Tenebrele clanului Kennedy

Fiecare an aduce noi şi noi dezvăluiri despre secretele faimosului clan de politicieni. De data aceasta, presa dezgroapă detalii cutremurătoare despre sora abandonată a lui JFK. Dar şi despre soţia tăinuită a acestuia!

Istoricul Jerry Oppenheimer, care a scris în 2012 cartea Cealaltă doamnă Kennedy, a oferit acum noi detalii într-un material realizat de Daily Mail, despre mariajul secret al preşedintelui american, pe care clanul l-a ascuns cu mare grijă. Cealaltă doam­nă Kennedy ar fi fost, potrivit lui Oppenheimer, Durie Malcolm, o mondenă din Palm Beach – cu care J.F. Kennedy s-ar fi însurat în 1947, cu şase ani înainte de nunta lui fastuoasă cu Jacqueline Bouvier. Astfel, Oppenheimer sugerează că actele care dovedeau mariajul lui Kennedy cu Durie ar fi fost distruse chiar de tatăl lui JFK, Joseph P. Ken­nedy (foto sus). De notat, însă, că ipoteza a fost readusă în actualitate, fiind lansată de Seymour M. Hersh, un jurnalist câştigător al premiului Pulitzer, într-o carte publicată în 1998, avându-l ca sursă pe Charles Spalding, un apropiat al fos­tului preşedinte american. Astfel, Hersh susţinea varianta că JFK i-ar fi cerut personal lui Spalding să elimine orice dovadă a acelui mariaj. Familia Kennedy s-a temut că totul va ieşi la suprafaţă şi a cerut ca acest caz să fie rezolvat, a povestit Spal­ding, întărind ideea că nu a existat niciodată un divorţ între Durie şi JFK. La rândul ei, Betty, soţia lui Spalding, ar fi auzit chiar din gura lui Eunice, sora lui JFK, întreaga poveste: şi anume că John s-ar fi însurat cu Durie după o petrecere nebună la care se îmbătaseră amândoi. Şi asta fiindcă JFK ar fi vrut să facă sex cu ea, iar ea a refuzat înain­te de căsătorie. Prin urmare, politicianul ar fi fost deja însurat când s-a căsătorit cu Jacqueline.

Nu ştim cât de plauzibilă e povestea, dar acesta nu e singurul secret al clanului. Alte două cărţi repun pe tapet tragica poveste a surorii celui mai cunoscut preşedinte american. E vorba despre Rosemary, pe care tatăl ei a supus-o la 23 de ani unei lobotomii, lăsând-o cu capacitatea intelectu­ală a unui ţânc. Astfel, în tomul The Missing Ken­nedy, Elizabeth Koehler-Pentacoff ne împărtăşeş­te amintirile sale de la St. Coletta, şcoala catolică specială din Wiscounsin, unde mătuşa ei era una dintre surorile care îngrijeau copiii cu handicap şi unde Rosemary fusese ascunsă de părinţii ei. Iar în cartea The Hidden Kennedy daughter, Kate Cli­fford Larson exploatează noi resurse istorice pe acest subiect.

Potrivit acesteia, cauza handicapu­lui lui Rosemary ar fi fost întârzierea doctorului familiei când Rose Kennedy a intrat în travaliu. Speriată, dădaca i-a cerut acesteia să-şi ţină picioa­rele strâns încrucişate, pentru a bloca coborârea bebeluşului, ceea ce probabil că i-a cauzat fătului o lipsă de oxigen cu efecte la nivelul creierului. Mai mult, dădaca ar fi împins capul copilului, întârziind forţat naşterea vreme de două ore, până la sosirea doctorului. Câţiva ani mai târziu, Rosemary a fost diagnosticată cu retard mintal. Un verdict care i-a îngrozit pe soţii Kennedy, disperaţi să nu fie ostra­cizaţi din această cauză. Prin urmare, fata trebuia ascunsă într-un internat. Pe măsură ce a crescut, sexualitatea ei s-a dezvoltat disproporţional cu capacităţile mentale. De multe ori lipsea noaptea de la internat, astfel că tatăl Joe, care deja trasa viitorul politic al băieţilor lui, era exasperat ca fii­ca rătăcită să nu rămână însărcinată, pătându-le imaginea. Şi iată cum, în 1941, o intervenţie chi­rurgicală experimentală la vremea aceea, numită lobotomie, a devenit unica soluţie în ochii lui. Iar asta în ciuda opoziţiei Asociaţiei Medicilor Ame­ricani. Seniorul Kennedy a comandat procedura în secret, abandonându-şi apoi fata la şcoala St. Coletta (mama ei a venit s-o vadă abia în 1961, după moartea lui Joe!). Public, însă, întregul clan a pretins că Rosemary preda la o şcoală pentru copii cu dizabilităţi şi că preferă să stea departe de presă. Alinarea a venit pentru ea abia din anii ’70, când rudele au început s-o viziteze, până la moartea ei, în 2005, la 86 de ani. Cel mai trist este, însă, că mama Rose nu a înţeles nimic din tragedie. „De ce mi-a luat Dumnezeu trei fii să­nătoşi, perfect echipaţi să muncească pentru umanitate, şi mi-a lăsat o fiică bună de nimic?!“, se întreba ea, în faţa biografului său. O lecţie ne­învăţată, în urma căreia victimele au continuat să apară în faimosul clan.

foto: photoland/corbis images, arhiva adh