Octavia Geamănu, internată cu fiul ei în spital: "M-am speriat îngrozitor, pentru că nu respira bine"
Octavia Geamănu a trăit un coşmar. Ştirista a fost nevoită să se interneze cu fiul ei, Andrei, care acuza nişte simptome cumplite.
“ Încă o dată viaţa îmi arătă că de ce îţi e teamă, de aia nu scapi. Şi-acum îmi imaginez că sunt şanse mari să nu scap de Covid, deşi am grijă cât pot, dar măcar sper să fie o formă uşoară. Însă în afara Covidului, mai sunt atâtea alte boli. Una dintre ele a prins-o din zbor şi băieţelul meu, Andrei. Mononucleoza.
I se mai spune şi boală sărutului. Habar n-aveam că există aşa ceva. Este o boală contagioasă produsă de virusuri, dintre care cel mai frecvent este virusul Epstein-Barr (EBV). Perioada de incubaţie e de 4-6 săptămâni. Nu ştim de unde a luat-o. Nu am aflat că vreo persoană dintre cele cu care s-a întâlnit ar fi făcut-o, deci e mister total. A debutat cu nas înfundat. Trei zile, soft. Nimic altceva. În a patra zi febra 37,5. Normal că primul lucru a fost să îi fac testul Covid care a ieşit negativ.
Mi s-a părut ciudat că nu are niciun simptom în afara năsucului care nu curgea. În ziua cu febră i se umflaseră puţin şi amigdalele şi îi simţeam în respiraţie un miros ciudat. Panică: unde mergem cu el în pandemia asta? Prima oprire, la o clinică privată unde am primit diagnosticul în primul minut de evaluare, confirmat ulterior de analizele de sânge.
Am mers acasă şi am început administrarea tratamentului. Ştiam că febra urma să dureze în jur de 7 zile. Însă la două zile după începerea tratamentului, la somnul de prânz, m-am speriat îngrozitor, pentru că nu respira bine. Aveam impresia că se sufocă. L-am trezit şi am venit la spitalul Grigore Alexandrescu. Pentru prima dată în viaţă. Recunosc că imaginea mea era cea pe care sunt sigură că o au mulţi despre spitalele de stat, deşi ştiam că fusese renovat complet.
S-au văzut la ecograf splina şi ficatul mărite, iar medicul ORL-ist a constatat şi-o otită medie, polipi mega inflamaţi. S-a schimbat puţin tratamentul şi am început să îi dau seara antibiotic, acasă. Nu necesita internare.
A doua zi, la prânz a început să îmi spună că îl înţeapă în partea dreaptă în zona apendicului şi că îl doare burtica. Într-o oră mi-a zis de 4 ori asta. Aşa că am revenit imediat la acelaşi spital. Din nou analize de sânge, ecografie, medic ORL-ist, chirurg... Într-un final, medicul pediatru a insistat enorm să ne internăm pentru că e o boală care poate da multe complicaţii”, a povestit Octavia pe blog.
Treptat, situaţia s-a complicat. “Când medicul pediatru a pronunţat pneumonie şi encefalită am simţit că îmi scade tensiunea. Şi-acum am rămas în minte cu imaginea acelor ochi frumos conturaţi (atât vedeam din pricina măştii) care insistau să rămân în spital ca şi cum era vorba de copilul dumneaei. Ceea ce am şi făcut. Vineri a fost prima noapte în care a făcut febră 39.3, ceva ce n-aveam cum controla acasă pentru că şi în spital a scăzut destul de greu.
Vă scriu atât de în detaliu totul pentru că mi-aş dori enorm să înţelegeţi ce boală urâtă e asta şi să nu va trataţi acasă copilul, după ureche, fără a discuta întâi cu medicul pediatru de la primele simptome. Andrei a avut doar năsucul înfundat, nimic altceva timp de 3 zile până a făcut febră. Şi deja avea multe puncte albe în gât. E o boală care măreşte ficatul şi splina încât cea din urmă se poate rupe la mişcări bruşte”.
