă extremă: răpire şi jaf armat.

„Nu mă compătimiţi. Am avut o viaţă minuna tă!“ O.J. Simpson

Două victime ucise cu bestialitate, o mănuşă însângerată găsită la locul faptei şi un Ford Bronco alb cu urme de sânge, plus perechea mănuşii şi două şosete pătate de sângele victimelor descoperite la reşedinţa sa. Probe suficiente pentru ca tot ce-a fost înainte O.J. Simpson să fie dat uitării. Nu mai era unul dintre cei mai talentaţi jucători de fotbal american şi o mare vedetă de televiziune, ci un criminal notoriu, fugit de la locul faptei. Din 12 iunie 1994, totul s-a oprit în loc pentru faimosul O.J. Simpson, adulat până atunci pentru victoriile sale sportive. Toţi americanii vorbeau numai despre oribila crimă săvârşită la locuinţa fostei sale soţii, Nicole Brown Simpson, iar poliţia îl arăta cu degetul ca principal suspect, mai ales după fuga sa cu avionul spre Chicago, în noaptea cu pricina. Totodată, el figura în analele poliţiei cu vechi reclamaţii pentru violenţă domestică, de care însăşi Nicole îl acuzase pe perioada mariajului lor. Fuseseră şapte ani de extaz şi agonie, căci, după marele pas făcut spre altar pe 2 februarie 1985, Nicole a pendulat între iubire şi ură faţă de soţul şi de tatăl celor doi copii ai săi - Sydney Brooke (n. 17 oct. 1985) şi Justin Ryan (n. 6 aug. 1988) - , soţ care îşi făcuse un obicei din a o maltrata chiar şi în faţa celorlalţi membri ai familiei.

E un lucru recunoscut de O.J. încă din 1989 şi baza procesului de divorţ din 1992. De altfel, după despărţire, Nicole era de nerecunoscut, începuse să se drogheze, pierduse şirul aventurilor de-o noapte şi apărea în tot felul de fotografii compromiţătoare. Familia lui ştia despre pornirile sale violente încă din adolescenţă. Căci Orenthal James, aşa cum a fost botezat el de către o mătuşă după un actor francez pe care-l admira, se născuse cu un defect fizic la nivelul picioarelor, ceea ce îl transformase în batjocura tuturor copiilor care-l vedeau purtând zilnic proteze de fier pentru corectarea muşchilor. Astfel că, la doar 13 ani, era deja un copil rebel şi membru al unei bande violente, din cauza căreia a ajuns la şcoala de corecţie. Salvarea lui de la o viaţă de infractor pe străzile din San Francisco a fost fotbalul american, pe care a început să-l practice la colegiu, unde a câştigat toate trofeele posibile pentru juniori şi a adus punctul câştigător într-un meci considerat legendar. Intrat în vizorul antrenorilor de la Buffolo Bills, a fost cooptat în rândul jucătorilor profesionişti, a primit porecla The Juice. Pe teren era de neoprit, astfel că ofensiva echipei sale a trebuit adaptată vitezei şi stilului său unic de alergare – cu care a bătut recordul, pe 1.000 de yarzi, cinci ani consecutiv, şi care l-a făcut să devină primul fotbalist american din istorie care a depăşit bariera de 2.000 de yarzi!

„Simpson nu e doar cel mai tare jucător pe care l-am avut, e cel mai tare pe care l-a avut oricine!“, se mândrea cu el John McKay, antrenorul său de la Universitatea din California. Căci O.J. era deja un jucător consacrat, a cărui carieră competiţională avea să fie continuată cu la fel de mare succes în televiziune, pe post de comentator sportiv, dar şi în actorie, cu roluri în filme de acţiune (Capricorn One, Cocaine and Blue Eyes, seria Naked Gun), printre care şi – culmea! – cel al unui om căruia i s-a înscenat o crimă de către poliţişti (The Klansman). La momentul retragerii sale, decembrie 1979, era deja divorţat de prima lui soţie, Marguerite Whitley, alături de care dusese o viaţă de familist timp de 12 ani şi devenise tatăl a trei copii: Arnelle (n. dec. 1968), Jason (n. aprilie 1970) şi Aaren Lashone (n. sept. 1977). Din păcate, mezina Aaren Lashone a murit la vârsta de doi ani, după ce a căzut în piscină şi s-a înecat. Nefericitul eveniment a grăbit divorţul, provocat oricum de aventura lui cu o chelneriţă de 17 ani, Nicole Brown. Aceeaşi Nicole Brown care avea să-i devină soţie peste şase ani, fostă soţie în alţi şapte ani şi a cărei ucidere brutală avea să-i pună definitiv o pecete greu de dus.

În fatidica zi de 12 iunie 1994, O.J. şi Nicole se reîntâlniseră la serbarea fiicei lor, Sydney, şi nimic nu anunţa tragedia care avea să se petreacă câteva ore mai târziu în Brentwood, Los Angeles. Filmul evenimentelor, relatat ulterior de anchetatori, arată că Nicole cinase cu mama sa în restaurantul Mezzaluna, uitând pe masă, la plecare, o pereche de ochelari. Mama lui Nicole a sunat la restaurant la ora 21:37 pentru a întreba de ochelari, iar managerul Karen Lee Crawford i-a găsit şi i-a pus într-un plic, trimiţându-l, la 21:50, pe chelnerul Ronald Goldman (care era iubitul lui Nicole) să i-i ducă acasă. Cert e că în jurul orei la care Goldman pleca spre casa iubitei lui, Nicole tocmai îşi culca copiii, când a auzit pe cineva bătând la uşă. Imediat cum a deschis, a fost atacată cu un cuţit. Făptaşul a fost surprins de Goldman, care însă a fost şi el înjunghiat mortal, cu lovituri repetate în gât şi în piept.

Tot potrivit raportului procuraturii, după ce a terminat cu Goldman, agresorul s-a repezit din nou asupra lui Nicole, care zăcea cu faţa în jos, i-a dat acesteia capul pe spate, trăgând-o de păr şi punându-i piciorul pe spate, după care i-a tăiat gâtul cu cuţitul, secţionându-i artera carotidă. La plecare, criminalul a lăsat o „dâră de sânge“ până pe alee. La 00:10 a sosit şi primul echipaj de poliţie, care n-a putut decât să constate decesul celor două victime, găsind totodată la locul faptei primul indiciu: o mănuşă însângerată. Dimineaţă, detectivii au mers la reşedinţa lui O.J. Simpson, în Rockingham, pentru a-l informa că fosta lui soţie a fost ucisă, dar acolo au dat peste un Ford Bronco alb cu urme de sânge. Iniţial, poliţiştii s-au temut că şi Simpson ar putea fi rănit, aşa că au intrat prin efracţie, fără mandat de percheziţie. Dar în loc de Simpson, care luase deja un avion spre Chicago în miez de noapte, l-au găsit pe Kato Kaelin, un prieten al lui care fusese cazat în casa de oaspeţi. Iar în casă anchetatorii au descoperit cealaltă mănuşă şi o pereche de şosete, toate cu sânge provenind de la ambele victime – suficiente probe pentru emiterea mandatului de arestare (ulterior s-a demonstrat că nu-i aparţineau,iar mănuşa nici măcar nu-i venea!).

Robert Kardashian. Tatăl celor trei surori Kardashian, Kim, Khloe şi Kourtney, era prieten bun cu The Juice, fiind şi unul dintre avocaţii săi. Se pare că O.J. ar fi încercat să se sinucidă în camera lui Kim Kardashian (pe atunci în vârstă de 14 ani), la puţin timp după ce a fost acuzat de crimă. În ciuda tuturor probelor, Rob i-a rămas alături, chiar dacă a fost ameninţat cu moartea şi s-a văzut nevoit să angajeze gărzi de corp pentru a-şi proteja familia.

Aflând că este căutat de poliţie, fostul sportiv a apelat la celebrul avocat Robert Shapiro, împreună cu juriştii săi de top, pentru a-l apăra. După câteva zile de tergiversări, Shapiro a anunţat că fostul sportiv se va preda, chiar dacă dubla crimă elimina posibilitatea stabilirii unei cauţiuni, iar Simpson era pasibil de pedeapsa cu moartea pentru omor. Peste 1.000 de reporteri l-au aşteptat pe Simpson la secţia de poliţie, dar el n-a mai apărut, lăsându-i în schimb lui Robert Kardashian (regretatul tată al celebrei Kim Kardashian), prieten al său şi unul dintre avocaţii apărării, o notă pentru presă: „În primul rând, toată lumea înţelege că nu am avut nimic de-a face cu uciderea lui Nicole... Nu mă compătimiţi. Am avut o viaţă minunată“, transmitea el în scrisoarea ce părea a fi mai degrabă biletul unui sinucigaş. În acest timp, suspectul se afla într-o maşină condusă de un vechi prieten, Al Cowlings, iar când un echipaj de poliţie a încercat să-i oprească, Simpson a ameninţat cu o armă de pe bancheta din spate, astfel că a fost lăsat săşi continue drumul, urmat de 20 de maşini de poliţie şi nouă elicoptere. Interesant este că sute de persoane s-au adunat pe poduri şi pasarele şi-l încurajau pe inculpat să-şi continue fuga! Urmărirea, devenită între timp breaking news pe toate canalele de radio şi televiziune şi care rula în paralel cu finala NBA dintre New York Knicks şi Houston Rockets, a avut o audienţă de 95 de milioane de telespectatori – ceea ce a crescut uluitor şi comenzile de pizza, făcându-i pe cei de la Domino’s Pizza să aibă livrări ca în duminica Super Bowl-ului!

Într-un final, Simpson a fost arestat şi acuzat de dublă omucidere, de cazul lui urmând să se ocupe „echipa de vis“ formată din avocaţii Robert Shapiro, Robert Kardashian, Johnnie Cochran, F. Lee Bailey, Alan Dershowitz, Shawn Holley, Carl E. Douglas şi Gerald Uelmen, plus doi avocaţi specializaţi în probe ADN: Barry Scheck şi Peter Neufeld. Procurorii din- Los Angeles credeau că au un caz foarte bine instrumentat, prezentându-l ca pe tragicul deznodământ  al unui acces de gelozie şi deschizând procesul, pe 24 ianuarie 1995, cu un apel telefonic la 911 dat de Nicole cu ani în urmă, în ianuarie 1989, în care aceasta îşi exprima teama că soţul ei ar putea să o rănească fizic, în fundal putând fi auzit Simpson cum strigă la ea. Acuzarea a prezentat, de asemenea, zeci de martori experţi în diferite tipuri de probe (ADN, urme de sânge, urmele de pantofi etc.) pentru a-l plasa pe Simpson la locul crimei, dar i-au ratat pe José Camacho şi pe Jill Shively, doi martori-cheie care puteau confirma faptul că Simpson cumpărase un cuţit similar cu trei săptămâni înainte şi că circula cu viteză în noaptea crimei, doar că mărturiile lor n-au mai fost valide după ce aceştia şi-au vândut poveştile presei de scandal - Camacho pentru 12.500 de dolari publicaţiei National Enquirer, iar Shively pentru 5.000 de dolari emisiunii Hard Copy.

Celebritatea lui Simpson şi lunga durată a procesului televizat au captat atenţia spectatorilor la nivel naţional cu privire la aşanumitul „proces al secolului“, pe care avocaţii apărării au reuşit să-l întoarcă în favoarea clientului lor, convingându-i pe juraţi că există o îndoială rezonabilă privind proba de ADN (o formă relativ nouă de probe la vremea aceea) – inclusiv că proba de sânge ar fi fost viciată, împreună cu alte dovezi prezentate de acuzare.

Aşa se face că, la capătul unui proces istovitor, supermediatizat şi care a împărţit America în două – producând o ruptură atât de rasă, cât şi de clasă, O.J. Simpson a fost achitat de crimă pe 3 octombrie 1995. După aflarea verdictului, peste 70% din afro-americani opinau că O.J. e nevinovat, iar peste 70% din albi erau de părere că el îşi omorâse soţia. Ironia a făcut ca Simpson să ajungă, totuşi, după gratii, 12 ani mai târziu. Capetele de acuzare pentru care a fost trimis la închisoare (12 la număr!) făceau referire la răpire şi jaf armat, după ce, pe 13 septembrie 2007, a pătruns în camera de hotel a unui colecţionar de obiecte sportive, cazat la Palace Station, Las Vegas, de la care a încercat să-şi recupereze mai multe obiecte personale valoroase, care au fost înstrăinate pe durata procesului său. El şi unul dintre complicii săi, Clarence Stewart, au fost condamnaţi, în 2008, la 33 de ani de închisoare, cu drept de eliberare pe cauţiune după nouă ani de detenţie.

Ajuns după gratii, a făcut fericită acea jumătate de Americă ce-l credea vinovat de crimă. Mulţi reporteri încercau să obţină un interviu în exclusivitate cu el în închisoare, iar Oprah Winfrey visa chiar să-l facă să mărturisească în direct dubla omucidere. Totodată, povestea lui continua să fascineze, inspirând apariţia a numeroase documentare şi filme (The O.J. Simpson Story-1995, O.J.: Made in America-2016, The People vs. O.J. Simpson: American Crime Story-2016) şi a peste 80 de cărţi – una dintre ele fiind semnată de fostul lui agent, Mike Gilbert, sub titlul Cum l-am ajutat să scape, în care apare acest pasaj: „Simpson fumase marijuana, luase somnifere şi bea bere când mi-a povestit ce s-a întâmplat. Era cu câteva săptămâni înainte de începerea procesului său. Mi-a zis aşa: «Dacă nu deschidea uşa cu un cuţit în mână, era şi acum în viaţ㻓.

Însuşi O.J. se gândise să scoată o carte intitulată I Did It, în care urma să povestească ipotetic cum şi-ar fi omorât fosta soţie şi pe prietenul ei. Totul ipotetic! Dar intenţia lui s-a soldat cu proteste stradale, ceea ce a determinat editura Harper Collins să renunţe la contract. Ulterior, un tribunal a acordat drepturile cărţii familiei lui Ronald Goldman, care a lansat-o cu comentarii proprii şi cu titlul: I Did It: The Confessions of the Killer. Cert e că, după toate acuzaţiile aduse, după tot oprobriul public, după zvonurile potrivit cărora ar avea o tumoare pe creier, ar suferi de diabet ori că şi-ar fi schimbat orientarea sexuală, O.J. Simpson este din nou un om liber. Căci, pe 1 octombrie anul acesta, la 70 de ani, el a ieşit triumfător din penitenciarul Lovelock, din deşertul Nevada, unde se pare că şi-a uitat obiceiurile violente şi s-a dovedit a fi un deţinut model, „un fel de zeu pentru ceilalţi deţinuţi, care dansa arătându-şi muşchii îmbrăcat numai în pantaloni scurţi de gimnastică şi petrecând ore în şir în sala de sport pentru a arăta bine“, aşa cum ni-l înfăţişează o sursă în National Enquirer. Doar mai are 3 milioane de dolari avere, o pensie de peste 10.000 de dolari de la NFL şi locuieşte cu fiica sa cea mare, Arnelle (48), în casa ei din Florida. Povestea lui, însă, stârneşte şi azi emoţii, odată cu difuzarea unui alt serial ce-i este dedicat, American Crime Story, în care este întruchipat de Cuba Gooding jr. şi în care este readus „la bară“, spre deliciul publicului american, amator de thrillere reale.

Foto: Guliver/Getty Images