Zi de doliu pentru folkul românesc. A murit Doru Stănculescu
Artistul a fost găsit fără viaţă în locuinţa sa. Iată ce reacţii a stârnit dispariţia lui subită.
Cântăreţul Doru Stănculescu s-a stins din viaţă luni dimineaţă, la vârsta de 71 de ani. Din primele informaţii, Doru Stănculescu a fost găsit fără suflare în casă, după ce apropiaţii i-au spart uşa, îngrijoraţi că nu a mai dat niciun semn.
„Mi-e foarte greu să vă dau vestea asta. Stanculescu Doru-Emil a plecat azi dimineaţă să se întâlnească cu bunii lui prieteni Dan Andrei Aldea, Vali Sterian şi alţii. Primeşte-l Doamne şi veghează-i veşnica odihnă. O pierdere uriaşă!”, a anunţat Eugen Avram, potrivit Antena 3.
, a declarat fiul lui, Matei Stănculescu, pentru
.
Doru Stănculescu a fost vocalist şi instrumentist de muzică folk şi membru fondator al Cenaclului Flacăra, unde a activat până la desfiinţarea sa. Născut pe 25 iunie 1950 în Bucureşti, era fratele cântăreţei Mihaela Mihai.
De profesie arhitect, a debutat în anul 1968 cu melodia „Ion Crâşmaru”, pe versuri de Octavian Goga. A realizat muzica pentru filmul "Porţile albastre ale oraşului" (1974, regia Mircea Mureşan).
Primul material discografic al artistului este un disc single editat în anul 1979 de casa de discuri Electrecord. A apărut la Televiziunea Română cu melodii ca „Şambala”, „Ion Vodă Cumplitul”, „Ai, hai…”, „Ecou de romanţă”, „Fără petale”. A fost membru fondator al Cenaclului Flacăra, unde a participat până la desfiinţarea acestuia.
Nicu Alifantis "A plecat dintre noi Doru Stănculescu (Prezidente), (71 ani). Dumnezeu să-l odihnească şi să-i lumineze calea. Condoleanţe familiei."
"Pe Doru Stănculescu l-am prezentat prima dată la Preoteasa, în anii '90. Eram la TVR. Sala era plină şi publicul cânta pe versurile lui Goga şi Blaga. Azi, un astfel de play-list e de neimaginat. Doru a murit azi... Folkul avea energia să-i ţină în mainstream pe poeţii clasici. Să-i facă atractivi publicului larg. Aşa cum azi se cântă "Buzele tale dulci ca mierea", ăia mici de 17 ani cântau atunci "Lordul John" a lui Coşbuc sau "Vara la ţara" a lui Topârceanu. Odată cu el se duc si poeziile unor clasici. Pe "tura" mea şi a copiilor mei, Arghezi, Blaga, Coşbuc vor dispărea din mainstream, din marile săli de spectacole şi vor deveni nişe culturale. Cândva, mai târziu, peste două-trei generaţii, cei de atunci îi vor redescoperi, îi vor pune pe muzică şi îi vor aduce din nou pe stadioane şi-n marile săli. Totul e ca "mai târziu" n-o să devină "prea târziu"."
"Folk nu este nici muzică, nici poezie. Este o stare. Este un fel de a fi. Nu poţi mima folk, trebuie să simţi folk, să fii de-acolo. Să fii artist pe bune, cu mintea-n stele şi sufletul dăruit fiecărui om care te ascultă şi îţi soarbe versurile. A murit Regele acestui tărâm numit Folk, care are de-a face cu cerul şi pământenii in egala masura. A murit Doru Stănculescu. Să te odihneasca Dumnezeu, Dorule…"
"E o zi fără petale. Porţile albastre ale oraşului s-au închis. S-au deschis cele ale cerului. Pentru Doru Stănculescu."
"Dumnezeu să-l odihnească pe Doru Stănculescu! Făcea parte din generaţia de artişti pentru care comunismul a căzut un pic prea târziu. O generaţie sufocată de propagandă, cenzură şi interdicţia de a călători, dar care a produs câţiva muzicieni sensibili, plini de melancolie, în mijlocul unei vieţi aluzive. Ei ne-au adus, în acele vremuri plumbuite, un sunet nou, care prelua câte ceva din blues, country music, balada populară, muzicuţa lui Dylan şi flautul lui Ian Anderson, de la Jethro Tull. Au fost şi pe atunci clipe frumoase."
"Sunt împietrită de durere. Un munte de om. Doru Stănculescu. Naşul meu muzical. Marele meu prieten. De azi, Doru este "fără petale". A plecat spre lumină unul dintre cei mai mari artişti români, un cantautor de geniu. Drum în lumină, marele meu prieren! 💙🙏"
