Interviu

Exclusiv! Anca şi Adi Sînă, un Crăciun cu surprize


Exclusiv! Anca şi Adi Sînă, un Crăciun cu surprize camera-retro icon Vezi galeria 4 poze

Este al patrulea Crăciun pe care îl pretrecem împreună cu familia Sînă-Serea. Iar adorabila Leah este al patrulea bebeluş al acestor celebri soţi pe care echipa revistei noastre se bucură să-l fotografieze lângă bradul festiv.

Cumva, ne-am obişnuit cu ei şi ei cu noi. Numai că, anul acesta, când i-am strâns pe toţi cei opt membri ai celei mai numeroase familii din showbiz, în atmosfera extrem de elegantă din conacul boieresc de la Manasia plutea o umbră de schimbare. David, copilul cel mai mare, va părăsi, la anul, confortul casei părinteşti pentru a-şi urma visul european sau chiar american. Anca, o mamă oarecum doborâtă de greutăţile acestei perioade, îşi cere dreptul la un pic de egoism... Celelalte file din povestea acestei familii de invidiat le descoperiţi, mai bine, singuri, din interviul nostru cât se poate de sincer cu Anca, Adi & co.

OK!: Bine v-am regăsit în formulă mărită, pentru a patra oară. Ce s-a schimbat în familia voastră de când ne-am văzut ultima dată?

Bine, răspunsul e destul de evident şi poartă numele de Leah. Anca  Sînă-Serea Da, avem un nou membru în familie, iar pe mine m-aţi prins într-o perioadă extrem de agitată, sunt super obosită. Sunt implicată în foarte multe proiecte şi acţiuni şi sunt mai mult singură, căci Adi are şi el o perioadă foarte încărcată şi pleacă foarte mult din ţară. Dinamica familiei noastre s-a schimbat din acest punct de vedere. Este greu.

OK!: Dar bănuiesc că ajutorul tău tradiţional, adică mama, este mereu prezentă.

Mama, din păcate, nu mai este atât de prezentă, pentru că şi ea a avut nişte probleme de sănătate şi am decis eu pentru ea să se mute şi ea la casa ei. Bona noastră, pe care o aveam de şase ani de zile, a plecat şi dânsa la început de decembrie. Am fost în căutări de bonă nouă. De-aia este o perioadă mai agitată ca oricând. Dar cum sunt optimistă din fire, ştiu c-o să le rezolv pe toate. Eu.

OK!: Deci te-am prins într-o perioadă în care eşti singură cu cinci copii, să zicem, pentru că David este deja mare.

Nu, sunt eu cu şase copii, pentru că şi David este îndrăgostit pentru prima oară în viaţa lui şi urmează şi pentru el o perioadă mai dificilă. Am început să ne pregătim pentru o facultate din afara ţării...

OK!: David are prietenă, mai nou?

Asta o să-ţi povestească el, dacă vrea. Dar nu cred c-o să vrea. A avut un episod. Până acum a tratat acest subiect foarte superficial: a considerat că nicio fată din generaţia asta de copii nu merită o implicare serioasă. Dar s-a întâmplat şi asta, însă e simpatic, că avem o comunicare foarte deschisă. E frumos să-i ştiu problemele, îi sunt alături. Vrea să facă filosofie, citeşte foarte mult Nietzsche, Kant, Goethe. E mai de modă veche, aşa, un copil cu totul deosebit.

OK!: Să recapitulăm vârstele copiilor, te rog, pentru cei care nu mai ţin pasul.

Leah va face pe 14 decembrie patru luni. Moise are trei ani şi un pic, Ava are cinci, Noah are şapte, Sarah are 12 şi David va face în curând 18 ani. 

OK!: O altă noutate este că v-aţi mutat în casă nouă.

Da, aseară am rămas pentru prima dată peste noapte acolo. E o casă frumoasă, mare, dar am luat decizia de a ne muta din simplul considerent că cei mici pur şi simplu nu mai aveau deloc spaţiul lor. Era foarte greu de gestionat spaţiul, pornind de la haine, rechizite, jucării, tot. Am căutat o casă mai mare, cu şapte dormitoare, financiar a fost absolut copleşitor şi este în continuare. 

OK!: Cu cea veche ce planuri aveţi: o vindeţi?

Deocamdată nu ştim. Când am făcut bagajele, chiar pot să zic că am început să plâng, pentru că este casa noastră din ultimii opt ani. Nu pot să mă despart uşor de ea. Noi avem, de fapt, două case în cartierul acela. Fie le închiriem, fie vindem una dintre ele. Mama a rămas într-una dintre case, dar are şi ea apartamentul ei şi urmează să se mute şi ea după această iarnă.

OK!: Parcă te-am găsit un pic mai obosită şi mai puţin optimistă decât de obicei.

Optimistă sunt, pentru că altfel nu aş reuşi să le fac şi să accept toată avalanşa asta de lucruri care vine peste mine, dar am învăţat că viaţa trebuie apreciată aşa cum este. Da, optimistă chiar sunt şi asta este o calitate pe care sper să nu mi-o ia nimeni niciodată.

OK!: Este şi acea perioadă din an care-ţi cere să fii aşa. Planuri de Crăciun?

În ultimii ani, am tot plecat de acasă, la Predeal, la prietenii şi naşii noştri, dar acum copiii îşi doresc foarte mult să rămână acasă, fiind şi casă nouă. Dar pe 30 decembrie, când aterizează Adi din Asia, vom pleca la Timişoara cu toţii, cu maşina. Adi are acolo un concert de Revelion. De acolo plecăm spre Austria şi  Germania.

OK!: Să-l întrebăm şi pe Adi cu ce gânduri aşteaptă Crăciunul... Bănuiesc că tu ai gânduri artistice.

Adrian Sînă: Nu, de Crăciun stau acasă, de regulă. Şi nu voi face excepţie nici anul acesta, mai ales că avem o căsuţă nouă şi vrem să ne bucurăm de ea, să facem un brad frumos.

După Crăciun, am concert de Revelion la Timişoara şi  o să merg împreună cu familia acolo. De acolo, vom pleca cu toţii în Austria, la schi.

OK!: Până atunci, concerte vor mai fi.

Adrian Sînă: Da, chiar în weekendul ăsta plec în Asia, o să am concert în Pakistan. Iar pe 4 ianuarie mi s-a confirmat un concert în Dubai, deci va trebui să plec.

OK!: Asta este o noutate? Acum află şi Anca?

Anca: Eu sunt absolut obişnuită. E ca şi cum aş avea un soţ marinar, aşa îi zic eu. Adrian O să zbor din Viena şi o să mă întorc în Viena, pe 5 ianuarie. Şi-ţi cumpăr şi ceva frumos!

OK!: Adi, cum este că concertezi pentru publicul hindus?

Sunt fanatici! Şi sunt foarte greu de controlat. Întotdeauna am nevoie de super securitate pentru orice apariţie a mea. Gradul meu de popularitate acolo este uriaş. Am fost invitat în biroul unuia dintre cei mai importanţi oameni din Pakistan, generalul forţelor armate pakistaneze, un om foarte influent acolo. Iar reach-ul în urma acestei postări pe Facebook a fost de 5 milioane de oameni. Bineînţeles că am fost la toate canalele de ştiri de acolo. Mă privesc cu foarte mare respect în Pakistan şi, în mod automat, am şi foarte multe cereri de evenimente. Singura problemă de acolo este mâncarea.

OK!: Şi-n Dubai tot aşa de popular eşti?

În Dubai, lucrurile sunt foarte diferite, acolo sunt foarte mulţi europeni. Dar muzica mea e cunoscută şi-n Dubai. Muzica mea este cunoscută, de fapt,  în Orient, peste tot. Iar la sfârşitul lunii ianuarie, voi cânta şi-n India. În India am avut peste 100 de concerte. Am avut şi câteva nunţi, iar acestea durează chiar şi-o săptămână.

OK!: Dar, cumva, plecările astea ale tale de-acasă o împovărează pe Anca. Ea rămâne singură cu copiii.

Da, ştiu şi sunt recunoscător. Nu e uşor să rămână cu atâtea responsabilităţi pe cap, mai ales că ultima perioadă chiar a fost nebună pentru noi. Şi Anca a făcut multe lucruri singură, iar eu am fost vreo zece zile plecat. Dar când sunt acasă, îmi preiau atribuţiile de tată.

OK!: Să îndrăznesc să vă întreb dacă vine şi nr.7?

Anca: Nu, astăzi nu. Săptămâna asta nu ştiu dacă am însumat vreo zece ore de somn. Nu, căci fac în curând 40 de ani şi fizic n-aş mai face un copil acum. În plus, am avut şi povestea cu cezariana foarte dificilă la ultima naştere.

OK!: În altă ordine de idei, am văzut că ai o pagină de Instagram foarte urmărită. Şi foarte comentată, iar unele comentarii sunt şi negative. Intri în polemici?

Sincer, până acum, nu, deloc. Dar a început să-mi sară muştarul când am observat că tocmai mamele sunt cele care aruncă primele cu piatra. Nu vreau să generalizez, dar ce mă doare cel mai mult pe mine este că, deşi le răspund frumos întotdeauna, se creează acolo o dispută. Încerc să le explic că acest cont nu este un loc în care să se certe între ele. Cât timp trebuie să ai? A fost o dezbatere urâtă vizavi de cezariană şi naşterea naturală. Eu sunt o mare susţinătoare a naşterii naturale şi a alăptării. Ştiu ce povestesc, pentru că, pentru mine, cezariana a fost cruntă, drastică şi dramatică. Nici acum nu sunt refăcută sută la sută din punct de vedere fizic. Am avut nişte dureri timp de două săptămâni de mă ţineam de pereţi, nu puteam să urc şi să cobor scările din casă. Am stat pe analgezice foarte puternice. Mi-au scos şi un chist ovarian foarte mare şi mulţi noduli, au fost mai multe operaţii într-una singură. Am îndrăznit să fac o postare după ce am părăsit spitalul şi să povestesc ce s-a întâmplat. Şi chiar cred că sunt în măsură să spun că, după cinci naşteri normale şi o cezariană, pot să fac o comparaţie. Dar m-am lovit de multe comentarii răutăcioase. Mai vreau să spun că sunt într-o campanie, într-o caravană şi merg să militez pentru naşterea naturală. O fac pro bono, eu voi fi gazda şi voi vorbi cu specialişti din domeniu. Vom merge în mai multe oraşe mari. Consider că pot să ajut pe cineva măcar în ideea asta, dacă tot mi-a dat Dumnezeu şase copii. Să le arăt femeilor că se poate şi că este un lucru natural.

 

OK!: Sunt multe comentarii în care eşti criticată şi pentru faptul că ai postări publicitare. Cum răspunzi acelor critici?

Ăsta este serviciul meu. Din fericire, câştig foarte mulţi bani şi-mi pare rău dacă frustrez pe cineva. Nu e vina mea că oamenii aceia mă aleg să reprezint nişte branduri. Cel mai recent, m-a scos din sărite când cineva m-a întrebat care-i meseria mea. I-am spus că sunt absolventă de ASE, am şi-un master de manager în administraţie publică. Mi s-a răspuns că managementul nu este o meserie, cum ar fi cele de doctor, avocat, inginer. Iartă-mă pe mine! Poţi să-mi zici funcţionar, atunci. Nu mă afectează cu nimic, dar totul până la copii. Ăsta este jobul meu pe care îl fac cu seriozitate. Şi vreau să se ştie că nu am o echipă pentru social media. Eu îmi scriu articolele pentru blog, noi ne edităm blogurile, noi facem pozele. În plus, eu am o colaborare foarte bună cu cei de la Pro TV, cu emisiunea La Măruţă, un gen de reality show. Filmez cu ei de două ori pe săptămână. Eu nu am o asistentă sau un om care să mă ajute cu micile treburi. Nu am un om care să-mi care hainele, un make-up artist, zece şoferi, un grădinar. Din punctul meu de vedere, este vorba strict de lipsă de educaţie în cazul acestor oameni care critică gratuit. Un om care este în echilibru perfect cu el nu ar face aşa ceva: să intre pe un cont şi să-i zică ăluia orice. Cu toate că eşti dezamăgită de reacţiile de genul acesta, nu-ţi închizi contul de Instagram, nu? Nu sunt neapărat dezamăgită. Sunt două chestii cu care mă supără cei care postează acolo: dacă fac parte dintr-o sectă, una dintre cele mai stupide întrebări care mi se pun, şi de ce endorsez branduri.

OK!: Să revenim într-o notă optimistă şi să vorbim despre viitor. Cu ce gânduri aşteptaţi anul 2020?

Adrian: Anul viitor va veni cu câteva schimbări. Vrem să ne focusăm foarte mult pe educaţia copiilor. Din punct de vedere artistic, pentru mine va fi un an mai aglomerat decât 2019. Şi încă un lucru: noi avem un business împreună, se numeşte bioas.ro, un magazin online care a început să funcţioneze şi necesită foarte multă implicare.

Anca: Eu îmi propun să fiu un pic mai egoistă şi să-mi fac mai mult timp pentru mine. Şi probabil că vor fi şi nişte schimbări pe planul acesta. Vreau să mă stabilizez un pic. Eu sunt optimistă. Să fim sănătoşi, asta contează. Noi chiar nu putem să ne plângem, doar că sunt momente şi momente şi, cumva, cred că am făcut greşeala să-mi asum foarte multe. 

De vorbă cu David Serea (18 ani)

OK!: Am aflat că eşti foarte interesat de filosofie şi vrei ca acesta să fie drumul tău în viaţă. Ştiam că eşti pasionat de medicină.

David: Aşa este, pentru o perioadă lungă de timp am sperat să mă duc în lumea academică a medicinii. Dar mai mult pe cercetare, nu să practic medicina în spitale. Dar, în ultimii ani, am realizat că sunt pasionat de filosofie şi că medicina nu este pentru mine, citind şi vorbind cu oameni din domeniu. Realizând asta, am ales filosofia.

OK!: Şi-ai ales o facultate din străinătate.

Aş vrea să rămân în Europa, ca să fiu aproape de familia mea. Şi să mă văd cât se poate de des cu ei, cel puţin de două ori pe an. Poate în Olanda sau Anglia. După ce termin masterul acolo, sper să ajung undeva în State sau pe alt continent, să fac doctoratul, apoi să mă întorc în ţară şi să încerc să profesez la universitate.

OK!: De ce te-ai întoarce în ţară? Căci profesorii nu duc chiar o viaţă minunată.

Aşa este, la noi profesorii nu sunt trataţi şi respectaţi aşa cum ar trebui. Nici plătiţi cum ar trebui şi nici beneficiile pe care ar trebui să le aibă nu le au. Dar nu mă interesează asta, eu vreau să profesez în ţara mea. Vom vedea, peste ani, când voi fi asistent universitar, dacă voi mai gândi ca acum. Altfel, pot rămâne acolo, în străinătate. Pe mine mă interesează de ţara mea şi ar trebui să ne intereseze pe toţi.

OK!: Ce nu-ţi place, acum, în România?

E clar că avem lacune în educaţie, plecând de la vârstele de câţiva ani şi până la adolescenţă. Iar studiile avansate de aici nu ţin pasul cu studiile de afară. Avem o lipsă gravă de profesori. Şi asta din pricina sistemului politic pe care îl avem şi încă îl susţinem de 30 de ani încoace. Peste noapte nu se schimbă nimic, dacă nu ieşim la vot şi nu ne facem auziţi. La suprafaţă, România este plină de greşeli. Mă refer la cele mai simple chestii, cum ar fi străzile, cozile din spitalele de stat etc. Iar lucrurile acestea ar putea fi rezolvate foarte uşor, numai că nimănui nu-i pasă.

Modifică Setările