Thierry Mugler, creatorul celei mai faimoase rochii din anii ’90, despre muza lui, mama: “Îi încercam machiajul şi parfumurile, dar niciodată hainele"
Creatorul celei mai faimoase rochii din anii ’90 – purtate de Demi Moore în Propunere indecentă – a revoluţionat moda, a remodelat silueta feminină, a spart bariere. Şi totul având-o ca muză pe mama sa...
Cu numai câteva ore înainte de-a anunţa noi proiecte şi colaborări, designerul de 73 de ani s-a stins din viaţă din cauze naturale, pe 23 ianuarie, acasă la el, în Vincennes, lângă Paris. Extravagantul francez a lăsat în urmă o moştenire inegalabilă, a recreat silueta anilor ’80 (cu umeri largi şi talie îngustă), a introdus pielea, latexul şi fetişurile în moda de larg consum, şi-a pus amprenta în spectacolele fabuloase ale Cirque de Soleil, a fost consultantul artistic al lui Beyoncé, creându-i acesteia costumele şi coregrafia, dar şi decorul şi iluminarea pentru turneul mondial I Am…, şi a regizat videoclipul lui George Michael, Too Funky (1992). “Nu cred în moda naturală!”, a spus Terry lucrurilor pe nume în 1994, pentru The New York Times. “Hai, pune de toate! Corsetul, sutienul push-up, tot! Să nu lipsească nimic!”, obişnuia să ordone genialul couturier, care s-a inspirat în tot ce a făcut profesional din frumuseţea şi stilul abordat de cea care i-a dat viaţă.
Născut în Strasbourg, lângă graniţa Franţei cu Germania, Manfred Thierry Mugler a avut parte de o educaţie nemţească rece, autoritară şi de modă veche. În relaţiile de familie, nu exista pic de afecţiune, iar mama designerului, o casnică impozantă de 175cm, cu părul roşu aprins şi umeri laţi, era mai preocupată de felul în care arăta când ieşea pe uşă decât cum se purta cu micuţul Terry. “Mama lui considera propria garderobă o prioritate. Întotdeauna superbă, mergea la cumpărături, cu Thierry după ea, în nişte cizme roşii cu toc înalt şi o haină lungă din blană de râs”, declară Maxime Loriot, curatorul expoziţiei Thierry Mugler: Couturissime, o trecere în revistă a creaţiilor lui Thierry Mugler, ce poate fi admirată până în aprilie 2022 la Muzeul de Artă Decorativă din Paris.
Muza lui, mama
După cum chiar Manfred a descris-o, mama lui era “o artistă, o comediană şi-un personaj tragic deopotrivă, o divă, un superstar” şi nu e deloc o simplă coincidenţă că Thierry a transformat-o pe “cea mai elegantă femeie din oraşul nostru” în muza lui originală. “Îi încercam machiajul şi parfumurile, dar niciodată hainele. Doar mă jucam cu ele, le desfăceam, le miroseam… Mă uitam adesea în dulapul mamei, pipăiam ţesăturile, dar nu i-am probat niciodată rochiile, pentru că aveam un respect prea mare pentru ea”, a dezvăluit revoluţionarul designer. Din păcate, admiraţia era unidirecţională, Terry trăind clipe de singurătate cruntă în copilărie şi adolescenţă, când părinţii nu-i erau alături ca să-l ghideze în viaţă.
“Ştiu ce înseamnă să fii singur… ştiu asta la un nivel profund”, a recunoscut regretatul artist în Vogue, în 2019. “Emoţional, am avut o relaţie foarte dificilă cu mama mea…”, a continuat pe acelaşi ton deprimant. “Nimic nu mi se potrivea”, a ţinut să adauge apoi în The Independent. “Consideram totul extrem de plictisitor şi mă simţeam foarte, foarte stânjenit şi singur…” Noroc cu pasiunea pentru desen pe care o avea! L-a scos din plictisul în care se adâncise în oraşul natal din care nu ştia cum să plece mai repede. Chiulea de la şcoală doar ca să- şi perfecţionze schiţele, iar cel mai mare vis al său era să devină, într-o bună zi, balerin. Crescut cu muzica lui Mozart şi-a lui Beethoven, s-a apucat de dans la 9 ani, iar, la 14, făcea deja parte din trupa de balet a Operei Naţionale de pe Rin, cu care a susţinut spectacole timp de şase ani.
În paralel cu baletul, studia pictura şi designul interior la Şcoala de Arte Frumoase din Strasbourg şi era tot mai interesat de costumele de balet, care-i dădeau o lecţie însemnată de anatomie. “Dansul m-a învăţat limbajul corporal, importanţa umerilor, cum să-ţi ţii capul, cum să mergi. Toate acestea m-au ajutat să creez un stil care să fie atât funcţional, cât şi rafinat. Moda nu este nimic altceva decât un spectacol personal”, a pus Mugler punctul pe i. La 24 de ani, s-a mutat la Paris pentru a merge la castigurile de dans de-acolo, însă şi-a dat repede seama că putea să se întreţină ca designer după ce Cacharel şi Dorothée Bis i-au cumpărat câteva ilustraţii.
În 1973, şi-a pus pe picioare propriul brand, iar restul e istorie. Colecţiile lui arhitecturale, sexy, ultrafeminine şi spectacolele lui teatrale, din care făceau parte atât transsexuali, cât şi prostituate, i-au adus repede faima. Doar că-n perioada în care epidemia HIV era la apogeu, show-urile lui scandaloase şi homosexualitatea lui expusă din plin începeau să nu mai dea bine. În 2002, Thierry s-a retras din modă, fie pentru a evita falimentul brandului său, fie de teama minimalismului care revenea în prim plan.
Plurivalent
S-a concentrat pe fotografie, regie, coregrafie şi parfumuri. Şi pe el însuşi. “Mă săturasem să stau atâta în genunchi, încercând să-i fac pe alţii să arate grozav”, a recunoscut în 2010. Şi şi-a propus să facă tot ce le stătea chirurgilor plasticieni în putere pentru a-şi îmbunătăţi aspectul. Vorba vine “îmbunătăţit”, pentru că fizicul fostului designer s-a schimbat radical în ultimii ani şi nu neapărat în bine. Doar că transformarea lui n-a fost provocată atât de intervenţiile estetice nereuşite, cât de accidentele auto şi de motocicletă pe care le-a suferit şi care l-au desfigurat.
“După ani întregi în care am fost un dansator slab, venise timpul să mă transform într-un războinic”, explica nu cu mult timp în urmă. S-a apucat de yoga şi de culturism şi, încântat de rezultat, şi-a etalat noul trup musculos şi gol prin orice publicaţie deocheată sau cotlon de internet posibil. A şocat din nou. Nimic nou în fashion. Ceea ce ne surprinde cu adevărat e că s-a prăpădit când era în cea mai bună formă din viaţa lui.
“Mi-am propus să am grijă de mine, să redevin ceea ce eram în copilărie – un luptător puternic. Am fost dansator 15 ani, am făcut acrobaţii, trapez şi kathakali, un dans indian care combină artele marţiale cu mima şi cântatul. Schimbările fizice de-acum nu sunt decât o întoarcere la sinele meu”, a conchis cel care susţinea că făcea “cercetări arhitecturale” pe el. Cine ştie în ce constau mai exact acestea? Cum şi-a păstrat întotdeauna viaţa privată strict secretă, n-avem decât să facem presupuneri.
Foto - Getty Images, Profimedia
