Regina Sofia, o inimă frântă

În spatele zâmbetului ei exersat îndelung în faţa oglinzii, suverana Spaniei trăieşte în cea mai cruntă singurătate şi neconsolare, potrivit

În spatele zâmbetului ei exersat îndelung în faţa oglinzii, suverana Spaniei trăieşte în cea mai cruntă singurătate şi neconsolare, potrivit câtorva mărturisiri incredibile publicate în cea mai recentă biografie a sa.

Ianuarie 1976. Regina Sofia a decis să-i facă soţului ei o surpriză şi şi-a luat cei trei copii cu ea pentru a-i face o vizită la conacul din Toledo, aflat la o oră şi jumătate de Madrid, unde, oficial, regele era invitat la o partidă de vânătoare. Ajunşi la destinaţie, regina şi odraslele regale găsesc porţile închise, iar clădi­rea pare, din afară, nelocuită, cu toate ferestrele închise şi obloanele trase. Doar câinele familiei, nedespărţit de stăpânul său, trădează prezenţa Regelui Juan Carlos la moşie. Grăbit, proprie­tarul conacului îi iese în cale reginei şi încear­că s-o reţină cât mai mult la poartă. Dar Sofia e prea hotărâtă să vadă ce reacţie îi va stârni soţu­lui ei această vizită inopinată.

Zâmbetul îi încremeneşte însă pe faţă, la vederea lui Juan Carlos. Acesta nu e singur, aşa cum s-ar fi aşteptat. O „audienţă“ mai mult decât particulară era în plină desfăşurare în­tr-unul dintre principalele dormitoare ale co­nacului. Sofia simte cum pământul îi fuge de sub picioare, la vederea bărbatului, de care e îndrăgostită nebuneşte, în braţele altei femei. Chipul amantei – nimeni alta decât celebra artistă spaniolă Sara Montiel – a rămas pen­tru totdeauna întipărit în memoria Sofiei, care nu l-a mai putut privi niciodată pe Juan Carlos cu candoarea soţiei tinere şi îndrăgostite. A fost ziua în care, pentru ea, iubirea a murit.

Din acea clipă, cei doi soţi nu şi-au mai spus cuvinte de amor şi nici n-au mai împărţit ace­laşi pat. Au trecut 36 de ani de-atunci. 36 de ani în care Sofia i-a rămas totuşi alături infidelului ei soţ, pentru care acea nefericită după-amiază n-a fost decât momentul în care a putut recu­noaşte, în sfârşit, că el nu e bărbatul unei sin­gure femei. Căci, ceea ce pentru Regina Spaniei fusese sfârşitul unei poveşti de dragoste, pen­tru monarhul spaniol nu era decât momentul eliberator, de la care îşi putea trăi nesinchisit aventurile, cu acordul „oficial“ al soţiei.

Foto stânga: Sara Montiel

Pare incredibil cum această femeie dem­nă, descendentă a reginei Victoria a Marii Britanii şi a regilor Greciei, ce aparţin casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücks­burg, a putut îndura astfel de umilinţe. Aceeaşi femeie care a trăit în exil în Egipt şi Africa de Sud, după abolirea monarhiei în Grecia, care a primit o educaţie aleasă, studiind muzica şi arheologia, şi care şi-a reprezentat ţara la navi­gaţie la Jocurile Olimpice de vară din 1960, de la Roma. O femeie elegantă, fină şi distinsă, pe care o vedem tot mai adesea participând sin­gură la dineurile şi evenimentele oficiale, de la care Juan Carlos absentează nemotivat.

Potrivit biografiei semnată de Pilar Eyre, „La soledad de la reina“ („Singurătatea regi­nei“), în care e relatat şi acest episod trist, Juan Carlos a fost un „seducător de profesie“, având la activ nu mai puţin de 1.500 de amante! Iar în topul „trofeelor“ lui se află o decoratoare, cata­lana Marta Gaya, care abia îşi serbase majoratul şi alături de care a trăit un love story pasional timp de 18 ani, înlocuitoarea ei, Sara Montiel, „regina“ striptease-ului şi simbol al anilor ’70, Barbára Rey şi cântăreaţa Paloma San Basilio.

Printre aceste nume cu sonoritate spanio­lă s-a strecurat şi cel al Prinţesei Diana, pe care regele ar fi cunoscut-o în timpul unei vacanţe petrecute la bordul unui iaht împreună cu fami­lia regală britanică în Mallorca, în anii ’80. Chi­purile, Juan Carlos i-ar fi făcut avansuri chiar sub ochii soţiei sale lui Lady Di, care însă n-a fost deloc flatată de aluziile lui total nepotrivite. Totuşi, în 2004, Lady Colin Campbell a susţinut că cei doi au avut o aventură în august ’86, pe care au reluat-o anul următor, în aprilie. E-ade­vărat că s-au revăzut în ’87, în timpul unei vizite oficiale la Madrid, când Juan Carlos a încercat o nouă apropiere, sărutându-i mâna cu subînţeles şi punând-o pe prinţesă într-o ipostază stânje­nitoare. Regina ştia însă prea bine că tânăra englezoaică îi picase cu tronc soţului ei. Cu toate acestea, ea n-a încercat niciodată să limiteze vizitele familiei regale britanice. Ba chiar se bucura de revederea verilor ei îndepărtaţi, pentru că astfel se simţea mai puţin singură.

Jurnalista Pilar Eyre e însă de părere că regina a fost mereu izolată şi tristă şi că „e cea mai singură femeie din Spania“. Alta în locul ei ar fi divorţat sau ar fi încercat să-i limiteze lui Juan Carlos escapadele amoroase. Dar Sofia şi-a acceptat destinul şi a ales să sufere în tăcere, dându-i dreptate bunicii soţului său, Victoria Eugenia, care o prevenise în tinereţe: „Spaniolii sunt cei mai răi soţi, iar cei din dinastia Bourbo­nilor… nu mai spun!“. În plus, ea a fost sfătuită să nu ceară divorţul, pentru a nu pierde tutela copiilor şi beneficiile clasei de sus. Cât despre rege, şi el şi-ar fi putut alege o altă pereche din numeroasele admiratoare care au ajuns în braţele lui. În schimb, Juan Carlos şi-a cunoscut interesul şi n-a divorţat din raţiuni de statut şi dintr-un oarecare „simţ al datoriei“.

Acelaşi simţ i-a dat forţă Sofiei să zâm­bească la fiecare apariţie oficială. Poate, în si­nea ei, şi-a găsit consolarea văzându-şi copiii mari, având nepoţi şi găsind un refugiu în mi­cile bucurii ale vieţii, cum ar fi o vizită la gră­dina zoologică din Madrid, unde o aşteaptă cei doi ursuleţi panda, pe care i-a scos la plimba­re prima dată în urmă cu an. E felul ei de a-şi masca tristeţile şi de-a merge mai departe. În fond, ea e regina şi, chiar dacă amicii conjunc­turali ai soţului ei o bârfesc pe la colţurile pa­latului Zarzuela, prin toate apariţiile ei, prin gesturile sale şi prin felul ei de-a comunica cu oamenii, ea a reuşit să câştige simpatia spani­olilor şi respectul lor. Şi numai un om lipsit de admiraţie se poate simţi complet singur. Poate chiar însuşi Juan Carlos, care se amăgeşte în braţele nenumăratelor amante, visând la tine­reţea şi admiraţia demult apuse.

Foto: guliver/getty images, arhiva adh