Reacţiile sportivilor şi jurnaliştilor la vestea morţii lui Cristian Ţopescu

A fost cel mai iubit comentator sportiv din România şi a primit atât aprecierea publicului, cât şi a sportivilor. Iată câteva dintre gândurile transmise de cei care l-au cunoscut îndeaproape.

Nadia Comăneci "Astăzi este o zi trista. Un om extraordinar care va rămâne mereu in inimile noastre. Mulţumesc, Cristian pentru momentele minunate!"

Gheorghe Hagi

"România pierde astăzi un om de o valoare imensă, un profesionist desăvârşit, un patriot. Vocea lui Cristian Ţopescu va rămane vie şi inconfundabilă. Odihneşte-te în pace, Cristian Ţopescu!"

"Am lucrat cu el la Steaua, a lucrat la club. Cel mai mare comentator! Golul meu cu Argentina e în sufletul şi memoria mea. A fost primul om care a introdus analiza adversarului la noi, la Steaua, făcea rost de casete, ne ajuta foarte mult. Păcat că s-a dus. Trăia foarte intens momentele comentate, indiferent de sport. Când l-am ascultat eram copil, când a comentat gimnastica, Nadia campioană mondială. Handbal, călărie, fotbal. Se pricepea la toate, le comenta cu mult suflet. Punea mult suflet în ce făcea. Un om blând, calm, cumpătat, întotdeauna dădea sfaturi bune şi omul care întotdeauna nu uita când era ziua mea. Eu am mai uitat, îl sunam la zile mai târziu. El întotdeauna de 3 ianuarie mă suna. Comentariul lui a fost în funcţie de moment. Calm sau intens. Era odată cu jocul. Era foarte informat. Începea cu o analiză despre echipe, ne spunea lucruri inedite, pe care noi nu le ştiam. Întotdeauna a trăit momentul cum îl trăiau sportivii pe teren. Eu îmi aduc aminte cum a venit la Steaua. El a fost interzis la un moment dat de comunişti. A fost detaşat la Steaua, birou la tribuna a doua, sus, unde primea mereu presa internaţională şi îmi făcea plăcere să merg, puteam să citesc de echipele mari, în reviste spaniole, franceze, el ne traducea. Eu aşa mi-l amintesc. Parcă a comentat un meci al Naţionalei şi vorbea de posibila plecare a jucătorilor buni în alte ţări. Din momentul ăla a fost interzis”.

"Vă mulţumesc pentru tot, domnule Cristian Ţopescu. Dumnezeu să vă aibă sufletul în pază."

"Este o pierdere mare ca idol, dar şi ca prieten pentru mine şi presupun că şi pentru mulţi alţii. A suferit, Dumnezeu să-l ierte! A suferit în ultimele două săptămâni, dar a avut diabet de vreo doi ani şi nu a spus la nimeni. Pentru ultima dată l-am văzut duminică seara, când am fost în vizită. Şi coopera, arăta mult mai bine decât îl văzusem când am fost în vizită penultima dată, chiar aveam speranţe că va fi bine. L-am cunoscut încă din anii 60. A fost lângă mine la toate momentele bune sau rele. De asemenea, am fost alături de el în toate momentele bune sau mai puţin bune. A fost alături când am câştigat Campionatul Mondial. Eu i-a fost alături când s-a căsătorit, când a avut copii."

"Am crescut aşteptându-i vocea , imnul a sunat cu tâlc pentru că îl prefaţa el, pentru mine Nadia şi Gică Hagi au o bucată de aură de la el. Şi meciurile de handbal şi echitaţia, şi olimpiadele, şi notele întârziate de juriu la Moscova şi arşiţa de la Campionatul Mondial din SUA o să îmbătrânească odată cu mine pentru că le-a povestit el, un domn desăvârşit, care-şi împrumuta din nobleţe limbii române aşa cum nimeni, niciodată, n-o s-o mai facă la televizor. Drum bun, domnule Cristian Ţopescu! Condoleanţe familiei!"

"S-a stins mentorul meu... I-am mulţumit ori de câte ori am avut ocazia pentru că îi datorez cariera mea. Prima mea intrare în direct a fost împreună cu el. M-a învăţat atât de multe... cu o generozitate mai rar întâlnită în profesia mea. Peste ani, l-am rugat să scrie cuvântul introductiv pentru prima mea carte. Nu mi-a venit să cred cât de mult s-a bucurat atunci pentru mine: "Am satisfacţia că am avut o oarecare contribuţie la promovarea Iulianei Marciuc în Televiziunea Română într-un anumit moment, la începutul carierei sale profesionale. Dacă există convingerea că televiziunea este un element al culturii, trebuie să se admită că o persoană se poate realiza în televiziune ca şi în orice altă formă de expresie. Iuliana Marciuc s-a realizat în televiziune. O felicit şi îi doresc autodepăşire." (cuvânt înainte de Cristian Ţopescu, "Miezul zilei", editura Meteor Press)

Maestre, vi se datorează! Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc... Drum cu lumină!"

"Nu-mi amintesc ca-n ultimii 15 ani, Cristian Îopescu să nu ma fi sunat de ziua mea. O făcea cu aproape toţi colegii mei din media şi îl întrebam mereu unde-şi notează zilele noastre de naştere!

Sunt mâhnit! Acu’ un an, de ziua meciului România-Danemarca, Îopescu împlinea 80 de ani. Era încă lucid şi ambiţios şi am propus TVR să-l invite guest star la microfonul de comentator. Ca un cadou de 80 de ani. Încă nu era târziu... Cei mulţi, pe care-i suna de ziua lor, nu i-au făcut cadoul! Acum e târziu..."

"A trecut mai puţin de un an de la această imagine şi el, omul-reper al profesionalismului şi emoţiilor televizate, a plecat. O lovitură cumplită pentru sufletul meu. Mulţumesc, maestre Cristian Ţopescu!"

"Rămas bun, Cristian Ţopescu! Azi a tăcut vocea care a adus, probabil, cele mai multe bucurii acestui popor. În România, performanţele sportive au dispărut uşor-uşor. Şi azi a dispărut şi cel care a avut cinstea şi talentul să le comenteze. 

"18 aprilie 2018. Sună telefonul. Zâmbesc. Nu uita în niciun an să mă sune. Dacă aş fi ştiut că acesta e ultimul...

"Un călduros La mulţi ani din partea lui Cristian Ţopescu". Aşa îşi începea fiecare urare. Vocea-i caldă îmi umplea sufletul de frumos, de parfum de copilărie (când îl ascultam comentând meciurile de fotbal, campionatele de gimnastică...).

Ce onoare, în fiecare an, să se gândească la tine Domnul Cristian Ţopescu.

Am amuţit azi. Da, am crezut că e veşnic. Şi chiar este. Veşnicul Domn, veşnicul Profesionist desăvârşit, veşnicul Iubitor de viaţă şi frumos. Sunteţi veşnic, domnule Cristian Ţopescu! Mulţumesc... pentru tot!"

"Pe lângă nenumăratele calităţi de jurnalist şi comentator sportiv, ceea ce m-a frapat la Cristian Ţopescu, atunci când am avut şansa să-l cunosc, a fost că era un om foarte empatic. Am filmat împreună un episod al emisiunii „Voluntar de profesie” şi am descoperit că în spatele colaborării lui cu Special Olympics Romania stătea o prietenie cât se poate de autentică şi de durabilă cu unul dintre sportivii cu nevoi speciale. M-a emoţionat extraordinar căldura şi bucuria relaţiei lor şi îi sunt tare recunoscător pentru această amintire preţioasă. Dumnezeu să-l ţină în lumină!"

"Am vorbit ultima oară de ziua lui, în 26 martie. Din dialogul cu el nimic nu m-a făcut să deduc acest foarte rapid sfârşit. Întreaga presă sportivă românească este în doliu, a fost cel mai mare comentator de sport pe care l-am avut vreodată. Vocea lui a rămas întipărită în memoria unui întreg popor, el însoţind sportivii români de top la marile competiţii internaţionale. Este o pierdere ireparabilă, dar moartea face parte din viaţă."

"După ce i-am făcut fotografia asta, la sfârşitul verii lui 2012, am intrat amândoi într-un pub chiar vizavi de casa unde locuia. Am discutat despre pasiunea noastră, televiziunea, şi a băut o bere Stela Artois. Când am prins momentul l-am întrebat ceva ce-mi ardea mintea.

”Ştiţi ce ar trebui făcut, aveţi experienţă, sunteţi respectat; mai mult, sunteţi iubit… De ce nu conduceţi dumneavoastră TVR?”

Mi-a zâmbit apoi a rotit uşor paharul. L-a ridicat, l-a dus la gură şi în timp ce bea mă privea pe deasupra spumei. Ochii lui încercau să îmi dea răspunsul. Apoi a aşezat paharul pe biscuitele de carton şi a schimbat subiectul.

După ani de zile de la momentul ăsta, am fost amândoi invitaţi la o emisiune. În culise, i-am reamintit scena şi i-am pus aceeiaşi întrebare ”De ce nu conduceţi dumneavoastră TVR?”

Şi mi-a zis: ”Pentru că TVR-ul de acum nu are nimic în comun cu televiziunea pe care o ştiu eu”

Mulţumesc pentru tot, domnule Cristian Ţopescu."

"Omul de-a cărui voce m-am îndrăgostit înainte să-i cunosc chipul, atunci când eram copil. Vocea cu har ce îţi spunea o poveste înainte de orice competiţie sportivă televizată, doar câteva vorbe şi erau de-ajuns să te simţi acolo, peste mări şi ţări, alături de sportivii noştri ce luptau pentru încă un titlu. Timbrul acela ce-ţi transmitea emoţie, dar şi informaţie bine documentată, gândită, semn că în spatele vocii era un om ce nu făcea lucrurile la întâmplare, ce-ţi acordă respect, pentru că tu îl asculţi, ca telespectator. La vremea aceea, nici nu ştiam ce înseamnă cu adevărat televiziunea, nici gând să visez pe atunci că voi avea şansa să lucrez şi să am eu însămi, peste ani, o voce, cu atât mai puţin mi-am putut imagina ca primul om de la centru ce-mi va oferi onoarea de a prezenta un format alături de el va fi chiar El: Cristian Ţopescu. Mi-a dat încredere când eram doar la început de drum, m-a învăţat ce înseamnă să te documentezi atent, cu respect pentru tine, pentru meseria ta şi pentru cei ce îţi oferă din timpul lor să te privească, să te asculte. Ultima noastră întâlnire, surprinsă în fotografie, a fost totodată şi ultima îmbrăţişare, cu mult drag, a unui om, pe cât de mare şi minunat, pe atât de modest. Mulţumesc, drum bun printre stele!"