Carol al II-lea a murit în Portugalia, departe de familie şi de fiul său, Regele Mihai
Fostul suveran al României a murit în 1953, în reşedinţa sa din Estoril, fiul său refuzând să ia parte la funeraliile sale.
Cea care a povestit ultima zi din viaţa Regelui Carol al II-lea a fost Elena Lupescu, fosta amantă care i-a devenit soţie pe 3 iulie 1947, la Rio de Janeiro, cu care trăia în exil. În „Memoriile“ sale, aceasta a descris cum au decurs ultimele ore din viaţa fostului suveran, precum şi refuzul fiului său, Regele Mihai I, de a-l vizita pe patul de moarte.
”Carol scria, se ocupa de corespondenţă, notam şi eu câte ceva pe câte o filă de caiet, zile şi nopţi de oameni care se iubesc. Era 4 aprilie 1953, ne întorseserăm din oraş, unde luasem masa. Carol, ca de obicei, a mâncat languste şi fructe de mare. Ascultam muzică şi deodată am auzit un strigăt de durere. L-am văzut pe Carol ghemuit pe un fotoliu, strângându-şi cu braţul partea stângă a pieptului. N-am ştiut ce să fac, de disperare, înlemnisem. Carol se uita neputincios la mine şi mi-a spus să chem un doctor”, spunea Elena Lupescu.
Carol al II-lea a fost înmormântat în capela regilor portughezi - Pantheon of the House of Braganza din Mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Fiul său legitim, Mihai, nu a venit să-l vadă nici pe ultimul drum. "Duduia" notează amărăciunea alintându-l „Mihăiţă“ pe acela căruia-i dezbinase familia: „Mihăiţă n-a venit să-şi vadă pentru ultima data tatăl, nici la înmormântare n-a participat. Din întreaga familie regală, doar Prinţul Nicolae a participat.
”Cu Mihăiţă, stabilit în Elveţia, Carol nu se vede, doar felicitări prin poştă de zilele onomastice. Nici când Mihăiţă l-a făcut bunic, Carol n-a fost invitat. Carol suferă şi speră să spargă odată răceala de gheaţă a lui Mihăiţă. El explică că totul se datorează Reginei Elena, care aşa l-a educat încă de mic pe Mihăiţă, să fie distant cu Carol. Cât timp a fost lângă el, Mihăiţă era altfel, dar după plecarea sa din România a crescut sub influenţa nocivă a Reginei“, nota Elena Lupescu în „Memoriile“ sale, publicate la Editura Teşu din Bucureşti.
După o jumătate de secol, în 2003, rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol al II-lea au revenit în ţară şi au fost depuse într-o capelă din curtea Mănăstirii Curtea de Argeş. Pe 9 martie 2019, a avut loc înmormântarea Regelui Carol al II-lea, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş. Astfel s-a încheie aproape 80 de ani de pribegie a Regelui Carol al II-lea, deopotrivă în viaţă şi trecut la cele veşnice.
De altfel, Familia Regală admite Regele Carol al II-lea, primul suveran născut în România şi botezat în ritul ortodox,a fost o personalitate cu lumini şi umbre. Inteligent şi erudit, cu un excelent dar oratoric şi cu charismă, el s-a lăsat copleşit nu o dată de slăbiciuni şi excese care au adus mult rău propriei persoane, Familiei şi, mai ales, ţării. Aventurile sale, precum şi defectul de a se înconjura de o societate îndoielnică i-au pus în umbră abilitatea de a domni, chiar dacă a fost un monarh căruia i-a plăcut „meseria de Rege“ şi care avea o bună stăpânire a chestiunilor militare, legislative şi administrative.
Regele Carol al II-lea a plecat în exil, la 6 septembrie 1940.
Regele Mihai şi Regina Ana nu l-au întâlnit niciodată, după căsătoria lor din 1948. Niciunul dintre copiii Regelui Mihai nu şi-a întâlnit vreodată bunicul patern.
