Soţul lui Céline Dion a murit. Citeşte mai mult despre drama cântăreţei canadiene!

August 2014. Cea mai tristă lună din viaţa lui Céline Dion. După trei decenii petrecuţi în lu­mina reflectoarelor, vocea ei a amuţit. Cu la­crimi în ochi, cântăreaţa de origine canadiană îşi instruia agentul de presă să anunţe printr-un comunicat că se va retrage din activitate pentru o perioadă nedeter­minată.

René Angélil, soţul cântăreţei Céline Dion, a murit, joi dimineaţă, la vârsta de 73 de ani, au confirmat reprezentanţii acestuia, pentru revista People.

René Angélil a decedat în reşedinţa sa din Las Vegas, "după o lungă şi curajoasă luptă împotriva cancerului", au declarat reprezentanţii acestuia. Familia lui René Angélil a solicitat să îi fie respectată intimitatea în aceste momente dificile.

Iată pe larg drama prin care a trecut cântăreaţa canadiană!

Povestea lor a început cu atât de mult timp în urmă, încât, practic, viaţa lui Céline a în­ceput să aibă sens odată cu întâlnirea lor. Când s-au cunoscut, ea avea puţin peste 14 ani şi era o fetiţă timidă din Charlemagne, Québec, care ştia să vorbească doar în franceză. Provenea dintr-o fami­lie numeroasă, cu 14 copii şi cu mari greutăţi financi­are, iar talentul ei era singura lor speranţă de-a ieşi din impas. „Nu eram bogaţi. Dar ne dăruiam unii altora un bun nepreţuit: dragostea. Şi mai aveam muzica, unul dintre cele mai frumoase daruri de pe pământ, dimpreună cu iubirea şi sănătatea“, povestea ea în biografia Visul meu, povestea mea.

Pe managerul muzical René Angélil avea să-l întâlnească din întâmplare, când unul dintre fraţii ei, Michel, căuta să-i găsească un promotor care s-o asculte şi să-i dea o şansă în muzică. Céline încerca deja de doi ani să se facă auzită cu pie­sa Ce n’était qu’un rêve, compusă de ea, împreună cu mama sa şi cu un alt frate de-ai ei, Jacques, dar nu ştia la cine să apele­ze. Până într-o zi când Michel a descoperit datele de contact ale lui René pe coperta unui album de Ginette Reno. Angélil a fost impresionat de vocea adolescentei şi, fiind convins că are în faţa lui un talent autentic, şi-a ipotecat casa pentru a obţine banii necesari finanţării primului ei album. Aşa se face că La voix du bon Dieu, o colecţie de cântece în limba franceză, a ajuns pe primul loc în clasamentul local, propulsând-o pe Céline Marie Claudette Dion la statutul de star în Québec.

Tânăra Céline îşi clădise, de timpuriu, un model de suc­ces, inspirată fiind de gimnasta româncă Nadia Comăneci. „Aveam opt ani şi urmăream Jocurile Olimpice din Montréal din 1976. Aproape că mi-a schimbat destinul. Cred că era cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o la Jocurile Olimpice. Mi-am tapetat pe­reţii camerei cu fotografiile ei. Îmi doream să fiu ca ea. Credeam că pot realiza tot ce-mi doresc urmând ace­leaşi principii: dorinţa de-a ajunge în vârf, prin antrenament şi disciplină“, spunea ea în aceeaşi biografie.

Şi, întocmai ca o sportivă de performanţă, secondată fiind şi de un „antrenor“ cu pretenţii, a început să-şi clădească, pas cu pas, cariera. Dar obstacolele n-au fost puţine. „Anii de şcoa­lă au fost foarte dificili pentru mine. Nu arătam deloc bine, eram extrem de slabă, aveam probleme cu dinţii şi nu aveam bani pentru a merge la stomatolog. Ca adolescent, îţi faci prie­teni doar dacă eşti cool, drăguţ, dacă eşti bun la şcoală ori dacă eşti puternic. Eu nu eram deloc puternică, nu eram drăguţă, cu siguranţă nu eram cool şi nici nu eram bună la şcoală. A fost o perioadă foarte grea pentru mine. Acum, când sunt pe scenă şi cânt At Seventeen, simt că sunt cumva alături de toţi acei adolescenţi chinuiţi de frustrări, aşa cum eram eu“.

Din toată această mare de tumult adolescentin, muzica a fost o evadare, iar René era mereu acolo lângă ea s-o încura­jeze şi să-i spună cât este de frumoasă. Şi, deşi el i-o spunea, la început, părinteşte, Céline s-a îndrăgostit nebuneşte de el, parte din sentimentele ei regăsindu-se în piesele de început: D’amour ou d’amitié, (If There Was) Any Other Way, Where Does My Heart Beat Now, Quelqu’un que j’aime, quelqu’un qui m’aime ori The Colour of My Love.

De altfel, René, care la vremea aceea era căsătorit a doua oară şi avea deja trei copii, dintre care unul chiar de vârsta lui Céline, părea destul de încurcat de relaţia sentimentală în care se avântase cu artista pe care o manageria. Aşa că, iniţial, cei doi şi-au ascuns legătura amoroasă, de teamă că ar putea da naştere unui scandal în presă. După ce Angélil a divorţat de Anne-Renée Kirouac, nimic nu le-a mai îngrădit iubirea, iar la cinci ani după acest eveniment îşi anunţau cu mult tam-tam logodna. Şi, în ciuda protestelor venite din partea mamei lui Céline, care îi prevedea un viitor nefericit şi un mariaj extrem de scurt, cei doi se căsătoreau, în decembrie 1993, în ca­drul uneia dintre cele mai fastuoase nunţi pe care le-a văzut Hollywoodul – un eveniment difuzat în direct de televiziunea canadiană.

Fericirea lor a fost umbrită, însă, de strădaniile de a concepe un copil, care tot întârzia să apară în viaţa lor. După un şir de încercări nereuşite şi sarcini pierdute, ei au apelat la aju­torul unei clinici de fertilizare in vi­tro. În 2001, la câteva luni după ce-l aducea pe lume pe primul ei născut, René-Charles, cântăreaţa canadiană recunoştea în emisiunea lui Oprah că şi-a pus la păstrare şi alţi embri­oni. „Aceşti embrioni congelaţi, care se află în New York, sunt copiii mei care aşteaptă să fie aduşi la viaţă“, spunea ea la momentul respectiv. Şi, deşi câţiva dintre ei i-au pricinuit alte drame, în octombrie 2010, la 42 de ani, năştea o pereche de gemeni: pe Nelson şi pe Eddy, botezaţi astfel în amintirea lui Nelson Mandela şi a cântăreţului Eddy Marnay.

Acum, când părea că greul a trecut şi că armonia s-a in­stalat în familia lor, necazul a lovit din nou: boala tumorală a lui René, apărută la nivelul gâtului în 1999, a recidivat şi a evoluat galopant pe parcursul anului 2014, până într-acolo încât medicii au fost nevoiţi să-i extirpe o parte din limbă. Iar Céline s-a văzut nevoită să devină casnică şi să-şi ajute soţul „să ia lucrurile aşa cum vin, zi după zi“. „Nu îşi poate folosi gura, nu poate mânca, aşa că trebuie să îl hrănesc“, povestea artista, cu lacrimi în ochi, în interviul pentru ABC, pe 25 mar­tie. „Are un tub prin care poate fi hrănit de trei ori pe zi. Eu însămi fac asta“, a mai spus ea, vizibil afectată de posibilitatea de a-şi pierde soţul.

Situaţia este cu atât mai grea cu cât, în ciuda aparentei in­dependenţe a lui Céline, ea are o personalitate fragilă, care s-a sprijinit mereu pe caracterul mult mai puternic al parteneru­lui său de viaţă. „Pentru ea, el reprezintă totul – mentorul, figura părintească, soţul şi cel mai bun prieten“, comentează o sursă din anturajul lor pentru National Enquirer. O părere pe care o împărtăşeşte şi prietenul lor, Robin Leach, care a decla­rat pentru revista People că: „El este ancora ei în viaţă. Amân­doi sunt complet dependenţi unul de celălalt“. O dependenţă care astăzi se traduce în cel mai trist mod, dar care este şi ea o formă de iubire. „Îmi iubesc soţul foarte mult şi ador să-l pot face să râdă. Tot ce avem sigur este clipa de-acum.“