Secretele lui Joe Biden, cel de-al 46-lea preşedinte al Statelor Unite. A avut mult de suferit şi în carieră, şi în viaţa personală
Joe Biden, cel de-al 46-lea preşedinte al Statelor Unite. Şi cel mai bătrân din istoria acestei ţări, dar asta e de la sine înţeles.
Democratul Biden, cel care a împlinit 78 de ani pe 20 noiembrie, l-a învins pe Donald Trump după un scrutin electoral cu mult suspans, care îşi continuă agonia din cauza acuzaţiilor de fraudă ce tot nu se sting. Fostul vice-preşedinte din administraţia Barack Obama pare că a aşteptat o viaţă ca visul său politic să se împlinească în sfârşit, iar acest lucru a avut loc pe când fostul senator de Delaware a ajuns la venerabila vârstă de 77 de ani, o vârstă la care alţii îşi cam încheie cariera politică. Nu şi Joe, deşi nimeni în afară de membrii propriei sale familii nu s-ar fi gândit că Biden ar putea fi, vreodată, preşedinte.
Dar acest Forrest Gump al Partidului Democrat vine la Casa Albă cu un bagaj emoţional plin de tragedii personale, aşa că, poate, chiar este cel mai potrivit om pentru a vindeca şi consola o Americă dezbinată şi furioasă. Chiar dacă, până de curând, nimeni n-ar fi zis despre Biden c-are avea stofă de preşedinte, începuturile sale aduc foarte tare cu cele ale celui mai popular prezidenţiabil pe care l-a văzut America: John F. Kennedy. Ambii bărbaţi au primit sprijinul politic al familiilor americane cu origini irlandeze şi tot amândoi au fost aleşi în Congres la vârsta de 29 de ani.
Şi, dacă JFK a fost primul preşedinte catolic al SUA, Biden va fi al doilea. Chiar dacă a avut mult de aşteptat, cum spuneam mai sus, Joseph Robinette Biden ştia încă din prima tinereţe c-o să fie, odată, rezident la Casa Albă. Întâia lui soacră, mama defunctei lui soţii, Neilia Hunter, nu-l lua deloc în serios pe acest fiu al unui dealer de maşini, provenit dintr-o familie săracă, atunci când îi spunea că va deveni senator până la vârsta de 30 de ani şi, după aceea, preşedinte. Rău a făcut, pentru că acel ambiţios Joe s-a ţinut de cuvânt. La 29 de ani câştiga mandatul de senator de Delaware. Numai că extazul a fost urmat, la doar şase săptămâni după alegeri, de o agonie care aproape că l-a aruncat pe Joe în prăpastia disperării.
Pe 18 decembrie 1972, soţia lui, Neilia, aducea acasă pomul de Crăciun, cu cei trei copii ai familiei în maşină, Beau, Hunter şi Naomi. Maşina acestora a fost lovită de un camion - Neilia şi fiica sa, Naomi, au murit pe loc, iar ceilalţi doi copii au fost spitalizaţi. Tânărul senator plătea un preţ prea mare după ce gustase din nectarul succesului, iar Joe ajunsese chiar să aibă gânduri de sinucidere. „Neilia a fost cea mai bună prietenă a mea, cel mai mare aliat, iubita mea cea senzuală. Ne-am bucurat împreună de tot ce ne-a oferit viaţa, de la sex la sport. Frumoasa mea soţie milionară nu voia, la început, să candidez pentru Senat, de frica a ceea ce poate face politica unui mariaj. La început, stătea acasă cu copiii, în timp ce eu eram în campanie, dar asta nu mergea, căci ajungeam acasă prea obosit ca să mai vorbim. Reuşeam să o satisfac în pat, dar nu prea mai aveam timp de altceva“, avea să povestească Biden, un pic cam prea sincer şi naiv, în primul interviu pe care l-a acordat după pierderea soţiei.
Cea care l-a salvat din agonie a fost viitoarea Primă Doamnă Jill Biden, acum în vârstă de 69 de ani, profesoară de engleză la Colegiul Northern Virginia. „Mi-a dat şansa să mai visez din nou“, spune Joe despre profesoara Jill Jacobs, cu care s-a recăsătorit în 1977. Povestea a început cu doi ani mai devreme, când Joe a remarcat-o pe fata frumoasă de pe un poster publicitar lipit pe un autobuz. Pe atunci, Jill îşi completa veniturile ca model, deşi, azi, doamna Biden spune că a fost vorba doar despre vreo cinci joburi plătite cu nu mai mult de 20 de dolari. Fratele lui Joe o cunoştea pe fată şi i-a făcut acestuia rost de numărul ei de telefon. Viitorul preşedinte a sunat-o şi a aranjat un date, care pentru Jill avea să fie o întâlnire pe nevăzute. Pe atunci, tânărul Biden era, trebuie să recunoaştem, deosebit de chipeş şi destul de diferit de imaginea lui actuală, cu chipul alterat din cauza operaţiilor estetice şi cu o dantură care-i sfidează vârsta. Cu toate acestea, atunci când l-a întâlnit, actuala lui soţie mărturiseşte că Joe nu părea genul ei de bărbat. În ultimii ei ani de facultate, Jill obişnuia să se întâlnească doar cu tipi în blugi şi tricou, iar atunci când Biden a apărut la uşa ei, purta un sacou sport şi mocasini. Când l-a văzut în această ţinută neobişnuită, Jill şi-a spus: „N-o să meargă. Nici într-un milion de ani“.
Cu toate acestea, după prima lor întâlnire, Jill şi-a sunat mama la ora 1 noaptea pentru a-i dezvălui entuziasmată că a întâlnit, în sfârşit, un gentleman. Ea avea 23 de ani, iar el, 32. O versiune complet diferită a poveştii susţine că Jill era încă măritată cu primul ei soţ, Bill Stevenson, atunci când şi-a început relaţia cu Joe. Divorţul acestora s-a finalizat în mai 1975, iar prima întâlnire a viitorilor soţi Biden a avut loc cu două luni mai devreme. Mai mult, fostul soţ al lui Jill a declarat, în luna septembrie, că familia lui şi prima familie a lui Biden erau prietene încă din 1972 şi că Jill ar fi avut, încă de-atunci, o aventură cu Joe. „Am fost înşelat de soţii Biden. Joe era prietenul meu, Jill era soţia mea“, susţine Stevenson, acuzaţie pe care purtătorul de cuvânt al lui Jill a negat-o ferm.
După cinci cereri în căsătorie refuzate şi, deci, foarte multă răbdare din partea lui Joe, Jill a acceptat, într-un final, să-i fie soţie şi mamă vitregă pentru băieţii din prima căsătorie, Beau şi Hunter. În 1981, avea să se nască şi singurul lor copil împreună, o fiică pe numele ei Ashley, denumită noua Ivanka Trump, graţie activismului ei social şi muncii în cadrul industriei modei.
Viaţa personală şi cariera politică s-au aşezat, din nou, pe un făgaş optimist şi au rămas aşa până în anul 2015, când un Joe deja trecut de 70 de ani era lovit de o nouă tragedie. Mult iubitul său fiu şi primul lui născut, Beau Biden, procurorul general al statului Delaware, murea răpus de cancer la creier la doar 46 de ani. Noua lovitură pe care i-a dat-o destinul a fost motivul pentru care Joe a renunţat să mai concureze, un an mai târziu, împotriva lui Hillary Clinton, pentru candidatura la preşedinţie din partea democraţilor. „Beau ar fi trebuit să candideze la preşedinţie, nu eu“, a declarat în luna ianuarie un Biden care păstrează în buzunar, şi acum, rozariul fiului său decedat. Acest fiu l-a făcut mândru pe Joe, dar a dispărut prematur din viaţa senatorului. A rămas în viaţă Hunter, oaia neagră a familiei, un avocat de 50 de ani care-a furnizat mult material taberei lui Trump, din cauza dependenţei sale de droguri, a implicării în afaceri externe dubioase şi a acuzaţiilor de luare de mită. Moral, însă, bilele negre ale singurului fiu în viaţă al lui Joe le reprezintă alegerile lui în relaţiile personale.
După divorţul de prima sa soţie, cea care i-a dăruit trei copii, Hunter a început o relaţie cu nimeni alta decât cumnata lui şi văduva fratelui Beau, la doi ani după moartea celui din urmă. Actualul preşedinte a închis ochii şi le-a dat binecuvântarea lui, dar n-a durat, căci Hunter era de neoprit. Fiul lui Biden Senior a călcat strâmb cu o stripteuză dintr-un club din Washington, o aventură care s-a terminat şi cu o copil din flori, al patrulea pentru Hunter.
Din fericire, oaia neagră s-a cuminţit la timp pentru ca tatăl său să nu mai aibă bătai de cap în timpul campaniei electorale şi s-a aşezat la casa lui alături de a doua lui soţie, Melissa, care a adus pe lume un băieţel în luna martie a acestui an. Totul e bine când se termină cu bine, aşadar. Dar se termină, oare, epopeea Hunter Biden? Una peste alta, putem spune că toate aceste episoade care i-au pus la încercare sănătatea emoţională n-au făcut decât să-l întărească pe Joe Biden, căruia nu-i putem imputa decât acele celebre momente de senior (sau de senilitate, dacă am folosi cuvintele lui Trump), în care viitorul preşedinte părea pierdut în timp, spaţiu şi amintiri.
Este de la sine înţeles că vorbim despre un preşedinte care va ocupa funcţia cheie doar timp de un mandat, din cauza vârstei înaintate, şi care o va pregăti pentru acest rol important pe aghiotanta lui, vicepreşedintele Kamala Harris. Cert este că omul care a încercat să obţină nominalizarea democraţilor la alegerile prezidenţiale din 1988 şi 2008, fără susţinerea nimănui, a avut parte, anul acesta, de sprijinul unei întregi Americi, care a stat la cozi interminabile pentru a-l vota. Pe el, pe Joe, tipul care nu s-a dat bătut.
