Serialul Mihaela Rădulescu continuă! Uite ce replică le dă vedetelor care o acuză de homofobie
După ce mesajul său îndreptat împotriva comunităţii homosexualilor i-a făcut să reacţioneze dur împotriva ei pe Maurice Munteanu, Răzvan Ciobanu, Stephan Pelger, Andreea Raicu şi Ileana Badiu, vedeta a transmis un nou mesaj.
După ce mesajul său îndreptat împotriva comunităţii homosexualilor i-a făcut să reacţioneze dur împotriva ei pe Maurice Munteanu, Răzvan Ciobanu, Stephan Pelger, Andreea Raicu şi Ileana Badiu, vedeta a transmis un nou mesaj.
Mihaela Rădulescu a creat un iureş mediatic fără precedent, după ce a publicat pe blogul său un text în care îşi arată dispreţul faţă de minorităţile sexuale.
„M-a inspirat o postare de-a lui Felix de azi – o poveste un pic cam prea austriacă, cu prea multe idei de explicat ca să fie pe înţelesul altor naţii, dar care, în mare, atingea cel mai sensibil subiect modern – cât de normală mai e lumea de azi, care conţine încă femei şi bărbaţi care se iubesc, se căsătoresc şi fac copii, dar şi …foşti bărbaţi care au devenit femei, dar şi-au păstrat barba, bărbaţi care se căsătoresc între ei şi cresc copii…, în fine, tot ceea ce nu prea avem voie să dezbatem la liber, pentru că încălcăm drepturile unei minorităţi. Aproape că nimeni nu se mai gândeşte că minoritatea cu pricină încalcă morala majorităţii şi drepturile ei la…normalitate, pentru că, iată, suntem obligaţi să fim «politically» corecţi.
Am căutat mereu să mă situez în mijlocul acestei situaţii şi să fiu… tolerantă. Cu alte cuvinte, să mi se pară normal ca ei să fie …pe invers şi să nu-i deranjez cu nimic, nici măcar cu o părere personală, publică sau între patru pereţi.
M-am tot gândit la… dreptul ăsta la liberă exprimare, la libertatea de opinie, la ideea de «open mind», la toleranţă…. Şi mi s-a încâlcit puţin mintea, recunosc, mai ales pentru că sunt mamă de băiat. Deci, mă zbat între dorinţa de a-mi creşte copilul după cum cred eu că e normal şi moral, drept şi… logic şi… instrumentul ăsta politic numit «toleranţă», acceptare şi, eventual, simpatizare faţă de bărbaţii care fac sex între ei, apoi se căsătoresc şi, mai nou, au voie să crească şi copii. La 11 ani, copilul meu a aflat cum a venit pe lume şi că pentru asta e musai nevoie de un bărbat şi o femeie. Dar, undeva în creşterea lui, trebuie să-i strecor şi informaţia despre gay, despre bărbaţii care se ţin de mână şi se pupă pe stradă, se îmbracă cu fuste (şi n-am fost încă în Scoţia cu el:))), se căsătoresc…
(…)
Staţi liniştiţi, dragi homosexuali, mica mea dizertaţie nu va schimba nimic, voi veţi avea aceleaşi drepturi şi eu voi fi la fel de tolerantă. Dar, lăsaţi-mi şi mie libertatea de opinie… ca mamă, care nu vrea să-şi vadă copilul nici gay, nici terorist, nici cerşetor, nici drogat, nici depresiv. Ca orice mamă normală din lumea asta, vreau binele copilului meu. Sigur, e problema mea ce consider a fi bine sau rău pentru el, aşa că vă invit la aceeaşi toleranţă şi la aceeaşi pătimaşă respectare a drepturilor… omului. Cine ştie, poate, într-o zi, noi vom deveni o minoritate şi voi o majoritate, deşi sper din tot sufletul de om şi mamă, că lumea nu se îndreaptă numai în direcţii greşite, care contrazic toate principiile religioase, morale şi…fiziologice“.
Iată şi ce reacţii a produs în zona media:
„Citez: «Cred că o atitudine normală ar fi să nu-i deranjăm cu nimic pe cei care aleg să fie gay, adică homosexuali, dar nici ei pe noi, vizual vorbind.» Constant, cu stupoare, că în 2015 există indivizi convinşi de faptul că homosexualitatea reprezintă o alegere. Cât despre partea cu «deranjul vizual», prefer să mă abţin deocamdată“, a scris Maurice Munteanu pe pagina sa de Facebook, revenind mai târziu cu o completare, după ce Mihaela Rădulescu l-a atacat direct:
„Mihaela Rădulescu este convinsă de faptul că soarta gay-ilor finuţi, aşa ca mine, este foarte nasolă după gratii! Cu alte cuvinte, mă ameninţă în mod direct cu închisoarea. Vă mulţumesc, doamnă!“.
„To whom it may concern... Cât de uşor e să jigneşti un întreg segment de oameni care nu ţi-au greşit cu absolut nimic? Am venit noi, la tine în dormitor? Am încercat să-ţi explicăm că a fi gay e o opţiune bună pentru băieţelul tău? Nici măcar nu e o opţiune, dar te prefaci perfect în ignoranţă, pentru a crea un nou scandal în jurul tău şi pentru a face lumea să se mai uite la tine. Marea noastră majoritate munceşte pentru bani, eu creez haine, ce fac la mine acasă, în dormitorul meu, nu e decât treaba mea! Te pup şi sper să nu te lovească «blestemul» nostru !!!“, a comentat şi designerul Stephan Pelger.
„Întristare, dezamăgire, uimire... sunt doar câteva dintre sentimentele pe care le-am trăit citind postările de pe pagina de Facebook a Mihaelei Rădulescu“, a scris şi Andreea Raicu pe contul ei de Facebook, anunţând că i-a dedicat acesteia un articol pe blogul personal, din care spicuim şi noi:
„Postările Mihaelei Rădulescu referitoare la homosexuali sunt scandaloase! Mihaela Rădulescu pe care o cunoşteam eu nu ar fi folosit niciodată un limbaj atât de vulgar… Cu nişte cuvinte total lipsite de eleganţă, de o agresivitate fantastică, ea nu face decât să atace fără argument nişte oameni. Generalizează şi loveşte într-o comunitate care nu cred că i-a făcut vreun rău. Eu am de foarte mult timp mulţi prieteni gay şi ştiu foarte bine cât de mult suferă pe nedrept! Sunt nişte oameni absolut minunaţi, îi iubesc din toată inima şi îi respect! M-a uimit pur şi simplu virulenţa acestui atac… Niciodată nu mi-aş fi imaginat ca Mihaela Rădulescu pe care o cunosc eu e capabilă de arunce nişte replici atât de îmbibate de furie“, spune Andreea Raicu pe blogul său.
„Oare ce o să-i rămână femeii ăsteia de făcut după ce a jignit adolescenţi, femei casnice, persoane grase, homosexuali, lesbiene, s-a tăvălit, a lins, a şocat, s-a operat, s-a liftat, a sărit cu paraşuta, cu parapanta, a stat goală şi cheală şi tot nu-i destul ca să atragă atenţia jinduită... poate să se ia de oamenii bolnavi, bătrâni sau cu handicap?!“, a notat indignată şi Ileana Badiu.
Cum era de aşteptat, şi creatorul de modă Răzvan Ciobanu a luat atitudine vizavi de mesajul juratei de la „Te cunosc de undeva“.
„Că tot sunt dator cu o opinie despre declaraţiile fără fond şi din nevoia de grandomanie ale Mihaelei Rădulescu... eu gândesc aşa: cum eu am dreptul să gândesc şi să spun ceea ce gândesc (doar sunt gândurile şi crezurile mele) aşa şi domnia sa are acest drept. Cum eu am dreptul să mă uit sau nu în gura sa... aşa şi Mihaela are acest drept. Dar cum eu am dreptul să nu o mai cred pe cuvânt (orice ar spune), după ce a minţit vreo 10 ani că nu şi-a pus ţâţe, dânsa nu are dreptul să încerce să convingă pe cineva că a fi homosexual este ca şi cum ai fi terorist, depresiv,etc. Că are dreptate când spune că nu vrea să vadă 2 bărbaţi sărutându-se, dar şi eu am dreptate când spun că mă dezgustă să o văd pe toţi pereţii cum se linge cu Felix... că orice relaţie trebuie să se consume în spaţiul personal (indiferent de orientarea sexuală). Aşa cum eu nu o oblig (pentru că nu am astfel de apucături în public), nici Mihaela nu ar trebui să oblige pe nimeni (apărând la TV) să îi privească ţâţele sau labiile (nu exagerez, a purtat un fel de salopetă de circ care sublinia aceste părţi anatomice). Şi nu, nu trebuie să schimb postul TV, pentru că îmi place emisiunea şi domnia sa nu îmi poate impune să nu mă mai uit doar pentru că uită să se îmbrace. Aşa cum dânsa vrea să îşi crească copilul în armonia din capul sau... aşa şi eu vreau să îmi cresc finul departe de imaginea vulgară şi derizorie a unei femei de 45 de ani. Şi da, Andreea Raicu are mare dreptate, Mihaela pe care o cunoşteam eu şi ea... nu era aşa. Altfel nu mi-aş fi declarat orientarea în emisiunea domniei sale. Hai, te pup, făi doamnă!“.
Iată care a fost şi reacţia Roxanei Iliescu:
„Aş fi vrut să comentez îndelung decizia Mihaelei Rădulescu de a şoca din nou, jucându-se de data aceasta cu forţa universală care nu cunoaşte negaţie... Dar mi-a plăcut atât de mult comentariul de mega bun simţ semnat Răzvan Ciobanu încât mă voi limita să spun că ameninţarea pe care am auzit-o eu de la Mihaela către fiul său este că, dacă va îndrăzni săv aleagă să iubească bărbaţi, îl va renega. Eu n-aş fi îndrăznit să tentez ironia sorţii în aşa hal... În rest, mi-aş dori să resimt sufletul năvalnic al puştoaicei de la Tele7 dezbărat de frustrările şi neîncrederile acestei femei care pare că nu mai ştie cine este, de unde vine şi încotro se duce... Ar putea să aleagă oricând schimbarea... către ea însăşi...“
Uite ce crede Lucian Mîndruţă despre mesajul Mihaelei Rădulescu:
„În caz că n-aţi înţeles, vă spun eu: scrisoarea Mihaelei Rădulescu despre homosexuali e parte din logica personajului ei la emisiunea de pe Pro. Ea trebuie să devină controversată şi discutată, pentru că ea a fost desemnată să ţină agenda de discuţii a săptămânii. Şi când cineva are agenda, are şi publicul. O să mai vedeţi astfel de ieşiri, nu trebuie să le luăm în tragic. E şi asta o meserie, comunicarea. Şi e o meserie în care ai dreptul să spui orice, mai puţin să fii plicticos. Aştept deci cu încredere săptămânile viitoare topice la fel de actuale: religia în şcoli, armata obligatorie, adulterul şi viaţa de după moarte. Unde trimit factura pentru consultanţă?“
La vederea atâtor declaraţii împotriva sa, Mihaela Rădulescu le-a dat o replică tuturor celor care o acuză de homofobie.
„Nu sunt în România, dar am văzut reacţia pe care a generat-o mesajul postat pe blogul meu ieri şi cred că este momentul să tragem adânc aer în piept, să ne calmăm şi să... vorbim, fără patimă.
În primul şi în primul rând, vreau să vă spun cât pot eu de clar şi cât de dispuşi sunteţi voi să înţelegeţi, că am susţinut mereu dreptul la liberă exprimare, dreptul la opinie, drepturile... oricărui om, drepturile tuturor minorităţilor, implicit şi pe cele ale comunităţii gay! Nu am avut niciodată un comportament care să-i facă să simtă vreo aversiune sau vreo... diferenţă între noi. Am promovat acţiunile lor în nenumărate emisiuni, i-am invitat în emisiunile mele, i-am primit în casa mea şi nu i-am privit niciodată... superior sau diferit. Am lucrat cu ei, am prieteni apropiaţi gay, şi în România, dar şi în ţara în care trăiesc acum, pe care îi susţin şi sunt alături de ei, în orice moment al vieţii lor. Mai mult decât atât, în anul 2002 am făcut parte, alături de Daniela Nane, dintr-un proiect al revistei «Tabu», un pictorial pentru drepturile colectivităţii lesbiene, gay, bisexuale şi transsexuale, un manifest inedit, la acea vreme, pentru deschidere, pentru toleranţă şi acceptare a tuturor celor care ni se par diferiţi.
Am îndrăznit, folosind doar dreptul legitim la opinie şi calitatea de... blogger, să scriu un text pe care bănuiesc că nu l-au citit toţi indignaţii de azi. Ce am spus eu acolo ţinea mai mult de postura mea de mamă de băiat, care încă nu s-a lămurit care e cea mai onestă şi legitimă explicaţie de dat unui copil de 11 ani, când te întreabă de ce se săruta doi bărbaţi pe stradă. Am mai îndrăznit să spun că mă deranjează ipostazele exagerate, manifestările care nu mai au legătură cu orientarea sexuală în sine, ci cu un exibiţionism care nu mă atrage. A fost o opinie fără patimă, în aprecierea mea, care a ajuns grav distorsionată în mintea celor sensibili, în ziare, în emisiuni de televiziune şi în diverse alte medii.
Ce a urmat, a fost regretabil şi foarte grotesc, ca spectacol. M-am văzut pusă la un stâlp al infamiei... care încalcă toate drepturile mele... de om, de femeie, de mamă, de român. Şi pe cele legale şi pe cele... pur umane. În plus, cineva din comunitatea gay a făcut o pagina falsă, care foloseşte abuziv numele meu, fotografia din acea campanie în care sunt şi eu şi care vorbeşte odios în numele meu. Indignarea mea în faţa acestei situaţii e la fel de legitimă ca şi a voastră, pentru că e o încălcare a legii, a demnităţii umane, a tuturor drepturilor care includ propria MEA imagine, libera MEA alegere, libera MEA exprimare, viaţa MEA privată...
Îmi cer scuze tuturor celor care au citit articolul meu, atât prieteni dragi, cât şi persoane pe care nu le cunosc şi s-au simţit ofensaţi de vorbele mele sau de interpretările neadevărate care le-au ajuns la urechi. Nu am avut nicio clipă intenţia de a-i jigni sau de a-i discrimina, aşa cum am demonstrat-o, de-a lungul anilor, prin acţiunile şi declaraţiile mele, în viaţa publică sau privată. Alegerile pe care le face fiecare cu privire la viata sa personală nu trebuie să facă subiectul unor astfel de dezbateri şi îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce am scris.
În viaţa personală, pot face câte alegeri îndrăzneţe vreau, dar mi le asum pe toate şi le trăiesc fără să cer şi dreptul la înţelegere majoritară:))) NU mă interesează gura lumii, când e vorba strict de inima mea. Dar, în viaţa publică, derivată din meseria mea, mă interesează să am atitudinea corectă, să spun ce gândesc şi să iau măsurile fireţti împotriva infractorilor, a celor care susţin infracţiunile... îndreptate împotriva mea, dar şi împotriva celor care nu se pot apăra singuri. Am făcut-o de multe ori şi o voi mai face, cu convingerea ca şi asta e menirea unui lider de opinie. Nu-mi plac turmele, îmi plac animalele şi oamenii care ştiu să meargă şi singuri, oricât de neprietenos e traseul. Îmi mai plac echipele care au aceeaşi motivaţie, comunităţile în armonie, dar nu... turmele, căci acolo doar unul dă direcţia şi ceilalţi îl urmează, fără a mai trece prin filtrul gândirii personale... înaintarea.
Stau singură în faţa unei mulţimi înrăite şi inflamate şi spun, în Săptămâna Mare, că nu cred că asta e soluţia spre deschidere, spre integrare, spre câştigarea respectului şi continuarea dialogului, a convieţuirii în armonie. Cearta, jignirile şi ura nu au decât ziduri în faţă.
Iertarea, dialogul, fie şi în contradictoriu, dar civilizat, ascultarea părerii celuilalt îmi par mai eficiente şi mai ... omeneşti. Să continuăm să ne purtăm ca oamenii, indiferent de ce ne face... diferiţi. Până la urmă, tot cu apă şi oxigen trăim, noi, cei cu coloana vertebrală. Tot din iubire suntem făcuţi. Tot iubire căutăm... Tot cu zâmbete şi lacrimi arătăm ce simţim... Ceea ce ne face... atât de egali...“.
Foto: Facebook
