Tragedia care i-a marcat viaţa lui Eric Clapton: „Prezenţa ei în viaţa mea a fost absolut vitală pentru recuperarea mea''
Eric Clapton a obţinut un succes internaţional cu piesa „Lacrimi în Rai” , care are la bază o dramă personală. Piesa a apărut din durerea care a urmat morţii accidentale a fiului său, Conor, în vârstă de 4 ani, şi vorbeşte despre dorul unui părinte îndurerat.
Fiul pe care Clapton îl avea cu fosta sa iubită, actriţa italiană Lory del Santo, se juca în dimineaţa zilei de 20 martie 1991în apartamentul din New York pe care îl împărtăţea cu mama sa. Conor a căzut din greşeală prin fereastra apartamentului, situat la etajul 53, care fusese lăsată din greşeală deschisă. Artistul stătea într-un hotel din apropiere şi se pregătea să-l ia pe Conor pentru un prânz planificat tată-fiu şi pentru o vizită la grădina zoologică din Central Park.
„Primul lucru de care îmi amintesc este telefonul pe care l-am primit”, a povestit Clapton într-un interviu din 1992 cu jurnalista britanică Sue Lawley. „De fapt, mă pregăteam să ies din camera de hotel şi să merg să-l iau la prânz. Lory era la celălalt capăt al telefonului şi era isterică, spunea că e mort. Şi nu îmi venea să cred”.
Clapton spune că a „încremenit” şi „a închis imediat” după ce a aflat ştirea. Cuprins de o stare de neîncredere, cântăreţul îşi aminteşte că s-a grăbit de la hotelul său la blocul de apartamente unde locuiau cei doi, iar aici a văzut ambulanţe, pompieri şi paramedici. Clapton îşi aminteşte că simţea că scena nu are nimic de-a face cu el. „Am avut senzaţia că am intrat în viaţa altcuiva”, i-a spus artistul lui Lawley. „Şi încă mai simt asta”. Înmormântarea lui Conor a avut loc cu două zile înainte ca muzicianul să împlinească 46 de ani.
Artistul recunoaşte că micuţul Conor l-a ajutat să renunţe la droguri.
Clapton spune despre legătura cu Conor că a fost cea mai puternică din viaţa sa, el fiind unul dintre principalele motive pentru care a renunţat la numeroase vicii.. Până la sfârşitul anilor '70, cântăreţul fusese poreclit „Cocaină” , pentru că avea obiceiul să consume substanţe puternice, pe care le amesteca şi cu ceva alcool. Naşterea lui Conor din 1986 i-a oferit lui Clapton impulsul de a se depărta de acea lume.
„Am făcut-o cu adevărat pentru Conor. M-am gândit că, indiferent de ce fel de fiinţă umană aş fi, nu aş putea să stau în preajma lui aşa”, scrie Clapton în memoriile sale din 2007, Clapton: The Autobiography. „Nu puteam suporta ideea ca el, care începuse să îşi facă o idee despre viaţă, s-ar fi confruntat cu imagine omului care eram atunci”.
Renunţase de trei la droguri când Conor a murit. Clapton spune că tragedia i-a dat puterea să se angajeze pe deplin în recupearea sa, nu să recidiveze. S-a confruntat cu o durere profundă, a petrecut o mare parte din lunile imediat următoare morţii fiului său singur între Anglia şi Antigua, unde a participat la întâlniri cu alţi dependenţi, a căutat consolare în chitara sa şi în muzică.
Două cântece scrise în această perioadă sunt inspirate direct din ceea ce se întâmplase în viaţa sa. „Circus Left Town” spune cum a ajuns la un circ cu Conor în noaptea anterioară morţii sale, dar „Lacrimile din Rai” este şi mai personal şi lansează o întrebare. <<Ne vom întâlni din nou cu cei care au plecat înaintea noastră?>> Ambele nu au fost iniţial destinate consumului public, dar Clapton a fost încurajat să adauge piesa ca şi coloana sonoră la filmul pentru care lucra, Rush.
Deşi s-a născut în urma pierderii devastatoare a copilului său, piesa a devenit un hit internaţional şi cel mai bine vândut single al lui Clapton în Statele Unite.
Tragedia l-a determinat, de asemenea, pe Clapton să vrea să joace un rol mai mare în viaţa fiicei sale. Ruth Kelly Clapton s-a născut cu un an înainte de Conor şi este singurul copil al lui Clapton din relaţia cu Yvonne Kelly, manager de studiu. Oferta lui Kelly de a-şi cunoaşte mai bine fiica sa în perioada următoare morţii lui Conor a fost acceptată. Astfel, cei doi au reuşit să stabilească o relaţie.„A fost minunat să fiu din nou în compania unui copil - copilul meu”, scrie Clapton în memoriile sale.
„Privind în urmă la acei ani, îmi dau seama ce efect profund a avut asupra bunăstării mele”, îşi aminteşte Clapton. „Prezenţa ei în viaţa mea a fost absolut vitală pentru recuperarea mea. În ea am găsit din nou ceva real de care să mă agăţ, mi-a dat din nou posibilitatea să fiu îngrijorat, iar acest lucru a fost esenţial pentru a deveni din nou o fiinţă umană activă”.
