Reacţii la vestea morţii lui Ion Besoiu

Este din nou doliu în teatrul românesc, iar actorii abia îşi pot reveni, după pierderea atâtor nume importante ale scenei. Iată regretele exprimate la moartea lui Ion Besoiu.

Florin Zamfirescu „S-a stins ca o lumânare şi asta e un semn bun.“

„ O, Doamne! Legendă a teatrului românesc, o să-i simt lipsa. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a avut o viaţă mai uşoară. Am să aprind acum o lumânare. Nu am vorbit de mulţi ani. Aşa s-a întâmplat, dar aveam o linişte că ştiam că există.“

„Scumpii mei, eu cu minunatul coleg Ion Besoiu am avut numai momente frumoase: şi pe scenă, şi după filmări. Eu am început filmările cu el... mi-amintesc primul film, cu Amza Pellea. De atunci s-a legat o frumoasă prietenie. Important e că simţeam acel fluid care se comunica între actori. De atunci ne-am tot întâlnit, ne-am simţit bine. Ne întâlneam toţi actorii. În ultimul film am jucat cu el în «Toate pânzele sus». Era un actor de mare cultură, un intelectual de rasă. Avea un farmec deosebit. Mi-e greu să explic în câteva cuvinte.“

„Ion Besoiu m-a ţinut în braţe la botez. Mi-a fost Naş de suflet....Ion Besoiu a fost un actor remarcabil, un director de teatru excepţional, un om cald, bun, generos. Un domn. un aristocrat al gândului. Mi-e sufletul greu... Nea Jimmy, îţi mulţumesc pentru că ai crezut în talentul meu. Îţi mulţumesc pentru delicateţe, sensibilitate, iubire... Nea Jimmy, de te întâlneşti cu Amza şi Domnica, cu tata şi cu mama, ...spune-le că mi-e dor de ei... şi de tine... de azi. Dumnezeu să-ţi odihneascaăsufletul bun!“

„Dragă Jimmy, ţi-am promis că o să mai lucrăm împreună, dar nu ne-a mai ieşit... Îţi mulţumesc pentru toate clipele petrecute împreună, pentru delicateţea şi generozitatea ta. O să-mi lipsească poveştile tale, harul, umorul şi înţelepciunea ta. Drum bun!“

„Drum bun, Ion Besoiu! Cât despre noi, aşa cum ne-ai învăţat: nonstop şi de la capăt...“

„Să pupăm sufletul unui mare român care s-a ridicat la cer. Pe aripile iubirii neamului românesc nu a fost Ion Besoiu numai un mare actor, ci un actor iubit de public. Vreau să spun două întâmplări: el era un mare povestitor. Ion Besoiu filma pentru două pelicule româneşti. A fugit cu trenul de la Ploieşti la Gura Humorului unde avea o filmare într-o peliculă istorică. A ajuns seara şi toţi ceilalţi actori erau la cârciuma din oraş, înconjuraţi de munţi de mititei şi cârnaţi. A doua zi, cu gândul la mâncare, în loc să spună ce trebuia, a zis: "Răzeşi, ridicaţi halbe către Vodă", toţi au început să râdă.“

„Pentru mine este un şoc. Mi-e foarte greu.“

„S-a mai stins unul dintre ei... Dintre cei care, eu cred că au venit să ne lumineze, să ne îmbogăţească... De acum este treaba noastră dacă am apucat să învăţăm ceva, dacă am apucat să ne distrăm şi să trăim minunat alături de ei... Vă mulţumim, vouă, celor care aţi avut atâta răbdare cu noi să ne suportaţi şi să ne educaţi! Drum lin, Ion Besoiu! Şi, aşa cum, iată, vă spun toţi prietenii mei de aici: "Toate pânzele sus, maestre!“

„S-a mai dus unul dintre ultimii mohicani ai generaţiei de aur a teatrului şi filmului românesc. Un om deosebit, un actor care a înnobilat scena şi unul dintre cei mai buni directori, după părerea mea, pe care i-a avut Teatrul Bulandra. Am avut norocul să joc cu el si in teatru si in film si a fost unul din oamenii care m-au sprijinit la inceputurile carierei mele. A stiut sa se faca iubit si respectat de noile generaţii de actori. Nenea "Jimmy" sau "Căpitanul Lupan", cum îi spuneam eu, a plecat să se odihnească un pic. Iar lui "Ştevel cel mic", aşa cum îmi spunea el, îi e tare dor. Drum bun, Căpitane!“

„Drum bun, căpitane.

"A murit Ion Besoiu." Sunt primele cuvinte pe care le-am citit când am deschis ochii. Apoi urma o cerere de la N ziare să dau o declaraţie în calitatea mea de producător al ultimului film cu maestrul. Ce am de spus voi spune aici.

Pentru mine Ion Besoiu a fost copilăria mea mai mult decât viaţa de adult, când l-am cunoscut şi am lucrat. El este Anton Lupan, căpitanul drept, curajos şi bun din "Toate pânzele sus!".

L-am cunoscut pe căpitan în 2013, când am pus umărul lângă Dan Chişu la "Bucureşti Non Stop". A făcut un rol de excepţie deşi sănătatea era de atunci şubredă. Căutaţi filmul.

Pe ecrane am ieşit cu el în 2015, după doi ani de post-producţie şi festivaluri. Căpitanul venea peste tot, deşi nu era nominalizat niciodată personal. Criticii îl ignorau. Lumea nu. Ne spunea mereu: "Băi, băieti, când e premiera? S-o apuc şi eu. Să vadă lumea filmul cât mai sunt şi eu în viaţă." Noi zâmbeam şi ne vedeam de treabă. Copilul era filmul şi mereu copilul este pus mai presus ca bătrânul. A venit la premieră. L-am luat de acasă. Nu noi, asistenta lui de pe platou. Cea mai mare bucurie a lui era să fie în compania unei femei frumoase.

Un an mai târziu, am prins şi eu un rol mic într-un film mare. Actor de data aceasta. "Octav", scenariul şi regia Serge Celibidachi. În rolurile principale şi cu care aveam să interacţionez Marcel Iureş, Andi Vasluianu şi Căpitanul meu. Ion Besoiu. Chiar am vorbit cu producătoarea Adela, care s-a sfătuit cu mine în privinţa căpitanului. Dacă poate duce rolul sau nu. I-am spus că da. "Căpitanul meu duce orice", i-am spus mândru nevoie-mare. În timpul repetiţiilor a fost bolnav, chiar internat de câteva ori. O suna pe Adela în toiul nopţii: "Fetiţă, să nu mă laşi, eu trebuie să fac filmul ăsta". Din păcate, a căzut grav la pat şi a fost înlocuit cu Victor Rebengiuc. Un alt titan. Adela mi-a dat vestea că nu voi mai juca cu al meu căpitan.

Ultimul său film a rămas "Bucureşti Non Stop", în regia lui Dan şi produs de noi.

Căpitanul a plecat astăzi după restul echipajului. Îl aşteptau toţi băieţii de ceva timp deja. Ultima oară, Ieremia l-a strigat, "Te aştept sus, căpitane". Sebastian Papaiani. La cârmă, sus, era demult Gherasim. Ilarion Ciobanu. Cu masa pusă îl aşteaptă astăzi Ismail. Jean Constantin.

Drum bun, căpitane.“