EXCLUSIV Mihaela Bîrzilă: „Stau cu inima strânsă la fiecare transmisiune făcută de colegii noştri“
Este deja a cincea zi de război şi jurnaliştii Antena 3 au la activ peste 100 de ore de transmisii live 24/24. Iată cum se vede războiul din spatele camerei de filmat.
De când Rusia a atacat Ucraina, redacţiile de ştiri lucrează fără întrerupere, ducându-şi propriul război informaţional cu multitudinea de fake news-uri şi cu mesajele propagandistice din mediul online. Cu reporteri trimişi pe frontul ucrainean şi la vămile din nordul României, pe unde intră valuri de refugiaţi, dar şi cu prezentatori şi comentatori în studiouri, televiziunile au reuşit să doboare recorduri de audienţă, informaţiile despre conflictul ruso-ucrainean anulând aproape interesul atât pentru pandemie, cât şi pentru programele de divertisment.
Antena 3 a reuşit performanţa de-a se plasa ca lider de piaţă, după ediţiile maraton şi live-uri până spre dimineaţă. Şi, pentru că prima emisie live de noapte a fost condusă de Mihaela Bîrzilă, am vrut să aflăm cum e să lucrezi la foc continuu într-o situaţie de criză şi care sunt sentimentele care-l încearcă pe un realizator de programe de ştiri, când informaţiile îl bombardează în direct, fără nicio „vestă antiglonţ“.
„Fac ştiri de când mă ştiu, lucrez cu aceeaşi pasiune şi în redacţie, şi pe teren, şi în emisie, am mii de ore de transmisiuni live la activ. Acum, realizez emisiunea de weekend „News Magazine“, sâmbăta şi duminica, la 13.00 şi la 17.00“, spune Mihaela Bârzilă, realizator Antena 3, jurnalist de televiziune cu o experienţă de peste 20 de ani. „Lucrez aici din prima zi şi sunt mândră că telespectatorii aleg să urmărească marile evenimente la Antena3“.
OK!: Sunteţi în live de atâtea zile, tu ai făcut primul live de noapte din această serie. Ce resimţi mai tare, oboseala sau adrenalina? Trăiesc un amestec de stări, oboseala e pe ultimul loc. Nu ai timp să fii obosit într-o situaţie de breaking news. Informaţiile vin în cascadă, trebuie puse cap la cap, e un uriaş efort colectiv să le aduci în timp real pe ecran pe cele care contează. Toată redacţia lucrează la foc continuu, sunt colegi care au multe nopţi nedormite. E un volum uriaş de informaţie care trebuie prelucrată în cel mai scurt timp. Interesul publicului este foarte mare, românii sunt îngrijoraţi de veştile care vin din Ucraina şi aşteaptă ştiri de calitate, analize serioase. Trebuie să depistezi rapid intoxicările, să nu te laşi păcălit, să nu faci jocul propagandiştilor. Şi nici să nu ratezi vreo declaraţie importantă, o mărturie valoroasă, o imagine cu impact. Totul e „la cald“, eşti în priză în permanenţă. Adrenalina e la cote maxime. Practic, în meseria asta nu există zile libere. Nu ai cum să te decuplezi de la fluxul de informaţii şi intri în vârtejul noutăţilor, fără să te poţi extrage. E un defect profesional. Eşti în permanenţă conectat, ai un reflex din a trimite toate noutăţile către redacţie. Indiferent de oră.
Nu mi-a venit să cred că s-a putut ajunge aici. Bombe, tancuri pe străzi, rachete înfipte în blocuri... La doi paşi de noi, exact când începeam să ne bucurăm că am scăpat de pandemie, după doi ani grei. Chiar am văzut că circulă pe net o glumă cu Putin: cu războiul lui, a scăpat lumea de Covid în 48 de ore... Găsesc mai greu motive să râd în aceste zile.
Prima imagine care m-a şocat a fost cea cu sutele de oameni care s-au dus să doarmă într-o staţie de metrou, înghesuiţi, de frică bombardamentelor. Am simţit frica lor. Apoi, trenurile disperării, pline de mame şi copii, şi familiile despărţite la graniţă, pentru că bărbaţii peste 18 ani nu au voie să mai iasă din ţară. Antena 3 are o echipă pe linia frontului. Stau cu inima strânsă la fiecare transmisiune făcută de colegii noştri. Au reuşit să surprindă scene înspăimântătoare în primele zile de război. Dar şi momente de solidaritate incredibilă. Populaţia e speriată, dar unită. Aşa i-am simţit pe vecinii din Ucraina. Mi-au dat lacrimile şi când am văzut cum s-au mobilizat bucovinenii la graniţă, cu câtă omenie i-au primit pe refugiaţi, preoţii care au adus ajutoare.
Emma şi Max sunt destul de mari acum. Max are 13 ani, Emma are 11. M-au întrebat de ce a fost atacată Ucraina şi dacă ne atacă şi pe noi ruşii. Le-am spus că armata rusă ascultă ordinele unui conducător imprevizibil, care are ambiţii de expansiune. Încerc să nu îi expun scenelor dure de război, dar le-am povestit că ucrainenii sunt foarte curajoşi şi vor să îşi apere ţara, chiar dacă au un inamic mult mai puternic. La şcoală, copiii discută despre război. Aşa mi-au spus. Au şi un grup pe whatsapp „războiul ruso-ucrainean“. Cine ar fi crezut... Şi pandemia i-a afectat destul de mult. Încă nu realizăm cât de mari sunt efectele ultimilor doi ani asupra lor.
Pandemia a căzut de pe primul loc al discuţiilor. Panica îmbolnăvirii a fost înlocuită de panica unui al treilea război mondial, eventual a unui atac nuclear. Care e teama ta cea mai mare acum?
Mă tem să nu fim la mâna unor nebuni care n-au niciun Dumnezeu. Aş vrea să le putem lăsa copiilor noştri o lume mai sigură.
Cred că ucrainenii ne-au dat o lecţie de demnitate. Şi sper să găsească liderii lumii înţelepciunea de a opri războiul.
FOTO: Antena 3
