Uite ce spunea în 2011 Roxana Ciuhulescu despre divorţ

Roxana Ciuhulescu şi-a anunţat decizia de a divorţa de Mihai Ivănescu. Interviul de mai jos, realizat de revista OK! în urmă cu şase ani, dovedeşte faptul că nu a fost o decizie pripită. Fiindcă cei doi s-au străduit ani de zile să-şi rezolve problemele din căsnicie, de dragul fiicei lor, Ana Celopatra...

Iată discuţia cu Roxana şi Mihai din 2011:

Anul trecut aţi fost la un pas de divorţ. Ce s-a întâmplat?

Roxana În fiecare relaţie apar şi probleme, nu poate fi numai lapte şi miere. Unii însă nu pot trece peste ele sau, dacă au trecut, nu recunosc. Noi ne-am confruntat cu astfel de probleme şi recunosc că dacă amândoi am fi fost la fel de încăpăţânaţi, n-am fi reuşit să le depăşim. Pentru că Mihai e mai matur şi mai abil, a reuşit să găsească drumul către liniştea relaţiei noastre şi a reuşit s-o scoată la lumină.

Mihai Nu aş vrea să discutam din nou acest subiect. Dacă evaluezi corect sentimental ce reprezintă celălalt pentru tine şi ce dovezi îţi dă în schimbul afecţiunii, nu ai cum să ratezi o căsnicie. Din punctul meu de vedere, Roxana mi-a oferit şi înainte, şi după foarte mult. Doar un exemplu, care mi-a venit pe moment: anul trecut, la început de noiembrie, a pus pe toată lumea dintr-un club din Sibiu să-mi cânte “La mulţi ani!”.

Dar ce v-a împins spre divorţ? A fost vorba de de gelozie, a călcat cineva strâmb?

Roxana N-am să spun asta niciodată. Problemele astea ne privesc pe noi. Am avut aceleaşi motive pentru care foarte multe cupluri se despart. Fiecare se poate gândi la orice, dar eu îţi spun că din cauza stresului care ne copleşise, stresul provocat de joburi, nu am avut timp pentru noi, nu am mai comunicat şi ne certam foarte des.

Şi cum aţi depăşit criza?

Mihai m-a provocat la o discutie matură, în care amândoi am analizat ce simţim fiecare pentru celălalt. Important e că fiecare a recunoscut unde a greşit şi am avut puterea s-o luăm de la capăt. Cu siguranţă, dacă nu există dragoste adevărată de ambele părţi, nu se poate merge mai departe.

Care e, până acum, cel mai frumos moment trăit alături de Mihai?

E greu să aleg doar unul, pentru că au fost multe, însă cel mai emoţionant a fost atunci când i-am spus că sunt gravidă. S-a uitat cu ochii umezi la mine, apoi mi-a pus mâna pe burtică… Şi a mai fost cel cu al doilea inel de logodnă. Primul pe care mi l-a oferit era mai ciudăţel, dar calul de dar nu se caută la dinţi (

). Recunosc acum că nu mi-a plăcut foarte tare. Şi s-a întâmplat să-l pierd la un eveniment. Trei săptămâni n-am avut curajul să-i spun, în speranţa că-l vor găsi, până când a observat el că lipseşte şi m-a întrebat. Aşa că i-am spus adevărul. Şi mi-a făcut cadou un alt inel.

Tot răul spre bine, fiindcă i-am luat altul mult mai frumos.

Din platină, cu briliante şi safire. Şi am zis: “Ah, ce bine că l-am pierdut pe celălalt!”.

Subiectul "intervenţii estetice". L-ai bifat. Dar ce spune soţul tău despre asta?

N-am abuzat niciodată. Am preferat să-mi lucrez corpul mai mult prin sport sau să-mi fac în general intervenţii cosmetice, cu efect de scurtă durată. Însă am avut curaj să-mi măresc buzele, chiar de două ori, şi la sfatul medicilor, cu substanţe de efect temporar. Soţul meu e suficient de deschis la minte ca să înţeleagă şi să sprijine micile mele excentricităţi (

).

Ştiu că aveţi al doilea copil în plan, dar citeam că se lasă aşteptat.

Într-adevăr. Şi asta din cauza răcelilor repetate destul de severe pe care le-am suferit, filmând foarte mult afară. Îţi dai seama, de 11 ani şi jumătate de când fac Promotor, eu am stat 50% din timp afară, pentru că o emisiune auto se înregistrează pe străzi. Şi am ceva probleme cărora încerc să le găsesc un leac, împreună cu doctorul meu, Nicu Poiană. El încearcă să mă ajute să găsim o rezolvare, pentru că altfel va trebui să recurg la o inseminare, ceea ce nu mi-aş dori. Dar dacă asta e ultima soluţie, o să apelez şi la ea, pentru că îmi doresc mult al doilea copil.

Luna trecută ai împlinit 33 de ani. Îţi e frica de trecerea timpului? Ai apela la chirurgia estetică pentru a fenta timpul?

Nu îmi e frică de ceva ce afectează pe absolut toată lumea. Acum, uitându-mă la mine, nu cred că am nevoie de ceva anume în următoarea perioadă. Dar e greu să anticipez ce soluţii se pot aplica în 6-7 ani de acum încolo şi cum mă voi reevalua atunci.