Şi ei ne-au spus „Adio!“ în 2016

Pentru ei, luminile rampei s-au stins pentru totdeauna. Ne rămân, însă, în amintire apariţiile lor senzaţionale, faimoasele lor roluri şi nemuritoarele lor piese

David Bowie

(10 ianuarie)

Muzicianul britanic a închis ochii într-o noapte de duminică, după o bătălie de 18 luni cu cancerul şi la numai două zile după ce împlinise 69 de ani – ocazie cu care îşi lansase cel de-al 25-lea album al său, „Blackstar“. Timingul a fost cutremurător şi pentru că în ultimul său videoclip, intitulat „Lazăr“, parcă şi-a prezis moartea, apărând cu ochii bandajaţi şi levitând pe un pat dintr-un spital psihiatric. Pe lângă cele 140 de milioane de albume vândute, artistul (pe numele său real David Robert Jones) avea în palmares numeroase trofee Brit, MTV şi Grammy. Dar, mai presus de toate, şi-a lăsat amprenta asupra unei întregi generaţii de artişti. Căci, în paralel cu muzica, David Bowie studiase pantomima şi era interesat de modă şi teatrul kabuki, care l-au ajutat să se reinventeze mereu şi să devină, într-un final, Omul cu O Mie de Chipuri.

Alan Rickman

(14 ianuarie)

Tinerii îl ştiu din seria „Harry Potter“, unde a interpretat rolul profesorului Severus Snape. Pentru mulţi, însă, el rămâne Hans Gruber – inamicul lui Bruce Willis din „Die Hard“, şeriful de Nottingham din „Robin Hood: Prinţul hoţilor“ ori Rasputin, din filmul cu acelaşi nume. De altfel, Rickman, unul dintre cei mai iubiţi actori britanici, şi-a construit cariera mai mult pe baza personajelor negative. Vocea inconfundabilă, carisma şi şarmul pur britanic l-au transformat într-un lord al cinematografiei, dar şi al teatrului. El a murit răpus de cancer, la vârsta de 69 de ani.

Prince

(21 aprilie)

Prea subit şi mult prea devreme. Aşa a ieşit din scena vieţii Prince Rogers Nelson, ca o ploaie purpurie, la doar 57 de ani. A fost găsit fără suflare în studioul său de înregistrări, amenajat în locuinţa lui din Paisley Park, Minesotta. S-a spus că efectele unei gripe severe combinate cu epuizarea fizică i-au fost fatale. Apoi s-a mers pe varianta intoxicării cu o supradoză de opiacee. Cert e că lumea muzicală a mai pierdut un creator. Unul care ne-a lăsat peste 30 de albume vândute în peste 100 de milioane de exemplare, pentru care a primit şapte premii Grammy, un Glob de Aur şi chiar un Oscar. În 2004, Prince şi-a primit locul pe deplin meritat în Rock’n’Roll Hall of Fame, fiind lăudat drept cel care a rescris regulile jocului, îmbinând funk-ul negrilor cu rock-ul albilor. La toate acestea, se adaugă postum distincţia oferită de American Music Awards pentru albumul „Purple Rain”(1984), desemnat cel mai bun soundtrack la 32 de ani de la lansare, după ce vânzările acestuia au crescut în urma morţii artistului.

Muhammad Ali

(3 iunie)

Ultimul meci, cel pentru viaţă, l-a dat pe un pat de spital, după ce fusese internat pentru probleme respiratorii.

Legendarul boxer, pe numele său adevărat Cassius Clay, suferea de aproape 30 de ani de maladia Parkinson şi a mai fost spitalizat de două ori, în ultimii trei ani, pentru o pneumonie şi o infecţie urinară. Regele de necontestat al ringului de box rămâne în istorie pentru victoria prin KO în faţa lui George Foreman, dar şi pentru decizia lui de-a nu lupta în războiul din Vietnam, în ’67 – fapt care a atras după sine încarcerarea sa, deposedarea de titluri şi interdicţia de-a boxa timp de trei ani şi jumătate. Însă Ali The Greatest a pus definitiv mănuşile în cui în 81, în urma unei înfrângeri la puncte în faţa lui Trevor Berbick, la Queen Elizabeth Sports Centre din Nassau.

Gene Wilder

(29 august)

Interpretul emblematic al personajului „Willy Wonka“ şi figura centrală a mai multor comedii realizate de Mel Brooks a trecut la cele sfinte la 83 de ani, din cauza unor complicaţii provocate de maladia Alzheimer. Nepotul lui, Jordan Walker-Pearlman, a spus că actorul aşi-a ţinut secretă boala, astfel încât copiii care îl ştiau ca Willy Wonka să nu asocieze acest personaj excentric cu o boală a adulţilor. Din păcate, în ultimii ani de viaţă, Gene Wilder nu-şi mai amintea nici de rolurile sale de comedie, în care stârnea râsul cu nasul lui proeminent şi părul său creţ, nici de succesul pe care l-a avut odată pe Broadway, acolo unde s-a lansat.

Leonard Cohen

(7 noiembrie)

Supranumit „trubadurul angoaselor“, artistul canadian a murit precum regii, în somn, la vârsta de 82 de ani. Cu câteva ore înainte căzuse în casă, iar sfârşitul s-a produs „brusc, neaşteptat şi în pace“, după cum a relatat managerul său, Robert Kory. Şi asta la doar o lună de la lansarea celui de-al 14-lea album, „You Want It Darker“, când declara: „Mai am ceva treabă de făcut. Să pun lucrurile în ordine. Sunt pregătit să mor. Sper doar să nu fie prea inconfortabil acel moment. Totul s-a cam terminat pentru mine“. Singurul lui fiu, Adam, a declarat pentru publicaţia „Rolling Stones“ că Leonard Cohen a scris versuri până în ultimele momente ale vieţii: „Tatăl meu a murit împăcat cu gândul că a terminat ceea ce a simţit că este unul dintre cel mai mare proiect al său. A scris versuri până în ultimele sale clipe cu umorul său unic.“ Cumva, ne aşteptăm să-l regăsim pe Leonard Cohen in his secret life.