Val de reacţii după moartea lui Ilie Balaci

Cel mai iubit fotbalist oltean, emblema Craiovei, "Minunea Blondă" s-a stins din viaţă brusc, la 62 de ani, în urma unui infarct. Un moment care i-a şocat pe cei care l-au cunoscut şi iubit. Iată ce spun cunoscuţii despre el.

Lumea fotbalului din România este în stare de şoc! De la preşedinţi de club până la foşti colegi de echipă, antrenori, echipe de tradiţie, toţi îl plâng pe cel care este considerat că a fost unul din cei mai buni fotbalişti din istoria României. Alături de Hagi, Dobrin, Pârcălabu şi Dumitrache, Ilie Balaci a scris istorie pentru Craiova şi pentru România!

CS Universitatea Craiova "Craiova plânge, Craiova suferă. „Minunea Blondă” nu mai este printre noi. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ilie Balaci a plecat să joace în echipa îngerilor. Dumnezeu să îl odihnească! NU TE VOM UITA NICIODATĂ, ILIE BALACI!”

"Nu există cuvinte ca să exprime durerea acestei pierderi imense. Odihneşte-te în pace, Ilie Balaci!"

”Atâta timp cât cerul e albastru, vei fi deasupra tuturor. Zbor lin, înger al Universităţii!”

"Nu pot să cred, ce zi tristă pentru fotbalul românesc. Odihneşte-te în pace, Ilie Balaci!"

"E o veste mai mult decât nedorită. Ilie Balaci făcea parte din elita oltenească. Aşa cum spunea Ştefan Andrei “nu suntem mulţi, dar lăsăm pecetea pe lumea noastră”. El şi-a lăsat cu siguranţă pecetea. A fost un fel de Marele Blond, cum zicea Adrian Păunescu… Un alt om deosebit… Ca la noi la nimeni. Înjurat şi în viaţă şi după moarte. Aşa a păţit şi Ilie. Nu şi-a găsit loc în Craiova şi a ales calea exilului. Mă leagă o prietenie unică de el. Prietenie şi respect, asta a fost mereu între noi. În teren era o luptă teribilă, dar apoi aveam amiciţie sinceră şi de durată. Chiar şi în perioada în care am fost colaboratorii lui Horia Ivanovici, la emisiunea Fanatik Show, ne-au legat aceste valori. Ilie Balaci avea spirit, era oltean cu o inteligenţă fantastică, chintesenţă, tot ce vrei.Din păcate, a fost obligat să ia calea exilului. Rămânem barbari şi ne amintim de cei buni doar când dispar. El nu şi-a găsit locul la Craiova, dar şi-au găsit tot felul de rebuturi comportamentale. Asta trebuie să dea de gândit. Dispariţia lui Ilie îmi aminteşte de un vers al lui George Coşbuc: “Cum pier mişeii, dacă pier cei buni aşa?” (n.r. poezia Moartea lui Fulger). Oameni ca Ilie Balaci nu am ştiut să respectăm şi cred că nu ne mai facem bine niciodată”.

"După părerea mea, a fost cel mai bun fotbalist român din ultimii 50 de ani. Putea juca la orice echipă din lume, în perioada lui de glorie. A fost un mare talent şi a făcut enorm pentru fotbalul românesc. S-a confundat cu fotbalul craiovean. Fotbalul românesc e mai sărac, a fost şi e un idol al Craiovei. Din păcate, dispariţia lui survine la o vârstă fragedă, nu pricep ce s-a întâmplat. Singurul lucru pentru care s-a consumat a fost neacceptarea lui în fotbalul românesc. A avut succes unde a antrenat în ţările arabe. El a fost şi un bun antrenor, pe lângă faptul că a fost un mare fotbalist. La 62 de ani e foarte, foarte devreme."

"FCSB exprima regretul pentru trecerea în nefiinţă a unuia dintre cei mai mari fotbalişti din istoria României, Ilie Balaci, la vârsta de 62 de ani. Dumnezeu să te odihnească în pace, "Prinţule"!"

"Pentru cei care n-au avut privilegiul de a te cunoaşte, ai fost doar un fotbalist-minune şi un antrenor genial. Noi, care te-am cunoscut, ştim ce om ai fost. Ştim câţi oameni ai ajutat, ce gesturi incredibile ai făcut. Ne va fi tare dor de ţine, Ilie. Tare dor…”

"Doamne fereşte! Ilie? A fost în primii cinci fotbalişti ai României. A fost un om cu bun simţ, bine crescut. Am rămas tâmpit. A fost o legendă a fotbalului românesc. Un băiat absolut excepţional. A fost mare de tot. În galeria marilor fotbalişti alături de Hagi, Dobrin şi alţi 2, 3”

"Am rămas şocat! Această meserie de fotbalist, apoi de antrenor, este una foarte stresantă. Ştiu că fuma şi foarte mult. De aceea, e un avertisment pentru toţi, ca după vârsta de 50 si ceva de ani, să se controleze regulat la un medic. Îmi pare foarte rău pentru familie, pentru prietenii lui, pentru România, pentru Craiova! Am ţinut foarte mult la el! Îl consider printre marile talente ale tuturor timpurilor din fotbalul românesc, alături de Hagi, Dobrin, Pârcălabu şi Dumitrache.”

"Dumnezeu să te odihnească în pace suflet drag! Prea repede te-ai stins, ai fost şi eşti un înger! Multe lacrimi pentru tine, nu o să fi uitat niciodată! Dor şi durere!”

"Ilie Balaci putea juca şi acum la Naţională: stătea pe teren şi dădea pase luminoase. Atât. Ca el? Doar Dobrin şi Hagi. A fost un jucător uriaş. Să-i fie ţărâna uşoară."

"Te duseşi, dulce minune... te chemară îngerii la ei... Te voi iubi mereu!!!  Fratele meu... 

 #iliebalaci".

"ILIE BALACI! ILIE... ILIUŢĂ... “Minunea Blondă”... Of, Doamne...!"

"SUNTEM ALĂTURI DE TINE, UNIVERSITATEA CRAIOVA ! ŞI EU, ŞI TATĂL MEU

Şi mai am o tristeţe azi, of... acum două zile a mai murit un om minune, a murit ILIE BALACI. Craiova, ochii tăi plâng, ştiu. Sunt alături de tine. Aşa cum ar fi fost şi tatăl meu. De fapt, ce spun eu... aşa cum E şi el. De câte ori n-a strigat tatăl meu din tot sufletul lui gooooool la golurile acestui mare jucător al marii voastre echipe, Universitatea Craiova... Omagiile mele, Craiova, omagiul meu ultim campionului nostru, al vostru, în primul rând! Ilie e poate deja la o cafea şi o vorbă cu tatăl meu."

"M-ai sunat acum 10 zile să-mi zici cât eşti de fericit pentru nepoţii tăi şi finii mei, căci Hristu este student la teatru şi film, şi Atanas la lotul naţional de juniori. Am vorbit 3 ore la telefon, am râs, ne-am amintit de timpul petrecut împreună, a fost ca o recapitulare a vieţii noastre, oare ai ştiut că vei pleca şi va fi ultima noastră discuţie?"

"A murit Ilie Balaci. Prinţul, Minunea Blondă. Între cei mai modeşti oameni pe care i-am întâlnit în cariera mea. RIP."

"La revedere Nene Balaci, nu voi uita nici un cuvânt din ce am vorbit ultima oară... aveai dreptate. Dumnezeu să te ierte! Ilie Balaci...nu mai e."

"Mi-a murit un vecin. Ilie Balaci. Un om bun. Un om tăcut. Discret. Un om din casa căruia n-am auzit niciodată vreun zgomot. Un om respectat şi admirat pe aici, pe aleea noastră. Nu doar pentru că unii îl văzusem în tinereţe, pe teren. Dar şi pentru că viaţa lui era un model şi acum, mai în etate... Un model de simplitate şi decenţă. L-am salutat acum o săptămână, cred, când plecam amândoi la job. Nu părea bolnav, dar era un pic trist. N-am să ştiu niciodată de ce. O să ne lipseşti, vecine..."

"1983. 16 aprilie. Un copil priveşte fascinat erupţia unui vulcan. Eu. Primul mare meci live al vieţii mele. Aveam 10 ani, vulcanul se numea Stadionul 23 August şi era noaptea Renaşterii. Campioana mondială, Italia, părea să aibă doar o călătorie de plăcere la Bucureşti. A fost ceva în aer atunci, ca atunci când simţi că eşti martorul unei minuni. Ţin minte perfect punctul de pe gazon, din faţa careului, de unde ILIE BALACI repune scurt şi Loţi Boloni şutează direct în poartă. Avea să rămână un eroic 1-0 . Cei 35 de ani de speranţe şi minuni care au urmat au avut ca origine piciorul de geniu al lui Balaci. Mulţumim, Ilie Balaci! Păcat că doar cei care au măcar vârsta mea înţeleg cine ai fost şi ce am pierdut."

"Mi-ai bucurat adolescenţa, o ţară întreagă te-a aplaudat, o lume întreagă am colindat !🌍  Şi acum ai plecat atât devreme “minune blondă...” 62 de ani..."