Interviu

EXCLUSIV Adevărata viaţă a lui Radu Mazăre, povestită chiar de el: „Dacă aş da timpul înapoi, as merge pe acelaşi drum“

EXCLUSIV Adevărata viaţă a lui Radu Mazăre, povestită chiar de el: „Dacă aş da timpul înapoi, as merge pe acelaşi drum“ camera-retro icon Vezi galeria 6 poze

Numele lui este din nou viral, chiar şi aşa, în postura de rege decăzut în care-l găsim acum. Iar cea mai recentă ştire despre Mazăre este aproape nostimă: fostul primar al Constanţei, încarcerat la Penitenciarul Rahova, acolo unde-şi ispăşeşte pedeapsa de 9 ani de închisoare în dosarul retrocedărilor plajelor, vrea să se însoare. Chiar şi aşa, după gratii. Vestea vine de la fratele lui Radu Mazăre, Mihai, care a declarat presei că deţinutul de lux şi-a cerut în căsătorie iubita, pe Roxana Valentina Mihalache, şi urmează să se căsătorească în penitenciar luna viitoare.

În 2011, când redactorul OK! Radu Buzăianu avea acest dialog halucinant cu Radu Mazăre, cel din urmă era încă edilul Constanţei şi-şi trăia viaţa ca un nabab al plajelor. Noi vă invităm să vă întoarceţi în timp, în vremurile bune ale lui Mazăre şi să recitiţi acest text cu ochii celui care cunoaşte prezentul fostului edil. Un interviu citit din viitor, cum ar veni…

„E tipologia omului de care îţi aduci aminte vara. A făcut o artă din a trăi viaţa într-un tip de fericir fericire spectaculoasă, spectaculoasă, greu imitabilă. Ne-am întâlnit cu el prima dată pe la ora 13.00. Era cu zmeul pe mare. Zbura. Apoi l-am aşteptat, până la 15.00, să termine de mâncat. Era în mijlocul unei mese mari de oameni care-i păreau prieteni. Femeile îi zâmbeau frumos. Cea de lângă el, cel mai convingător. Am stat apoi de vorbă la o masă, la soare, vreo oră. Despre el, despre femei, despre maşini şi femei şi, în final, despre Paradis. Apoi a mai plecat să zboare pe mare o oră, ca pe la 18.00 să se urce în jeep şi să plece. Trebuia să intre în direct la o televiziune. Iată un fel superb de-a trăi.“

Cum te defineşti?

Radu Mazăre Mă defineşte o bună înţelegere a mea şi a vieţii.

Cine ai vrut să fii?

N-am vrut să fiu nici ceva, nici cineva. Când am plecat eu în viaţă, pe la 20 de ani, pe vremea lui Ceauşescu, într-o ţară de comunişti, credeam că o să navighez, o să citesc şi o să scriu. Asta îmi propusesem până în ‘90. După aia, restul a venit de la sine.

Ai devenit bogat întâmplător?

Orice om vrea s-o ducă mai bine. Una e s-o duci mai bine, alta e să trăieşti cum trăieşti tu. Nu sunt bolnav nici după bani, nici după putere. Îmi place, ai văzut, să stau pe apă, apoi relaxat, picior peste picior. Nu sunt gomos.

Nu banii te-au făcut fericit?

Nu-mi pierd timpul vieţii mele nici pentru bani, nici pentru putere.

Deci îmi explici că poţi fi suficient de bogat. Poţi să te opreşti.

Da. Ai ce-ţi trebuie. Ai suficient cât să cheltuieşti. Ai nişte maşini ca jucării. Fiecare acum cu damblaua lui. Ai o barcă. La ce naiba să aduni mai mult? Să laşi moştenire? Crezi că dacă mori cu un milion de euro sau mori cu un miliard e vreo diferenţă? Majoritatea oamenilor care au mai mulţi bani decât mine nu ştiu să-şi trăiască viaţa. Sunt oameni care au putere în politică. Şi vor şi mai mult şi aşa se rup de viaţa pe care ar trebui s-o trăiască.

Nu ţi se pare importantă puterea?

Ba da. Dar nu sunt bolnav de ea. De exemplu, Iliescu e bolnav de putere. Ponta e un politruc şi el. Îi place puterea.

Păi şi e rău?

Nu ştiu. Depinde de unde priveşti. Spre exemplu, eu o lună am stat pe schiuri în iarna asta. El a stat la şedinţe. Cum e mai bine, cum e mai rău? Dacă o să câştigăm alegerile, lui o să-i spună mai multă lume „Să trăiţi!“. Mie mai puţină lume. Eu o să spun că am mai stat o lună pe schiuri şi m-am mai dat o lună cu zmeul pe mare. Depinde ce vrea fiecare în viaţă.

Nu te obosesc orele pe mare, cu zmeul? Mi se pare obositor.

E greu. Să stai trei ore legat pe mare şi să sari e greu. Trebuie să ai vână şi tonus. Dar stai, că mai merg o oră. E important să iubeşti ce-ţi place. Şi e important să ai posibilitatea să faci ce-ţi place. E foarte greu, dar mă simt bine. Nu merg la sală să fac muşchi. Merg să schiez, la fel. Într-o zi am schiat 84 de kilometri.

Petreci foarte mult timp cu tine.

Da. Ai timp să te gândeşti la toate.

De tine nu te plictiseşti?

Nu. Îmi plac locurile sălbatice. Mai devreme am plecat cu zmeul pe mare. Am avut vântul în spate. Eram cu frati-miu şi ne-am dus până la Năvodari. Genul ăsta de călătorie se numeşte „down wind“. În Brazilia se fac foarte mult d-astea, pentru că e coasta foarte lungă. Sunt sute de kilometri. Prietenii merg cu jeepurile pe mal. Noi coborâm 100 km. Apoi dormim într-un sat şi o luăm de la capăt.

Eşti dependent de vânt tot timpul, văd.

Toată viaţa mea e dependentă de vânt.

Care sunt momentele de cea mai mare intensitate? Cele petrecute cu femeile? Cele cu maşinile? Cele cu schiurile? Cele cu zmeul pe mare? Care?

Spre exemplu, ieri a venit un avocat la mine. În instanţă, primăria e reprezentată de primar. În toate procesele din instanţă, la un moment dat, îţi dau nişte amenzi penale. Dau amenzi instituţiei. Dar acolo apar eu. Acum două săptămâni au venit să-mi spună că figurez la Fisc cu trei miliarde în amenzi. Mi-au adunattoate amenzile şi mi le-au trecut mie. Ieri a venit alt avocat şi mi-a zis că una a obţinut obţinut o executare pe conturile primăriei. Zic: „Aşa, şi?!“. Zice: „Păi nu“, că au obţinut pe conturile primăriei şi pe ale mele. Cică mă execută. Un milion şi jumătate de euro. Dacă mă întrebi de emoţii. Mi se întâmplă şi d-astea.

Dar pari un tip liniştit. Oamenii cu mulţi bani sunt mai agitaţi.

Sunt relaxat. Mi-am înţeles viaţa şi pe mine.

Ai putea să pierzi tot şi să n-ai nicio problemă?

Am învăţat că în viaţă două lucruri sunt importante: sănătatea şi libertatea. Restul… femei, bani, afaceri, puteri, poţi să le faci şi să le desfaci. Astea două sunt cele care contează.

Eşti un om uşor de invidiat. Stilul tău de viaţă e visul românului.

Ba nu. Spre exemplu, eu n-am familie. Am un copil. Dar nu sunt aşezat la casă, cum zice orice român.

Dar în balanţa liniştii ăsteia ce e pus?

Nu e linişte. Reuşesc să mă detaşez. Dumnezeu nu-ţi dă doar lucruri bune. Dacă ai avea procurori pe cap şase ani, să scotocească hârtii întruna ca să te lege, ţi-ar fi uşor? Berlusconi e de invidiat sau nu? Poţi să răspunzi.

O să-l citez pe Becali. L-au întrebat dacă ar vrea să fie Berlusconi. Şi a răspuns că el doarme liniştit. Nu are însă certitudinea că Berlusconi doarme la fel. Deci nu vrea.

Exact la fel m-ai întrebat. Crezi că dorm liniştit dacă seara stăteam şi eu de vorbă cu o fată, când a venit avocatul şi mi-a zis că trebuie să dau un milion şi jumătate de euro? Poţi s-o iei razna.

Despre femei

Ce-ţi lipseşte?

Radu Mazăre Personal, nimic. Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu.

Păi tu crezi în Dumnezeu?

Cred. Ajut oamenii când pot. Şi, mai ales, nu fac rău niciodată. Pentru că eu cred că astea se întorc. Şi am exemple pe care nu ţi le dau.

Unii oameni ar putea să considere că Dumnezeu e nedrept. Adică, faţă de ce ai tu, viaţa lor e o nedreptate.

Asta e invidie. E altceva. Şi eu am oameni care trăiesc la un nivel superior mie. Nu fac aşa.

Păi Dumnezeu zice că trebuie să-ţi faci o familie.

Nu sunt religios. Cred şi acţionez prin a face bine şi a nu face rău. Cred că oamenii trebuie să facă aşa cum consideră ca să fie fericiţi. Dacă eu cred că a sta cu o femeie în fiecare zi îmi distruge relaţia pe care aş putea s-o am cu ea?!

Alegi să trăieşti cu toate femeile pentru că poţi. Aşa gândeşti?

Nu. De la fiecare femeie iau câte ceva.

Pe principiul „de ce să aleg între două ce una fac?“

Nu. Pe principiul „decât să am una de 40, mai bine două de 20“.

Dintre toate femeile cu care ai avut relaţii, a fost una mai importantă decât celelalte?

De ce-mi pui tu întrebări d-astea? Fiecare e mai importantă decât cealaltă. De ce pui tu întrebări d-astea unui golan? Vrei să-mi strici apele…

Te mai şi plictiseşti să fii fericit? Te mai şi plictiseşti de toate pe care le ai în jurul tău?

Îţi place o mâncare. Dacă o mănânci întruna, te plictiseşti. E ca şi femeia. Îţi place mult, dar când o vezi pe aceeaşi dimineaţa, la prânz şi seara, te plictiseşti.

N-a apărut femeia de care să nu te plictiseşti.

Trebuie să ştii să gestionezi relaţiile. Sunt alţii care sunt ei gestionaţi de relaţii. Eu nu sunt genul de bărbat căruia să-i ordoneze viaţa o femeie. Nu fac ele ordine în viaţa mea.

Le-ai numărat câte au fost?

Nu fac competiţie. Nu fac de dragul publicităţii.

Dar s-or fi strâns 1.000?

Nu am un bilanţ. Înainte de interviu ţi se pare că trei ore am stat pe mare ca să dau un exemplu? Am şi uitat de voi. O fac pentru mine.

Despre final

Şi cum îţi propui să îmbătrâneşti?

Radu Mazăre Pe barcă vreau să îmbătrânesc. Călătorind. Când bate vântul să stau într-un port. Să mă dau cu zmeul. Mai bătrâneşte aşa. Să nu mai sar. Să mai vin şi-n România vara. Mie-mi place unde e cald. Frigul îmi creează disconfort. În jurul lumii. În locuri cât mai sălbatice. Am murit de plăcere în Papua Noua Guinee. Ăia n-au nici curent. Trăiesc pescuind peştele cu suliţa. Iar locurile sunt senzaţional de frumoase. Sunt ca în „Avatar“.

Ce film ţi-a plăcut, Radule? Fiecare om are un film al lui după care construieşte în viaţă. Ţie care ţi-a plăcut?

N-am unul. Mai degrabă mă întrebi despre cărţi.

Te întreb.

„Zorba Grecul“ a lui Kazantzakis. Şi mi-a mai plăcut „Jocul cu mărgele de sticlă“ a lui Suntex Peris. Filme? Mi-au plăcut, dar nu prea mă uit. Am o viaţă atât de complicată şi de intensă că n-am timp. Sunt şi proaste.

De ce ţi-a plăcut „Zorba“?

Sunt multe lucruri de înţelepciune. Zorba primeşte o scrisoare de la un văr. Supărat că nepoata lui a fost prinsă cu unul. Că a rămas însărcinată şi că i-a făcut de ruşine în tot satul. Zorba trage o concluzie: femeia... o curvă. Apoi primeşte altă scrisoare. Că s-a însurat nepoata cu ăla. Şi mai trage o concluzie: bărbaţii... nişte proşti. Iar povestea de sfârşit, când i se dărâmă şandramaua, e epocală.

Spre final, până acum ţi-a cam ieşit viaţa.

Un om poate spune că e mulţumit de cum a trăit şi, implicit, că a trăit fericit dacă întrebat fiind ce ar schimba în viaţa lui în cazul în care ar lua-o de la capăt, poate răspunde că ar face totul la fel. Dacă ai da timpul înapoi şi m-ai pune acum la 20 de ani, iar, eu aş lua-o pe aceleaşi drumuri.

Şi eşti convins că ţi-ar ieşi din nou...

Nu asta e important. Nu ştiu dacă mi-ar ieşi din nou.

Ultima mea întrebare. Dintre toate momentele pe care le-ai trăit până acum, alege unul singur, primul care-ţi vine în minte, pe care ai vrea să-l retrăieşti.

M-am simţit liber când am fost toamna trecută în Papua şi am plecat de pe barca pe care eram. Am înotat un kilometru până pe o insulă care era cât terasele astea două. În mijloc avea un guguloi de junglă şi în jur nisip alb. M-am întins pe nisipul ăla alb. Eram singur. Mi se părea că sunt în Paradis. Păi şi în Paradis tot singur o să fii? Nu. O să fiu înconjurat de multe gagici. Care or să fie prietene între ele, nu ca acum.

Foto: Bogdan Botofei