Whoopi Goldberg, comedia în negru

E recunoscută pentru unicitatea umorului înţepător şi promovarea culturii afro-americane la Hollywood. Însă semnează cu pseudonim şi-n viaţa personală, jucând fără să vrea un rol cu care se confundă tot mai mult.

Whoopi & Maya, brandul pe bază de marijuana medicală, pe care l-a lansat pentru cele care suferă de dureri menstruale cronice.

O ştim drept una dintre cele mai amuzante actriţe din ’85 încoace. Dreadurile, expresivitatea uni­că şi interpretările fie comice, fie tragice, pline de umor fin o fac un personaj plin de culoare, la propriu şi la figurat, în primele rân­duri de la Hollywood. Rânduri din care-a ieşit şi-a intrat de câte ori a simţit că nu-şi găseşte locul. Căci în spatele zâmbetului şăgalnic al lui Whoopi Goldberg, sacrificiile pe care a fost nevoită să le facă dincolo de scena improvizaţiei au condus-o, cumva, pe drumul solitar al unui comportament deviant, bătătorit de starurile depăşite de vreme.

Un Oscar. În 1991, a devenit a doua femeie de culoare care să câştige trofeul.

Emma Harris a adus-o pe lume cu numele de Caryn Elaine Johnson, în Manhattan, pe 13 no­iembrie 1955, şi a crescut-o singură într-una din casele oferite de stat pentru familiile cu venituri foarte mici. Clericul Robert James Johnson Jr., ta­tăl micuţei şi-al fratelui ei mai mare cu şapte ani, Clyde, şi-a abandonat familia, ceea ce a forţat-o pe Emma să-şi ia cele mai diverse joburi, inclusiv ca asistentă medicală şi învăţătoare. De mică, vi­itoarea Whoopi adora să intre în pielea altor per­sonaje, astfel încât la opt ani juca în piese de tea­tru şi urmărea trei-patru filme pe zi. „Îmi plăcea ideea că te puteai preface să fii altcineva fără să fii dus la spitalul de nebuni“, explica ea jurnalistului Stephen Farber ani mai târziu. La şcoală, însă, nu ţinea pasul, suferind fără să ştie de dislexie. Când a abandonat liceul, a căzut pradă dependenţei de heroină până la stadiul de paranoia! „Mergeam la muncă pentru că ştiam că, altfel, n-aş fi primit salariul şi nu mi-aş fi permis să îmi cumpăr dro­guri“, povestea ea. „Ajunsesem să zac în pat trei-patru zile, speriată că e ceva sub el. M-am scăpat pe mine, am păţit tot soiul de lucruri, până când a venit colega de cameră şi m-a întrebat ce se în­tâmplă.“

Filantroapă. Cu Robin Williams şi Billy Cristal, a fondat show-ul Comic Relief, pentru a strânge fonduri pentru cei fără adăpost.

Salvarea pare să fi venit, cel puţin în primă fază, cu ajutorul terapeutului Alvin Martin, cu care s-a şi căsătorit şi cu care a avut singurul copil, pe Alexandra, la 18 ani. Relaţia n-a durat prea mult, actriţa alegând să-l părăsească un an mai târziu. Viaţa s-a dovedit o provocare tot mai dificilă. Mutată singură cu fetiţa sa în California, a ajutat la înfiinţarea unei companii de improvi­zaţie, îmbinând maternitatea cu reprezentaţiile pe scenă. Şi-a schimbat acum şi numele, care i se părea „prea plictisitor“ şi n-ar fi ajutat-o în carie­ra la care visa, aşa că a devenit Whoopi Cushion, pronunţat cu accent francez. Când mama ei i-a atras atenţia cât de ridicol sună, a trecut la mai sobrul Whoopi Goldberg. Dar până să ajungă actriţa şi comedianta cu vechime pe care-o ştim, tânăra Whoopi a fost nevoită să-şi întreţină fe­tiţa singură – aşa cum s-a întâmplat şi cu ea. La 19 ani, lucra în taberele de vară pentru copii, era membră a corurilor de pe Broadway, consultant bancar, zidar şi chiar machieuză pentru companii funerare! Poate asta a învăţat-o să devină o ma­estră a interpretării, cum s-a văzut când a jucat 17 personaje diferite, într-un one-woman show: fai­mosul The Spook, în care ataca probleme rasiale în America într-un stil umoristic şi spiritual, adus ulterior pe Broadway în 1984. Anul următor, pri­mea premiul Grammy pentru cel mai bun album de comedie, cât şi atenţia Cetăţii Filmului.

E prima femeie de culoare care a găzduit Oscarurile (1994, 1996, 1999, 2002).

Prima recunoaştere a talentului actoricesc a venit graţie rolului principal din The Color Pur­ple, regizat de Steven Spielberg, cu care a bifat prima nominalizare la Oscar şi primul Glob de Aur. Oscarul urma să vină cu rolul secundar din Ghost, în 1991, fiind a doua afro-americană câş­tigătoare a acestui trofeu. Au urmat comedii sa­vuroase, chiar şi distincţia de cel mai bine plătită actriţă din toate timpurile... Dar ţelul ei nu era neapărat să devină star, ci să schimbe lumea prin umor. Nu doar prin marile show-uri caritabile, dar şi prin încercările fără succes de-a deveni o figură proeminentă în activismul social. Este co-prezentator al emisiunii The View din 2007, a şi regizat un documentar despre viaţa unei comedi­ante afro-americane de succes... dar nimic.

Bătbaţii din viaţa lui Whoopie: David Claessen, Tomothy Dalton, Ted Danson, Frank Langella

A dat şi rateuri în alte direcţii, cum a fost o carte despre „dezavantajele“ mariajului. În fond, actriţa a divorţat de trei ori şi a oferit mărturisiri frapante despre căsnicii – atât de scurte, că ne şi mirăm... Într-un interviu cu Piers Morgan, în 2011, declara senină că nu şi-a iubit soţii. „Tre­buie să fii devotată lor. Iar eu – eu nu am acest soi de devotament“. Doi ani mai târziu şoca cu dezvăluirea că a iubit pe cineva care nu activa în industrie şi care a murit de SIDA, după ce a contractat virusul în urma unei transfuzii de sânge. Moartea mamei, din cauza unui accident vascular cerebral în 2010, cât şi cea a fratelui ei mai mare, anul trecut, din cauza unui anevrism, au pus şi mai multă sare pe rănile ei marcate de singurătate.

Oare ce cred bărbaţii care i-au fost iubiţi? Căci lista e lungă... La filmările pentru The Color Purple, s-ar fi iubit cu Danny Glover, înainte de-a se căsători, pentru a doua oară, cu directorul de imagine David Claessen, în 1986. Trei ani mai târziu, aceştia divorţau, dar ea era deja cu altci­neva – cameramanul Eddie Gold. Cu acesta a du­rat doi ani, urmându-i Timothy Dalton, ca peste alţi doi să se iubească şi cu Ted Danson. Am gă­sit-o măritată cu Lyle Trachtenberg, în 1994, dar divorţată un an mai târziu. Cea mai longevivă relaţie a avut-o cu marele actor Frank Langella: cinci ani. Imediat după despărţire, Whoopi a fă­cut saltul la poetul şi filantropul Michael Visbal. O viaţă în care nu şi-a găsit alesul care să com­penseze, poate, şi lipsa unui tată din peisaj.

În ultimii ani, vulgarităţile şi remarcile sale au intrigat constant. Când a fost invitată la o cină caritabilă, l-a ironizat pe preşedintele Bush, bălăngănind o sticlă de vin şi arătând spre zona genitală: „Ar trebui să ţinem tufişul (engl. bush) acolo unde îi e locul, nu la Casa Albă“. A îndrăznit să spună că regizorul Roman Polanski n-a comis „un viol pe bune“. Iar când a apărut scandalul cu Bill Cosby, care ar fi agresat sexu­al numeroase femei, i-a luat apărarea, ceea ce a pus lumea pe gânduri privind cine e Whoopi la 60 de ani. Ah, cum şi-a ales pseudonimul? „Dacă devii balonat, trebuie să-i dai drumul. Aşa obiş­nuiau să-mi spună şi mie oamenii: «eşti ca ba­lonul (engl. whoopee-cushion) pe care te aşezi şi trage vânturi»“. Acum ne-ntrebăm dacă, mai în glumă, mai în serios, asta se şi teme să ajungă: un nume aruncat în vânt!

foto: guliver/getty images/rex features, photoland/age fotostock/corbis images