Virgil Ianţu: ''Am o viaţă frumoasă, o familie cum nici nu îmi imaginam. Şi plâng''

Are o viaţă de poveste şi o familie frumoasă, dar resimte suferinţa prin toţi porii, asta după ce tragediile continuă să se înmulţescă în România. Virgil Ianţu se declară dezamăgit de ţara în care trăieşte şi de schimbările care nu au loc.

''După tragedia de acum aproape 4 ani am simţit nevoia să strig. Din păcate, societatea trăieşte şi astăzi aceleaşi drame, iar strigatul are aceeaşi încărcătură şi astăzi. Da, recunosc, plâng! Am o viaţă frumoasă, o familie cum nici nu îmi imaginam şi mă simt parcă vinovat că mi-e bine. Şi plâng.

De ce? Cine îşi permite să ne facă asta?Şi cu ce drept? De ce familii şi sute de oameni plâng mai amar şi mai dureros ca nimic în lume? Cine şi-a permis să facă asta? Cine sunteţi voi să ucideţi fără milă şi cu zâmbetul pe buze? Şi vă vedem zilnic, mai vii ca oricând, împărţindu-vă unii altora, în stanga şi în dreapta, roadele corupţiei care vă trece prin vine'', scrie prezentatorul TV pe Facebook.

Tată de fată, Ianţu recunoaşte că se teme să îşi vadă fiica de 14 ani cum creşte într-un loc nesigur, dar nu are nicio soluţie pentru asta. ''Nişte corupţi cu suflete moarte, dar prea vii, mult prea vii. Iertaţi-mă, dar sunt trist, revoltat şi îngrozitor de frustrat pentru că nu ştiu ce să fac. E frustrarea care mă încearcă de câte ori îmi ţin soţia în braţe atunci când plânge văzând părinţii unor copii care au plecat pentru totdeauna, copii care se chinuie să revină la un normal care nu va mai exista niciodată pentru ei…

E teama în care realizez pe zi ce trece că trăiesc într-o ţară în care nu putem schimba nimic… e teama de a-mi vedea copilul care creşte într-un loc nesigur, în care noi, cei mulţi care vrem schimbarea, nu reuşim să facem mai nimic în timp ce ei fac în continuare ceea ce ştiu..de 30 de ani'', mai spune vedeta de la TVR 2 pe Facebook.

În opinia lui ar trebui să încercăm să schimbăm ceva, nu să ne eschivăm. ''Şi când e de făcut sau de schimbat ceva suntem în vizită la soacra ori ne orientăm după ce ne spun alţii din închisoare prin televizorul lor ori nu ne duce capul să gândim şi să vedem evidentul şi atunci, insistăm în aceeaşi greşeală, de atâta amar de vreme''.