Corina Chiriac, despre cei 5 ani în care a locuit în California: "Luam 75 $/seară, pe trei programe, la un restaurant românesc" VIDEO
Una dintre cele mai iubite artiste ale muzicii uşoare româneşti a vorbit despre cariera sa şi despre perioada în care a fost nevoită să plece din ţară, înainte de 1989.
Când a decis să părăsească România, în 1988, la 38 de ani, Corina Chiriac a lăsat un gol imens în inima fanilor săi. Un episod despre care a povestit în emisiunea "Mic dejun cu un campion", realizată de Daniela Zeca-Buzura la TVR2.
"Nici eu nu mai credeam că o să vină vremea să mai cânt Ce mică e vacanţa mare. Faci câteodată paşi în viaţă şi nu ştii care sunt urmările, îţi asumi nişte riscuri, dar cred că poate, pe undeva, chiar aici s-ar putea să fie punctul interesant al zilei de mâine, că ţi-aduce ceva nou.(...) Am stat 5 ani în California, 7 luni în Argentina, 11 ani în Germania, vreo 8 luni în Italia... Nu consider că e de aruncat la gunoi tot ce s-a întâmplat pe plan profesional în epoca de dinainte de Revoluţia din 1989. Dar premiile le-am luat în străinătate, turneele le-am făcut în străinătate... ".
"În ziua în care am plecat din ţară, am slăbit un kilogram şi jumătate de emoţie, de frică până în ultima clipă că cineva mă poate da jos din avion, deşi eu plecam la Frankfurt, nu direct în America. Am făcut o escală de două zile la o prietenă din copilărie, care lucra ca vânzătoare la o parfumerie din Frankfurt, după care am luat avionul la New York, unde m-am întâlnit cu o verişoară îndepărtată a familiei şi de-acolo am plecat în California. Eu am făcut un drum care era menit să inducă în eroare pe mai multă lume!", a dezvăluit artista.
"Eu am plecat cu un contract semnat cu o societate româno-americană care organiza evenimente pentru Societatea Română din California. Pentru a-mi prelungi viza, mi s-a făcut un contract fictiv la o televiziune din nordul Californiei, unde am apărut şi unde l-am rugat frumos pe patron să-mi facă acest contract. Eu stăteam de un an de zile pe la prieteni până am găsit de lucru, până am început să câştig lunar - pentru că altfel eu câştigam sporadic, cântând pe ici, pe colo la comunităţile româneşti şi se plătea foarte prost. Adică, luam 75 de dolari pe seară, pe trei programe, la un restaurant românesc. Dar erau nişte bani, condiţii în care mă mutam din lună în lună la nişte prieteni... Emigrarea nu este un eveniment fericit în viaţa nimănui, doar dacă eşti vreun cercetător în domeniul biochimiei moleculare şi ai nevoie de un laborator cu toate dotările pe care nu le găseşti în Estul Europei, atunci merită să te duci."
La momentul Revoluţiei, Corina Chiriac a regretat că plecase din ţară. "Făceam parte dintre cei care, neavând nimic anume de lăsat în spate, mi-am dorit să mă întorc înapoi. Dar aveam o maşină cumpărată pe datorie, maşină luată la mâna a doua, şi eram deja elevă la două şcoli: una de engleză intensiv şi una de ghizi turistici, în ideea că
"Am avut o viaţă glorioasă. Pot să spun că, pentru un artist cruduţ la început, ca toţi profesioniştii începători, am avut o viaţă glorioasă - păstrând nivelul unui artist român care pleca, pe vremuri, ca şi astăzi, fără impresar, fără secretară, fără pliante promoţionale, fără cărţi de vizită. Pe vremuri, noi nu aveam nimic al dispoziţie, decât pe bunul Dumnezeu şi eventual şarmul personal, cu care să ne facem cunoscuţi la locul respectiv. Bineînţeles, trebuia să ai talent! A fost frumos. Am lucrat aproape 11 ani în toate ţările C.A.E.R.-ului, între 1970-1980, am luat premii, am câştigat faimă."
Corina Chiriac este, de altfel, fiica altui mare artist, compozitorul Mircea Chiriac, care în 1966 a primit Premiul Enescu al Academiei Române. "Eu eram un copil absolut oarecare, chiar eventual leneş în timpul liber. Făceam Şcoala de Muzică, vioară, pian, cor... vreo 11 ani. Eu crescând lângă o asemenea personalitate, până la un punct nici nu am ştiut cât de important era tata. Cred că l-am descoperit mai târziu", a mărturisit artista.
Puţină lume ştie, însă, că marea Corina Chiriac şi-a dorit să fie actriţă după modelul lui Carmen Stănescu. "Am adorat această femeie, profesional. Foarte mulţi ani mai târziu, am avut ocazia să intru să-i cer un autograf, să-i spun cât de mult o apreciez. Era o dulceaţă de femeie şi mi-a făcut toate urările cuvenite, pentru că era spumoasă, elegantă, avea umor, foarte maleabilă în ceea ce făcea, putea cânta, dansa, juca teatru. Probabil, fără să vreau, am încercat s-o imit, fără să am acelaşi talent sau aceleaşi ocazii, dar pentru mine consider că am făcut o carieră frumoasă."
Iată ce a mai povestit Corina Chiriac la "Mic dejun cu un campion":
