EXCLUSIV Octavia Geamănu: “Niciodată, de când îl cunosc pe Ionescu, nu am petrecut atâta timp împreună!”
Anul trecut, Octavia ne spunea că ea şi soţul ei, Marian Ionescu, n-aveau nevoie de o pandemie pentru a se redescoperi unul pe altul.
Şi că nimic din tot ceea ce a pus lumea pe hold n-a fost resimţit dramatic în obiceiurile lor de familie. De fapt, filosofia de viaţă a Octaviei este una simplă: trăieşte azi şi nu-ţi mai face planuri. Am vrut să verificăm care mai este atmosfera în familia vedetei de la Antena 1 într-o perioadă în care lumea reînvaţă să trăiască, aşa cum o făcea înainte de pandemie.
Spuneai, vara trecută, că ţi-e dor de viaţa reală. Acum, impresia generală este că revenim, uşor, la normalitate. În familia ta se mai simte ceva din apăsarea pandemiei?
Octavia Cum îţi spuneam şi atunci, în casă nu am simţit vreo apăsare. Singurele aspecte negative au fost cele care ne împiedicau să ne vedem rudele, părinţii şi cele care aveau legătură cu viaţa socială a lui Andrei. În rest, am rezistat destul de bine, psihic, emoţional. Niciodată, adunaţi aceşti 15 ani de când îl cunosc pe Ionescu, nu am petrecut atâta timp împreună. Am supravieţuit. Cel puţin, eu. (râde)
De ce spui “cel puţin eu”, adică Marian a cedat?
E mai rezistent decât credeam. (râde) Nu e uşor să stai cu mine sub acelaşi acoperiş. Dar unde e dragoste… e. (râde)
Tot recent ai decretat că nu-ţi mai faci planuri şi nu-ţi mai organizezi vacanţele din timp. Ţi-ai menţinut această hotărâre?
Aşa funcţionasem mereu. Până m-am decis, exact cu o lună înainte de pandemie, să intru în rândul lumii şi să organizez două deplasări din timp. Dar nu e pentru mine genul ăsta de programare. Funcţionez în continuare pe mood-ul spontan. În măsura în care se poate, pentru scurte escapade care nu necesită mari pregătiri. Poate că treaba asta pleacă mai mult din sentimentul de libertate care mă ajută să îmi păstrez sufletul liniştit şi mintea relaxată. Libertatea de a alege, de a nu fi constrâns e un lux, clar. Chiar şi raportat doar la timp, la libertatea de a avea timp. Dar sunt încă norocoasă.
Tu promovezi locuri din România pe paginile tale de social media. Nu prea vedem poze exotice, că-n cazul altor celebrităţi. Este o alegere sau pur şi simplu nu eşti genul escapade exotice?
O destinaţie exotică, în afară de Dubai, Egipt, Grecia poate, necesită programare din timp. Ori mie îmi e foarte vreu să îmi fac genul ăsta de plan. Azi e azi, nici până diseară nu ştiu ce îmi rezervă destinul, dar până peste 3 luni! Apoape că îi invidiez pe cei care îşi iau de Revelion vacanţa de Paşte. Mi se pare foarte tare. Până şi când suntem întrebaţi pe la începutul anului cum ne luăm concediile în vară, eu rămân ultima şi mereu răspunsul e “alegeţi voi, mă organizez în funcţie de voi”. Nu ţin atât de mult să plec departe de casă. Am în continuare grija lui Andrei, să fie safe, să pot ajunge la un spital imediat în caz de ceva, să fiu cumva aproape de casă. Cât despre poze de prin vacanţe pe care să le postez… să zicem că Ionescu nu e fan.
De asemenea, observ şi că tu nu alegi să-ţi capitalizezi celebritatea pe Instagram. Niciun produs de promovat, niciun beneficiu de obţinut, nicio mulţumire unui brand?
Aşa simt. Vezi, libertatea de a alege e un lux.
Cum te mai surprinde băieţelul tău, Andrei? Este adorabil şi pare sociabil că ţine. Şi talentat că tatăl lui, Marian Ionescu.
Îl ador şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare secundă pentru că pot fi cu el tot timpul încât să îl văd cum evoluează zilnic. Simt că e ceva special cu el. Simt cu toată fiinţa. E foarte selectiv când vine vorba de a fi sociabil. De-abia scoţi un salut din partea lui. Dar şi dacă se întâmplă să te placă… E lipit şi nu te scoate din complimente sau declaraţii de dragoste. Spune foarte des “Te iubesc”, însă nu oricui. Cât despre talent… instrumentele muzicale sunt şterse zilnic de praf, dar degeaba. (râde) Mi-a zis totuşi că vrea să fie rock star. Face cursuri de tenis, karate, înot, pictură.
Ne aflăm încă în luna declarată a iubirii. Mai ai parte de gesturi romantice din partea lui Marian, după atâţia ani de relaţie? Sau îi face concurenţă Andrei?
Când m-am măritat, i-am zis că nu vreau să mergem în luna de miere pentru că eu îmi doresc o viaţă de miere, nu o lună. Aş crede că a păţit ceva dacă ar veni la mine cu un cadou într-o anumită zi din calendar. Dar da, încă sunt surprinsă când primesc ceva minunat pur şi simplu pentru că azi e joi înainte de vineri, ori că a văzut într-o vitrină ceva ce a considerat că mi se potriveşte şi ăsta e un motiv suficient de bun încât să mi-l ofere cadou. Mie aşa îmi place.
Marian mai este supărat pe restricţii? Ştiu că n-a suportat prea uşor statul degeaba, fără concerte.
Atât de mult a pictat şi a lucrat la noul album “Minimal” (care va fi lansat pe 21 mai, la Sala Palatului - în sfârşit un concert într-un loc cu o capacitate mare) încât nici n-a mai avut timp să se gândească la restricţii. Ba chiar azi vorbeam că pe 1 martie începe turneul şi vor fi concerte zilnic, deci o să mă tot urc cu Andrei în maşină să mergem pe ici-colo.
“Mă uit în jur şi văd tot mai puţini bărbaţi în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi închipuiţi bărbaţi în schimb”. De la ce-a plecat revoltă această a ta pe Instagram, care-a devenit aproape virală?
Pe Facebook a fost virală. Mii de comentarii, mii de share-uri, până când cineva deranjat de rândurile mele a reclamat postarea încât a fost ştearsă de FB. Îmi place să îmi scriu gândurile şi să le împărtăşesc cu cei care aleg să mă urmărească. Unele dintre aceste postări sunt concluzii care apar în urma discuţiilor cu prietenele ori prietenii mei. Ai văzut că am scris şi despre femei? (zâmbeşte) Nu era o “revoltă”, ci mai degrabă o observaţie. La două zile după, apărea un articol cu Sean Penn care spunea fix acelaşi lucru. Discuţia e amplă. O concentrasem bine în textul care a rămas încă pe Instagram.
Dacă mâine-ai fi în postura de a renunţa la televiziune, ce te-ai vedea făcând? Există viaţă şi fără Observatorul de la Antena1?
Viaţa-i viaţă, am primit-o de la Divinitate. Ca de altfel tot ce ne înconjoară. Jobul face parte din viaţă. Dar joburile se mai şi schimbă. Noi ne schimbăm, ne dorim altceva la un moment dat… Chiar mâine-mâine nu se va întâmpla asta, să renunţ la Observator, însă în viitor cu siguranţă da. O să vină totul într-un firesc. Cred foarte mult în Destinul meu. Evoluez zilnic, învăţ, mă dezvolt pentru o etapă firească din punct de vedere profesional. Să ştii că eu nu sunt înnebunită “să apar” la TV. Îmi place enorm ceea ce fac, mi se potriveşte şi se “întâmplă” ca asta să se petreacă în acest mediu. Dar nu mă simt legată de un job anume. Nici n-ar fi sănătos să fie aşa. Viaţa trebuie trăită fără încrâncenare ori ataşamente de orice natură. Trebuie trăită cu încredere şi spirit. Sau, cel puţin, aşa vreau eu să trăiesc.
Foto: arhiva personală, Sorin Stana
