Interviu

Anca Lungu, interviu exclusiv la trei ani de la plecarea din România: ”Mi-am urmat inima, dar am cântărit cu creierul“


Anca Lungu, interviu exclusiv la trei ani de la plecarea din România: ”Mi-am urmat inima, dar am cântărit cu creierul“

Sunt fix trei ani de când Anca Lungu a făcut una dintre cele mai curajoase schimbări pe care le poate face o femeie din dragoste, renunţând la celebritatea din România pentru o viaţă nouă la Nisa. De la 2.000 de km depărtare, a făcut bilanţul acestor ani, cu bune şi cu rele.

O privire pe contul de Instagram al Ancăi Lungu  este  ca  o mică vacanţă, dar una gratuită şi fără teama pandemiei. Peisaje  cu  marea,  flori, portocale,  o casă  de vis veche de 200 de  ani, preparate culinare delicioase, o Coastă de Azur veselă şi colorată... Aşa se vede fiecare zi prin ochii fostei prezentatoare de ştiri care în 2018 a luat una dintre cele mai importante decizii din viaţa ei. Luna aceasta se împlinesc trei ani de când a renunţat la tot pentru a-şi urma partenerul în Franţa, unde cei doi locuiesc cu Natalia (7), fiica Ancăi din căsătoria cu Ştefan Lungu, şi cu fiul lor de trei ani, Georgios. Deşi vestea că vedeta va părăsi ţara pentru a-şi urma inima la Nisa a făcut multe  valuri  în  showbiz  la  vremea  respectivă, aceasta a lăsat totul în urmă şi continuă să trăiască aşa cum a făcut-o şi în România. Cu foarte multă discreţie! Deoarece  3  este  cifra  magică  din  basme, i-am propus Ancăi Lungu un interviu aniversar, respectând  distanţa  socială  (în  cazul  nostru, aproape 2.000 de kilometri),  cu şampanie fictivă şi  o  masă  îmbelşugată  ireală,  gătită,  în  mod evident, de Prinţesa Polonic. Şi, cum se întâmplă adesea la un ospăţ, vedeta a lăsat un pic deoparte discreţia caracteristică  şi  ne-a  povestit  detalii neştiute despre viaţa la Nisa, bucuriile şi tristeţile ei, bărbatul cu care îşi împarte viaţa de trei ani, dar şi despre pragul pe care urmează să-l treacă în curând: împlinirea vârstei de 35 de ani.  

Ce mai faci, Anca, ce mai găteşti azi? Noi pe aici am rămas în pană de idei.

 Ştiu cum e să fii în pană de idei, tocmai de aceea am căutat şi am găsit soluţia acestei probleme. Pentru că atunci când eşti şi mamă, pana de idei se transformă într-un stres uriaş. În concluzie, mi-am creat un ritual săptămânal căruia îi acord câteva ore şi care e soluţia ideală pentru  mine.  Am  scris  despre  asta  şi  pe  blog. (nr. printesapolonic.ro) E şi o metodă eficientă împotriva risipei alimentare. E vorba despre un inventar  al  frigiderului  şi  al  cămării,  urmat  de alcătuirea unui meniu săptămânal şi apoi a listei de cumpărături. Organizarea e salvarea mea. Şi tot ce trebuie să fac acum, ca să-ţi spun ce mai gătesc, este să mă duc până la frigider şi să citesc ce scrie în pătrăţelul dedicat prânzului de vineri.

Anca Lungu

Iată că la trei ani de la mutarea la Nisa, când poate era momentul să sărbătoreşti, intri din nou în lockdown. Ar trebui ca 3 să fie o cifră magică, dar nu prea pare. Cum te-ai „înarmat“ pentru o nouă izolare?

Cu  siguranţă  noul  lockdown  nu  mă  va împiedica  să  sărbătoresc.  Recunosc  că  sunt destul de frustrante toate aceste reguli cu care ne confruntăm cu toţii de mai bine de un an, dar cred că cea mai mare greşeală e să ne punem vieţile pe pauză din acest motiv. Viaţa e aici şi acum şi trebuie trăită oricare ar fi circumstanţele. E adevărat că suntem limitaţi, dar atâta timp cât suntem sănătoşi, micile bucurii nu ni le poate lua nimeni. Nimeni nu mă împiedică să organizez o super-cină pentru familia mea, să cântăm şi să dansăm după, să ne uităm la un film bun cu un bol mare de popcorn în faţă. Cât despre noua perioadă de lockdown din Franţa, pot spune că mă prinde pregătită cu un teanc de cărţi noi pe care mi le-am comandat din România şi un set de cusut - terapie.

Cum arată acum o zi din viaţa ta la Nisa, cu copiii şi partenerul? De dimineaţa până seara.

Suntem norocoşi să locuim într-un oraş atât de frumos, aproape de mare şi de multe locuri cu adevărat magice. Zilele de weekend le petrecem întotdeauna  împreună.  Sunt  zilele  în  care  ne încărcăm bateriile cu natura. Natura e cel mai bun prieten al nostru în perioada aceasta.

De fapt, lumea nu ştie dacă Harry Arampatzis ţi-a devenit oficial soţ sau îţi e iubit, chiar şi presa evită să-l numească într-un fel anume. Ne poţi desluşi misterul?

Sper  că  nu  există  prea  multe  persoane care nu pot dormi de grija asta. (râde) Noi ne permitem luxul acesta, de a avea o viaţă personală  în  adevăratul  sens  al  cuvântului. Am ales să nu ne expunem şi să fim cât se poate de discreţi, probabil de aici şi misterul. Dar puţin mister nu strică niciodată, zic eu.

Ultimul an a fost un an incredibil de greu pentru părinţii nevoiţi să se descurce şi cu munca, şi cu copiii acasă. Tu cum te descurci cu Natalia şi Georgios? Reuşeşti să-ţi păstrezi calmul?

Din fericire, şcolile s-au redeschis în Franţa imediat după primul lockdown, în mai anul trecut, şi de atunci nu au mai fost închise. Aşadar, Natalia merge la şcoală şi are o rutină cât se poate de normală. Nu suntem afectaţi din acest punct de vedere.Anca, nu te-am văzut niciodată altfel decât trasă prin inel, dar aş fi curioasă dacă te abţii de la bunătăţile pe care le găteşti, dacă ţii sau ai ţinut vreun regim.Nu  ţin  şi  nici  nu  am  ţinut  niciodată  un regim.  Sunt  doar  norocoasa purtătoare  a unor gene care mă ajută din acest punct de vedere.  Singurul  fel  în  care  ajut,  la  rândul meu, natura este mersul pe jos.

Nu ţi-ai mai văzut părinţii, fratele, ţara de un an. Cum sunt ei, ce probleme au întâmpinat în această perioadă? Ştiu că stai cu emoţii pentru familia ta.

Din  fericire  sunt  bine  cu  toţii.  Nu  i-am văzut,  dar  asta  e  cea  mai  mică  problemă. Sănătatea a fost prioritatea noastră. Emoţii au fost multe, dar s-au risipit după vaccinare. Părinţii şi bunica mea au dezvoltat anticorpi şi asta mă face mai liniştită.

Tu ai făcut faţă multor situaţii dificile până acum. Ultimul an, însă, a fost prea mult chiar şi pentru firile mai puternice, vizitele la psiholog şi psihiatru au crescut substanţial. Ai avut stări depresive, ai plâns?

M-am ţinut destul de tare, dar e imposibil ca situaţia aceasta să nu te afecteze. Ultimele două-trei  luni  au  fost  mai dificile  pentru mine. Îmi pierd răbdarea mult mai uşor.

Anca Lungu

Totuşi, experimentezi efectele pandemiei dintr-o casă-muzeu, vezi marea zilnic, nu-ţi lipseşte nimic. Pare un vis. S-au manifestat până acum invidii în ceea ce te priveşte, ai simţit asta?

Ei, cu descrierea asta mai că mă invidiez pe mine însămi. (râde) Nu am o viaţă perfectă. Am şi eu problemele mele. Aviz celor care mă invidiază. Mulţi mă consideră norocoasă că locuiesc aici, dar nu ştiu câţi dintre ei ar fi avut curajul să facă alegerea pe care am făcut-o eu. Adaptarea la o ţară şi o viaţă nouă nu e uşoară. Dar sunt mândră că am reuşit să depăşesc cu bine perioada.

Adevărul e că, din afară, trăieşti visul multor femei. Ştii, cu siguranţă, că în România Harry e supranumit „mogul al cosmeticelor“. Asadar, cum arată viaţa lângă un „mogul“, ce privilegii ai?

Bănuiesc  că  sursa  acestei  informaţii  este presa de scandal, care după cum bine ştii nu se prea bazează pe surse. Nu ştiu la ce se referă atunci  când  îl  numesc  pe  Harry  «mogul». Definiţia spune că mogulul e o persoană foarte importantă, cu puteri discreţionare. Harry e o persoană foarte importantă pentru mine, dar nici măcar acasă nu are puteri discreţionare. Noi trăim în democraţie. (râde) Lăsând gluma şi  presa  de  scandal  la  o  parte,  Harry  e  un antreprenor  talentat  şi  foarte  dedicat.  Un om care munceşte foarte mult. Un om care a creat un brand unic, care peste ani ar putea valora, într-adevăr, foarte mulţi bani. Să mă sunaţi  atunci  să  mă  întrebaţi  de  privilegii. Deocamdată, mă confrunt cu dezavantajele cu care se confruntă orice parteneră a unui om de afaceri. Dar îl iert pentru timpul petrecut la birou, fiindcă îmi reface mereu stocul de cosmetice gratuit. (râde)

Probabil nu ai mai avea nevoie să munceşti şi totuşi te ocupi îndeaproape de site-ul tău culinar, printesapolonic.ro. Îţi aduce şi profit? Din ce faci bani acum?

Cu toţii avem nevoie să muncim şi să fim recompensaţi. Munca în sine, dacă îţi place ceea  ce  faci,  aduce  satisfacţie.  Bani  fac  din producţia de content video pentru reţelele de socializare pentru diverse companii. 

În ce măsură e important pentru tine confortul material şi care a fost cea mai grea perioadă din viaţa ta, din punct de vedere financiar?

Sunt copilul unei familii normale din Suceava. Copil  crescut  într-un  apartament  cu  două camere, din care una era a mea şi a fratelui meu.  Am  împărţit  aceeaşi  cameră  cu  paturi suprapuse  şi  un  dulap  în  care  aveam  doar strictul necesar. Dar nu ne-a lipsit niciodată nimic din ceea ce aveam cu adevărat nevoie. N-am trăit niciodată cu grija zilei de mâine şi asta reprezintă pentru mine confort material. Şi e foarte important. Pentru că atunci când un astfel de stres planează asupra familiei tale, nu ai linişte şi nu te poţi bucura. Aşa cum cineva foarte înţelept spunea, fericirea nu e plăcere, fericirea e pace. Iar ca să ai pace ai nevoie şi de acest confort.

Plecarea ta din ţară pentru a-ţi urma inima a făcut valuri ceva vreme în showbizul românesc. Ce ţi s-a părut cel mai nedrept, gratuit din tot ce s-a spus despre tine?

Plecarea mea e o dovadă clară că sunt genul de om care-şi trăieşte viaţa pentru sine. Aşa că nu m-a interesat ce s-a spus despre mine.

Acum, la trei ani de la decizia de a pleca, ne poţi povesti cum te-ai îndrăgostit de bărbatul pentru care ai decis să părăseşti ţara? Cum te-ai apropiat de el, cu ce te-a impresionat?

Mi-am  urmat  inima,  dar  am  cântărit cu  creierul.  Harry  e  un  bărbat  hotărât  şi responsabil.  Pur  şi  simplu  m-a  făcut  să  mă simt în siguranţă lângă el.Cum a fost prima voastră întâlnire?A fost foarte, foarte privată şi aşa ne dorim să rămână.

Aprilie nu e doar luna în care vei împlini trei ani de când ai plecat din România, dar şi luna în care vei împlini 35 de ani. E şi ăsta un prag pentru o femeie... Tu ai momente de angoasă la ideea de „35“?

Nu. Deloc. Si chiar m-am întrebat dacă e normal să nu mă deranjeze. (râde)

Anca Lungu

35 e vârsta la care medicii esteticieni ne recomandă să începem să îi vizităm, măcar pentru o evaluare. Aşadar, ai călcat deja pragul unui astfel de cabinet?

Trăiesc  cu  specialistul  în  casă,  apropo de  privilegii,  şi  în  afară  de  cosmeticele personalizate pe care le folosesc zilnic nu simt nevoia să intervin. Ba chiar am hotărat zilele trecute  că  vreau  să  îmbătrânesc  cu  graţie. Strategia mea e ca interiorul să înflorească pe măsură ce exteriorul se ofileşte uşor.

Întrebându-te asta, mi-a venit în minte Andreea Berecleanu, al cărei soţ e medicul estetician Constantin Stan. Pare că aveţi o prietenie foarte strânsă, chiar şi aşa, la distanţă. Cum aţi ajuns atât de apropiate, ce vă leagă?

Constantin  este  un  chirurg  plastic  foarte talentat.  A  redat  încrederea  multor  femei care aveau nevoie de asta. Însă pentru mine şi Harry, Constantin şi Andreea sunt, înainte de toate, prieteni. Sunt doi oameni foarte speciali. Sunt suflete cu care rezonăm chiar şi aşa, la distanţă, iar asta nu e puţin lucru.

La vârsta ta, totuşi, ai trăit cât alţii în zece, traversând multe momente intense şi schimbări majore. Care a fost pentru tine cel mai dificil moment şi ce te-a ajutat să treci peste?

Aşa cum ai spus şi tu, au fost multe momente dificile,  dar  am  găsit  întotdeauna  forţa necesară pentru a le depăşi înăuntrul meu. Nu există un moment anume şi nici vreo soluţie-minune care să mă fi scutit de suferinţă.

Totuşi, dacă ai avea o putere magică să iei viaţa de la capăt, e ceva ce nu ai mai vrea să trăieşti a doua oară?

Nu mi-aş dori să iau viaţa de la capăt. Cred că mi-aş folosi cu totul altfel puterea magică.

Îţi e dor de meseria de prezentatoare TV? Povesteşte-ne o amintire din cariera ta de televiziune sau o întâmplare amuzantă pe care n-ai mai povestit-o.

 Prezentarea ştirilor e parte a meseriei de jurnalist. Şi nu mi-e dor de studio şi prompter, ci mai degrabă de interviurile şi materialele pe care aveam libertatea să le propun şi să le realizez pentru Observator. Asta mi s-a părut mie partea cea mai plină de sens şi satisfacţie şi asta îmi lipseşte acum cel mai mult.

Cu ce ocazie ai purtat ultima dată tocuri, în ce context? Şi cum arată garderoba ta din ultimul an?

Nu-mi amintesc când am purtat ultima dată tocuri.  Cât  despre  garderoba  mea,  aceasta traversează  o  perioadă  de tranziţie  către minimalism. Şi când spun asta, nu mă refer neapărat  la  stil,  ci  la  cantitatea  şi  calitatea hainelor din dulapul meu.

Care e cel mai frumos lucru pe care l-ai cumpărat online în anul ăsta de pandemie?

Un tablou al unui pictor român.  

Foto: Instagram

 

 

Comentarii

Modifică Setările