Selma Blair, ieşirea din izolarea în care a ţinut-o scleroza multiplă. „Mama nu e bolnavă, e curajoasă!“, spune fiul ei

„Zeiţa războinică“ i se spune actriţei care suferă de scleroză multiplă şi care a trecut de la mersul în baston pe covorul roşu, anul trecut, la ipostazele sexy de acum.

Nu s-a vindecat. Nu există aşa ceva în cazul sclerozei multiple. Cel mult poţi pretinde un trai cât de cât normal. Doar că Selma (48) se încăpăţânează să ne demonstreze că se poa­te mai mult decât o viaţă decentă. Ea se lup­tă, vorba fanilor ei, pentru nişte zile străluci­te, pentru nopţi liniştite, fără dureri, amorţeli sau ameţeli năucitoare. Pentru că traseul ei - de când a fost diagnosticată, în cursul anu­lui 2018, până-n prezent - este remarcabil. În 2019, a păşit ajutându-se de baston pe covorul roşu de la petrecerea Oscar a Vanity Fair. Ce-i drept, nu era un baston medical, ci un acceso­riu glamorous, din piele neagră, încrustat cu un diamant roz. De parcă era regină, nu un pa­cient deformat de boală. Apoi a urmat calvarul. Chimioterapia i-a cauzat stări greu de îndurat, pe care le-a făcut publice pe reţelele de so­cializare. A postat imagini cu fiul Arthur Saint Bleick (9) care-i tundea părul, dar şi mesaje sfâşietoare, în care dezvăluia, de-abia putând să tasteze pe telefon, că boala avansează şi o imobilizează tot mai mult.

Pe 2 decembrie, însă, am admirat-o cu toţii sexy pe Instagram. Pozând într-un dres negru de plasă, pare la fel de sănătoasă şi de ispititoa­re ca-n vremurile ei bune. E doar o aparenţă? Nici vorbă. Dacă o imagine în care o vedem su­râzătoare şi frumoasă poate fi înşelătoare, cli­purile ei video, postate cu regularitate online, ne arată o Selma mult mai încrezătoare şi mai senină decât a fost în ultimii doi ani. Vorbeşte mai uşor şi se mişcă mai mult, s-a reapucat de călărit, în toamnă, şi şi-a recăpătat dorinţa şi putinţa de-a se înfrumuseţa. Şi-a vopsit părul cărunt, se machiază aproape de fiecare dată când se lasă pozată sau filmată şi face şedinţe foto întregi în care sex appeal-ul starului din Cruel Intentions (1999) este intact. She’s back! Pe cât posibil. După cum sublinia şi copilul ei: „Mama nu e bolnavă. Mama e curajoasă“. Fap­tul că fiul ei n-o priveşte ca pe victimă, în ciuda diagnosticului ei pe viaţă, şi n-o percepe ca pe cineva de care să-i fie ruşine e unul dintre cele mai mari bucurii din viaţa ei.

Chiar şi-n izolarea din pandemie, Blair a făcut dovada curajului şi-a unei tenacităţi fără margini. Pentru că zilele ei sunt diferi­te – odată poate povesti cu uşurinţă orice şi zâmbeşte larg lumii întregi, altă dată nu-şi simte şoldurile şi nu se poate juca cu propriul copil. Crudul adevăr e că boala avansează, însă la fel şi capacitatea ei de adaptare. „Eu trăiesc în izolare de doi ani, timp în care nu m-am ex­primat cum mi-am dorit, nu m-am deplasat cât mi-am dorit“, spunea de curând. „Lockdown-ul din pandemie n-a fost pentru mine decât o perioadă binecuvântată. Stau acasă cu fiul meu şi mă bucur nespus de aceste momente!“ Se autodescrie ca o femeie de vârstă mijlocie cu o boală incurabilă, dar care a învăţat să trăiască în prezent. Atât.