Carmen Stănescu, despre iubirea vieţii ei: "Am avut parte de un om inteligent, plin de haz"
Povestea de dragoste dintre ea şi soţul său, actorul Damian Crâşmaru, s-a scris de-a lungul a şase decenii. Iată povestea lor.
Între Carmen Stănescu şi Damian Crâşmaru era o diferenţă de şase ani, un amănunt nesemnificativ pentru o iubire care a durat şase decenii.
Pe soţul ei, marea actriţă l-a cunoscut în 1955, când i s-a propus să intre în spectacolul cu piesa “Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, în rolul Don Manuel, înlocuind un actor care se îmbolnăvise.
"Aveam 30 de ani şi o carieră de zece ani pe scena Teatrului Naţional, unde ajunsesem încă din anul II de Conservator. Damian Crâşmaru avea 24 de ani şi abia terminase studiile, ca şef de promoţie. În spectacol, avea să joace rolul celui care se îndrăgostea de personajul interpretat de mine. Într-o pauză, la repetiţie, el avea o chiflă cu şuncă, iar eu, cum sunt gurmandă, probabil că aşa căscam nişte ochi la şunca lui, încât mi-a oferit-o. El e cu şase ani mai mic şi mă văzuse jucând şi mă aprecia, dar de îndrăgostit cred că s-a îndrăgostit văzând că mâncam cu atâta poftă”, a povestit actriţa pentru „Jurnalul spiritual”.
"Carmen a fost şi este o femeie foarte frumoasă. Întotdeauna a impresionat cu frumuseţea şi, mai mult chiar, cu talentul ei. Carmen era fascinantă şi nu puteam să-mi dezlipesc ochii de la ea. Şi nu numai eu – foarte mulţi se uitau cu jind la ea. Lupta noastră pentru teatru a adăugat căsniciei un alt farmec. În cadrul familiei, eu am primit mai mult ajutor de la Carmen decât i-am oferit eu, fiindcă ea m-a protejat pe mine mult mai mult", spunea Damian Crâşmaru în cadrul aceluiaşi interviu.
În 1957 se căsătoreau civil la Bucureşti, iar în 1961 se cununau religios la Sinaia, aşa că în 2007 şi-au sărbătorit nunta de aur. Din păcate, nu au avut copii.
Întrebată de ziarul Metropolis care este secretul unei căsnicii atât de longevive, actriţa a spus că: "E vorba de consideraţie, respect, devoţiune a unuia faţă de celălalt, există o afinitate de idei, de sentimente, de sunete, de culori. Este o întâmplare rară. Farmecul unei existenţe comune constă în mii de amintiri care au fost nişte arderi, la origine. Aceste întâmplări din viaţa noastră au mult mai multă importanţă şi profunzime astăzi. Dacă la drum pleci cu dorinţa de a-l bucura pe celălalt, de a-l face să-ţi simtă mereu iubirea, atunci poţi să fii convins că mariajul va reuşi şi că va fi frumos tot timpul. Iubirea trebuie comunicată neîncetat, vorbită, manifestată prin atingeri tandre şi zâmbete luminoase."
Soţul ei s-a simţit mereu ocrotit, lângă ea. "Am fost mereu învăluit de o grijă, de o dragoste, de o preocupare. Iubirea înseamnă dăruirea propriei vieţi celui de alături. Iubirea înseamnă altruism, înseamnă că eu nu pot exista fără tine. Înseamnă că dacă tu mori mâine, te îngrop şi mă omor şi eu, pentru că nu mai am de ce să mai trăiesc. Astea sunt marile iubiri care nu se schimbă peste timp, nu ţin de epoci, ci de oameni, astea sunt iubirile care-şi au rostul oricând, în care trebuie să credem şi la care ar trebui să tânjim şi azi."
"Cred că Damian mă admiră şi pentru că nu semăn deloc cu el. Este pentru mine o permanentă surpriză. Îmi place felul lui de a fi pentru că eu nu sunt aşa. Eu merg pe trăire, pe spontan, pe temperamentul meu. El calculează totul la rece, scotoceşte, diseacă tot. Aici e marea lui inteligenţă, pentru că ştie toate relaţiile dintre personaje, cunoaşte bine viaţa. El e filozof în teatru. Citeşte enorm înainte de a ataca un rol şi pentru asta am o mare admiraţie pentru el. Şi el mă iubeşte şi mă admiră pentru că sunt aşa cum spune adesea „nebună“. Cred că dacă ne-am fi asemănat nu ne-am mai fi înţeles aşa de bine. Am avut parte de un om inteligent, plin de haz, care mi-a încurajat firea copilăroasă, m-a iubit ca pe un copil şi aşa a avut nevoie de mine în viaţa lui – aşa cum sunt eu. Iar eu am avut nevoie de o minte ca a lui, sclipitoare, care a îmbogăţit şi completat viaţa mea de copil nebun", îl completa Carmen Stănescu.
Marele regret? Faptul că n-au avut copii. "Regret imens că din cauza unor sarcini toxice nu am făcut copii. Regret enorm nu atât pentru mine, cât pentru Damian. Are o pasiune pentru copii, merita să aibă zece, nu unul”, a dezvăluit actriţa în autobiografia ”Destăinuiri”, citată de Ziarul Metropolis.
În ultimii ani, Carmen Stănescu şi Damian Crâşmaru locuiau la Vălenii de Munte, unde aveau o grădină de trandafiri impresionantă.