Priscilla Presley – În umbra Regelui rock'n'roll

15 aprilie, 2012

Era doar un copil când a ajuns la Graceland, ca tânără soţie a marelui Elvis. L-a iubit până la adoraţie, iar numele lui i-a oferit un alt destin. Uneori fericit, dar de multe ori tragic.

Era doar un copil când a ajuns la Graceland, ca tânără soţie a marelui Elvis. L-a iubit până la adoraţie, iar numele lui i-a oferit un alt destin. Uneori fericit, dar de multe ori tragic.

Dacă ar mai fi trăit, Elvis Presley ar fi fost aniversat cu mare fast la Graceland pe 8 ianuarie, când ar fi împlinit 77 de ani. Chiar şi aşa, familia l-a comemorat, aşa cum o face de 34 de ani încoace, iar fotografiile, afişele, trofeele şi obiectele care i-au aparţinut fac din fosta lui reşedinţă un altar închinat memoriei lui. Totul în jur respiră a Elvis. Fosta lui soţie, Priscilla (66), a avut grijă ca nimic din ce-a atins să nu se piardă.

Din afară, Graceland pare doar o casă devenită muzeu, spre care ajung, ca-ntr-un adevărat pelerinaj, miile de turişti care îi calcă anual pragul. Dar Graceland nu e doar o colecţie de obiecte frumos expuse şi şterse de praful amintirilor. E şi locul unde Priscilla revine mereu, cu inima strânsă, în căutarea unui sentiment demult trecut, acela de-a fi aparţinut cândva Regelui rock'n'roll-ului.

Seara, după ce se încheie programul de vizitare şi peste întreaga proprietate se aşterne liniştea, ea urcă în vechile odăi şi, cu draperiile trase, se aşează pe unul dintre fotolii, privind notalgică fotografiile. Unele sunt făcute în tinereţea lui Elvis, pe vremea când ambii lui părinţi trăiau. Altele îl suprind în concerte, asaltat de fane. Dar sunt şi cele care spun povestea lor de dragoste, cu tot cu romantismul şi tumultul vieţii lor de tineri căsătoriţi.

Priscilla zâmbeşte şi acum la vederea unei fotografii vechi, din ’59, făcută la puţin timp după ce l-a cunoscut pe Elvis, la o petrecere din Eagles Club, în Bad Nauheim, Germania. Era în perioada în care Elvis îşi efectua serviciul militar. Pe atunci ea avea 14 ani şi se numea Beaulieu, iar el avea 24 şi era deja un star. N-a fost nevoie de prea multă conversaţie pentru a deveni iubiţi. În schimb, a fost nevoie de opt ani ca să ajungă la altar, cu încuviinţarea părinţilor ei.

Se întâmpla pe 1 mai 1967, la hotelul Aladdin din Las Vegas, când Elvis îi punea Cillei verigheta pe inelar, lăsându-le cu gura căscată pe toate fostele lui pretendente, printre care şi Nancy Sinatra, Anita Wood, Juliet Prowse, Tuesday Weld şi Ann Margret. Iar mireasa arăta fermecător în rochia ei cu dantelă şi cu voal lung, cu ochii puternic conturaţi şi cu părul tapat, după ultima modă. Căci, deşi Elvis o alesese să-i fie soţie tocmai pentru că era cu totul altfel decât celelalte iubite ale sale, el n-a rezistat tentaţiei de-a o transforma pe fata naivă, cu alură candidă, într-o păpuşă a generaţiei rock’n’roll. I-a spus ce haine să poarte, cum să se machieze şi cum să se coafeze. Ba chiar şi cum să zâmbească la fotografii. Iar Priscilla i se supunea cuminte, ştiind că păşeşte într-o lume care nu-i a ei.

La mai puţin de un an de la căsătorie, cei doi deveneau părinţii Lisei Maria, pe care Elvis o răsfăţa mereu cu daruri şi bijuterii. Şi tot de dragul ei, artistul îşi botezase avionul privat cu numele ei şi, într-un acces de afecţiune, şi-a luat fiica cu el la bord, într-o scurtă excursie, doar pentru ca ea să se poată juca în zăpadă. Altădată, i-a serbat ziua în parcul de distracţii Libertyland, pe care l-a închiriat special pentru Lisa şi prietenii ei. Iar la patru ani, fetiţa lui era singurul copil care avea propria maşinuţă de golf şi propriul ponei, cu care îi era permis să se plimbe pe peluza din faţa casei.

Priscilla era fericită că soţul ei o iubea într-atât pe micuţa lor, dar amenda deseori excesele pe care acesta le făcea în numele adoraţiei ce i-o purta. În plus, ea se simţea tot mai singură stând acasă cu fetiţa şi aşteptându-l să se întoarcă de la filmări ori de la concerte, din culisele cărora răzbăteau zvonuri privind diverse infidelităţi. Toate acestea au erodat masiv relaţia lor, laolaltă cu refuzul lui Elvis de-a o lăsa să aibă o profesie ori o preocupare independentă de casă şi de familie. Şi o deranjase teribil faptul că

, doar pentru că

, iar menirea unei femei este aceea de-a avea grijă de bărbatul ei.

După luni de astfel de frământări, Cilla şi-a găsit consolarea în braţele lui Mike Stone, un instructor de karate pe care l-a întâlnit în ’71 chiar la unul dintre concertele soţului ei. Şi ironia a făcut ca tocmai Elvis să fi fost cel care a încurajat-o să ia lecţii de karate de la Stone, pentru a-şi mai alunga din plictiseală. Dar de îndată ce relaţia ei cu Mike a ajuns şi la urechile lui Elvis, acesta a urlat obsesiv: „Simt atât de multă durere… Stone trebuie să moară!“, scria Peter Guralnick, autorul mai multor cărţi biografice ale acestuia. Unul dintre bodyguarzii lui Presley, Red West, s-a simţit atunci obligat să pună un preţ pe capul lui Stone, dar a fost uşurat să audă că Presley şi-a mai domolit furia: „Ei bine, poate e puţin prea mult!“.

Iminenta lor despărţire s-a produs în februarie 1972, după o relaţie de 13 ani, iar divorţul a fost pronunţat pe 9 octombrie 1973. O zi în care Priscilla se simţea deja văduvă, întrucât Elvis o înlocuise în inima lui cu Linda Thompson, cu care avea să trăiască ultimii cinci ani de viaţă şi care avea să-i încurajeze stilul de viaţă dezordonat, abuzurile de alcool, somnifere şi de droguri. Iar tragicul lui sfârşit, de pe 16 august 1977, a dezechilibrat-o profund, lăsându-i o rană deschisă pe viaţă.

Într-un interviu acordat Mariei Shriver în 1991 pentru emisiunea „First Person“, Priscilla a recunoscut că trăieşte simultan în două lumi: în trecutul ce-o leagă indestructibil de cel pe care l-a iubit fără oprire, dar pe care a fost nevoită să-l părăsească pentru a nu-şi distruge propria viaţă, şi în prezentul care o obligă să-şi afirme independenţa, prin filmele în care a jucat (serialul „Dallas“, seria comică „Naked Gun“), prin micile afaceri pe care le-a demarat (colecţia de parfumuri şi bijuterii) şi prin forţa cu care s-a încăpăţânat să le ofere copiilor şi nepoţilor ei o moştenire inestimabilă, aducând figura lui Elvis la rang de mit. Poate cel mai mare mit contemporan al Americii.