Val de reacţii după moartea actriţei Tamara Buciuceanu. Ce spun actorii despre dispariţia sa

Colegi de breaslă, personalităţi şi apropiaţi şi-au exprimat regretul la aflarea veştii trecerii în nefiinţă a acestei mari doamne a comediei româneşti.

Despărţirea de Tamara Buciuceanu e un moment cu atât mai dureros cu cât încă un stea din epoca de aur a teatrului românesc dispare definitiv de pe scena vieţii. Iată ce spun cei care au cunoscut-o, au colaborat cu ea ori au iubit-o.

Florin Călinescu "Doamna Tamara Buciuceanu a plecat dincolo!"

"Am vorbit cu Tamara acum câteva zile şi îmi spunea că nu se simte prea bine. Era internată în spital, dar nu se plângea. Îmi spunea: 'Arşinică, nu mă simt prea bine'. Ne este greu, foarte greu, la toţi. Nu îmi vine să cred cum se duc una după alta, Cristina Stamate, Stela Popescu şi acum Tamara. Tare rău îmi pare. A plecat un camarad, un prieten extraordinar. Îmi pare tare rău. Am jucat cu ea la Boema, la Tănase, în turnee prin străinătate, în toată lumea, o camaradă extraordinară, un om deosebit. Ca actriţă o judecă poporul, nu ştiu ce aş mai putea adăuga la ce adăugăm fiecare în fiecare zi despre această mare artistă. Dumnezeu să o odihnească şi să o primească în rândul marilor, uriaşilor artişti care s-au dus în ultimii ani".

„Nu am asociat niciodat ideea morţii cu Tamara, cu temperamentul ei, cu pofta ei de viaţă, cu veselia ei. Mulţumesc cerului că am putut să îi fiu în preajmă, m-a onorat cu prezenţa ei, am jucat împreună. Îl iubea foarte mult pe fiul meu, îi dădea sfaturi. Am multe amintiri cu Tamara, am fost în turneu în America, era o bucurie sa fii în preajma ei”.

„Ştiam că este în spital, dar nu credeam că îi este atât de rău. Am citit că era mai bine. A dispărut una dintre marile noastre artiste ale tuturor timpurilor. E o pierdere uluitoare. A trăit o viaţă plină de succes. Am jucat cu ea în filme. Deşi aveai senzaţia că eşti în faţa unei forţe a naturii, era de o timiditate şi de o spaimă artistică incredibilă. Ca orice om sensibil, ascundea o slăbiciune sufletească, o delicateţe aparte.”

""Tanti Tama", vă mulţumim...

"

"Of, doamnă! Of, Doamne! Tamara Buciuceanu Botez a plecat dintre noi astăzi, a plecat puţin, dar ea va rămâne mereu cu noi. Am lacrimi în ochi şi sufletul trist, dar ştiu că acum se uită la noi şi vrea să ne vadă că ne trăim viaţa frumos, ca atunci când ne revedem cu toţii să avem multe poveşti. Era o lumină atunci când se urca pe scenă! Mulţumim pentru tot, ştim că ne iubeşti şi ai grijă de noi de sus, te iubim şi noi şi păstrăm în suflet tot ce ne-ai învăţat. Zbor lin, doamna noastră!"

"Un fenomen, o forţă a naturii a fost! Un fenoment artistic. Nu există epitet. M-am întâlnit cu Mihai Constantin acum câteva zile, am întrebat şi mi-a zis că nu prea e bine. Dumnezeu s-o odihnească!"

"Draga noastră Tamara, nu ştii câte râuri de lacrimi stârneşte dispariţia ta. Faci parte din familiile tuturor românilor din România şi de oriunde în lume s-ar afla ei. Ne doare sufletul, pentru că eşti una dintre cele mai importante actriţe din istoria actoriei româneşti. Ai fost, eşti şi vei fi iubită şi admirată de toţi românii pentru totdeauna. Publicul românesc, Teatrul, Opereta, Opera, Filmul, Musicalul şi Televiziunea au fost şi vor fi Casa Ta! Îţi mulţumim pentru toată măiestria, generozitatea şi eleganţa ta! Dumnezeu să te odihnească în pace, adorată Tamara Buciuceanu!"

"A plecat doamna scenei româneşti” e titlul ştirii pe care-l văd/aud mai peste tot. Nu ştiu ce mă irită mai tare, asta cu ”doamna scenei”, o zicere tâmpită ca orice clişeu, o lene şi o nesimţire a minţii oricărui nene cu acces la pix(el) sau la microfon, sau încercarea de înrămare cu vorbe pompoase a unui spirit atât de mare şi viu...

Nu am cunoscut-o personal dar am vorbit la telefon în urmă cu mulţi ani. După ce a închis m-a mâhnit că nu i-am zis cât de mult mă bucura jocul domniei sale indiferent de rol - îmi pregătisem momentul ăsta pentru finalul convorbirii şi odată ratat mi-a fost ruşine s-o reapelez; iar anii au trecut şi eu nu mi-am mai făcut timp şi nici motiv. Aflu azi că a murit... şi mi-au venit în minte cuvintele pe care voiam să i le spun. Acestea erau: ”Doamnă Tamara Buciuceanu, pentru mine, dumneavoastră sunteţi o actriţă cât viaţa. Vă iubesc.”

”Tanti Tama... îţi mulţumesc. Pentru emisiuni, pentru roluri, pentru cât am râs împreună... pentru tot. Ne vedem dincolo, să-mi ţii un loc la noi, la grăsuţe... drum lin în lumină.”

"S-a mai stins o stea... cerul nostru va fi, de azi, un pic mai întunecat, în timp ce ea, draga de ea, va fi acolo unde lumina este veşnică... Rămas bun, Tamara Buciuceanu Botez, Dumnezeu să te aibă în pază!"

"A plecat Isoscel. 🖤 Drum în lumină, Tamara Buciuceanu Botez!"

"Sunt foarte afectat de pierderea doamnei Tamara Buciuceanu. Ştiu că nici de data asta nu vom învăţa mare lucru. Ştiu că nu-i vom preţui mai mult pe marii noştri actori, care pleacă şi ne lasă mai săraci, pentru că ne place parcă să nu ne respectăm la justa valoare marile personalităţi! În vizitele mele din ultimii ani la marea doamnă a teatrului românesc, aceasta mi-a oferit nişte lecţii, pe care acum, mai mult ca niciodată, le conştientizez şi cred în ele. Mi-a spus că trebuie să mă înconjor de oameni de calitate, care să mă merite, care să nu-mi zâmbească în faţă dacă au anumite beneficii de pe urma mea, iar apoi, pe la spate, să mă înjunghie, să mă vândă altora şi să mă vorbească fără pic de resentimente. Iar eu, din păcate, am mulţi astfel de oameni prin preajmă! Şi chiar dacă-s călit, nu mă învăţ niciodată minte că trebuie să filtrez prietenii sinceri, care-s foarte puţini, că trebuie să mă încred mai puţin în oameni şi să nu mai sar mereu când au nevoie de ajutor, pentru că pe mine, în final, nu mă ajută nimeni! Asta e viaţa cumva, cu bune şi rele, cu dezamăgiri şi loviri, şi tocmai de asta trebuie să fim selectivi!"