Interviu

EXCLUSIV! Motivul pentru care Cristina Ţopescu a făcut puşcărie. Jurnalista a trecut prin clipe grele

EXCLUSIV! Motivul pentru care Cristina Ţopescu a făcut puşcărie. Jurnalista a trecut prin clipe grele camera-retro icon Vezi galeria 5 poze

Cristina Ţopescu a trecut prin clipe grele de-a lungul vieţii. Într-un interviu exclusiv pentru OK! Magazine, regretata jurnalistă a povestit drama sa atunci când a fost în puşcărie.    În seara zilei de 12 ianuarie o veste cruntă a fost dată de poliţişti. Cristina Ţopescu a fost găsită fără suflare, în casa sa. În anul 2014, ea a oferit un interviu mai amplu, despre viaţa sa, dar mai ales despre clipele petrecute în închisoare.    Cum ai reuşit să treci peste perioada petrecută în închisorile comuniste? Ai să râzi, a fost cea mai interesantă perioadă din viaţa mea. Pe cât de grea, pe atât de interesantă. Atunci am trăit-o destul de dramatic, dar fără gânduri de disperare sau a-mi lua zilele. Când am plecat spre Germania să-mi văd mama, care era bolnavă şi pe care riscam să n-o mai văd, m-am gândit şi la varianta că aş putea fi prinsă şi arestată la graniţă. Şi-mi spuneam: „Doamne, decât să ajung în închisoare, mai bine mă omor!“. Dar, ulterior, nu mi-am pus nicio clipă problema asta, din contră, mi-am mobilizat toate resursele interioare şi mi-am dovedit că sunt puternică. Tot timpul am crezut că sunt fire sensibilă, impresionabilă şi care plânge foarte uşor, dar am constatat că sunt, totodată, şi foarte hotărâtă şi tenace. De atunci, am simţit că pot depăşi orice greutate.   Cred că a fost o traumă şi pentru părinţii tăi. Da, a fost. Dar eu am ţinut mereu fruntea sus. În celulă, de câte ori veneau gardienii, eu râdeam, făceam gimnastică... Îl enervam pe căpitanul Smida, un miliţian oribil, care-mi tot prelungea mandatele de arestare şi care tot venea şi încerca să mă facă să spun ce s-a întâmplat pe drum până în momentul în care am fost prinşi. Noi am fost ajutaţi de mai mulţi oameni pe parcurs, iar eu nu am vrut să torn pe niciunul dintre ei. Şi-atunci, eludam poveştile, ca să nu implic pe nimeni. Ei făceau cercetări, îi băteau pe cei doi care ne-au fost călăuze – pe mine nu m-au bătut, mă chinuiau psihologic.   Din cauză că erai Ţopescu? Da, aveau unele reţineri vizavi de asta. Paradoxul a fost că ei m-au băgat la un fel de deţinuţi politici şi m-au închis pentru că eram fiica lui Ţopescu, care era persona non grata în lui Ceauşescu. Altfel, scăpam doar cu o amendă penală, fiind acuzată de tentativă de trecere a graniţei. Dar tot pentru că eram o Ţopescu, n-am fost bătută sau violată. Am avut un tratament dur, am stat în nişte condiţii îngrozitoare, am fost dusă pe cursă de deţinuţi, cu cătuşe la mâini, am stat cu toată lumea grămadă acolo... Dar, sinceră să fiu, nu ştiu cum ar fi fost, Doamne fereşte, dacă m-ar fi persecutat. Bine, şi eu puteam să fiu cooperantă şi să plec mai repede acasă, deci mi-am asumat să stau mai mult. Dar dacă Doamne fereşte s-ar fi ajuns la bătăi, nu ştiu... CITEŞTE AICI: Cristina Ţopescu – „Eu îmi asum trecutul şi, oricum, nu dau socoteală nimănui“   Când ai reuşit să ajungi la mama ta? Am ieşit din închisoare cu două zile înainte de 21 decembrie şi am trăit Revoluţia cu tot sufletul. L-am luat pe fratele meu de mână şi am ieşit pe stradă. Am mers la Universitate, la Televiziune... Şi am simţit libertatea prin toţi porii, pentru că tocmai experimentasem lipsa libertăţii. După aia, în anul următor m-am dus s-o văd pe mama. Atunci a fost suspectată de pancreatită, o formă urâtă de cancer, pe care a reuşit s-o depăşească. Acum e bine, e în România.