Reacţii după moartea lui Radu Beligan
Actori, cântăreţi, dar şi politicieni îi deplâng trecerea în nefiinţă. Iată câteva gânduri despre el...
Klaus Iohannis “Viaţa este o scenă, spunea Shakespeare. Astăzi, Radu Beligan, întruchiparea desăvârşită a actorului, a omului de teatru, părăseşte această scenă. Prin energia dedicată publicului de-a lungul întregii sale vieţi, ne-a lăsat un mesaj fundamental: nimic nu se poate construi fără dăruire, credinţă în valorile fundamentale ale umanităţii şi fără iubire. Aplauzele publicului i-au fost cel mai drag cântec şi imbold, fie ca ele să-i însoţească memoria în posteritate. Ne vom aminti de Radu Beligan la fiecare coborâre şi ridicare de cortină. Dumnezeu să vă odihnească, Maestre!
"Sunt şocat pentru că am aflat acum câteva secunde şi este o pierdere fundamentală pentru cultura românească. Îi datorez statutul meu de actor la Teatrul Naţional, el m-a ajutat, am jucat împreună pe scenă, iar longivitatea lui a fost o longivitate artistică. Ceva din istoria teatrului românesc s-a încheiat."
"Nu vreau să spun în câteva cuvinte ce mă leagă pe mine de maestrul Beligan. În ultima vreme, nu exagerez, dumnealui mi-a mărturisit că cel mai apropiat actor îi sunt eu. E cel mai mare compliment făcut vreodată. Radu Beligan a fost partenerul meu în filme şi la teatru. În 1979 mi-a spus: „Visul meu este să pun o piesă cu tine, atât de mult mi-ai plăcut”, aşa mi-a spus. Este vorba de „Străini în noapte”, a tradus-o şi a pregătit-o pentru mine. I-am spus: „Sufletul meu îl iubeşte pe al dumneavoastră. Vă iubesc până la finalul vieţii mele.”
„A murit ultimul stâlp mare al teatrului românesc. A fost ultimul model de seriozitate, de pregătire, de tot ce e e legat de teatru şi de istoria omului. A plecat un model extraordinar. Am învăţat multe lucruri.(...) Nici nu cred că s-a întâmplat, nu cred că am pierdut ultima legătură cu adevărul fundamental în teatru."
"Eu acum o săptămână m-am dat jos de pe patul de operaţie, iar în week-end am fost pe scenă. Mi-a fost frică să joc, dar publicul te încarcă extraordinar. Radu Beligan a fost unul dintre cei mai iubiţi actori."
"Regret atât de mult dispariţia acestui profesor, îi sunt recunoscă toare enorm. A fost primul om care mi-a dat aripi. Mi-a spus: «Rodica să scrii TEATRU». Simt că mă sufoc de emoţii. Vreau să vă spun că am învăţat meserie pe parcursul anilor, de la el, uitându-mă la Arlechin, pe scenă."
"Este o veste tristă pentru teatrul românesc. Actorul mi-a fost timp de 7 ani, tată pe scenă, declară actriţa cu emoţie în glas. Ne aşteptam şi la acest moment, a venit azi la ceas de mare sărbătoare."
“Am multe amintiri cu domnul Beligan. El a pus o cărămidă să reuşesc la Bulandra. A fost un exemplu pentru noi toţi. am intrat în acelaşi vas de cristal cu toţi aceşti mari actori: Gigi Dinică, Beligan, Moraru. Îl ascultam mereu şi eram încântat de dândul."
“A încetat din viaţă Radu Beligan: un mare actor, un om excepţional şi un prieten adevărat. Ne-a bucurat pe toţi cu talentul său, jovialitatea şi pofta sa de viaţă. A jucat în piese de teatru până la 97 de ani, inclusiv la Teatrul Metropolis, unde ne-a demonstrat tuturor câte poate, până în ultimul moment. Odihneşte-te în pace, maestre.”
"Sunt alături de draga mea prietenă, Lamia. Fie ca bunul Dumnezeu să-i aline suferinţa si să-l odihnească în pace pe tăticul ei iubit. Dumnezeu sa-l ierte!"
“O veste tragică pentru teatrul românesc, cinematografia autohtonă şi România, în general. Actorul Radu Beligan s-a stins din viaţă la 97 de ani. A plecat dintre noi şi s-a mutat, iremediabil, în istorie. Şi-a dedicat întreaga carieră oamenilor şi a jucat până în ultimele momente ale vieţii pentru a ne smulge un zâmbet sau o lacrimă. A înţeles teatrul cum nimeni altul nu a făcut-o până la el, iar noi nu îi vom putea fi niciodată suficient de recunoscători pentru a ceea ce a schimbat în noi, de-a lungul generaţiilor. Poate nu întâmplător, s-a născut la puţin timp după Marea Unire şi este un regret personal că nu am reuşit să sărbătorim centenarul alături de domnia sa. Nu am ştiut să îl apreciem la adevărata anvergură, pentru că nu era cu nimic mai prejos decât un De Niro sau un Al Pacino, dar domniei sale nu i-a păsat decât să redea viaţă personajelor pe care le făcea mai frumoase sau mai interesante numai pentru că le interpreta. Dumnezeu să îl odihnească!
"Eu, când am văzut că s-a stins din viaţă Radu Beligan, m-am întristat. Acum câţiva ani, l-am invitat la un meci şi l-am condus cu maşina mea. Pe drum mi-a spus: „Oare poporul român îl merită pe omul ăsta? (n.r. Pe George Becali) Da, îl merită!”. La Radu Beligan, la ceremonia de adio mă voi duce cu dragoste, nu din obligaţie."
“Radu Beligan a plecat din lumea noastră... Odihnească-se în pace.”
"Radu Beligan a plecat azi în Iubire. «Longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.» – Radu Beligan. Dumnezeu să îl odihnească.”
"Îl iubim şi respectăm pe Radu Beligan ! Tuturor ne-a fost teamă de ziua asta, de ziua în care se va încheia stagiunea pentru aces măreţ român! Spunea cu umor că numele lui are câteva litere inversate şi vine de la satul în care s-a nascut, Galbeni! Un trandafir galben şi aplauze, i-ar plăcea asta!"
“Să vă odihniţi în pace, maestre Radu Beligan! Aţi fost o comoară naţională şi să fim în aceeaşi sală cu dumneavoastră era o mândrie şi o onoare!”
"Nu cred să-l fi văzut într-un rol care să nu-mi fi plăcut, dar în sufletul meu Radu Beligan rămâne cu interpretarea lui Guglielmo de Baskerville din „Numele trandafirului”. L-am văzut de mai multe ori la Naţional în timpul liceului şi al facultăţii şi m-a emoţionat de fiecare dată, poate şi pentru că personalitatea călugărului franciscan cu inimă mare şi cu o minte şi o limbă egal de ascuţite i se potriveau atât de bine... Restul sunt detalii. Dumnezeu să-l ţină în lumină."
