Exclusiv! Tiberiu Albu, câştigător la Vocea României: ''Am lucrat la un supermarket, prima dată la raionul de la lactate, apoi la legume şi fructe''
A concurat la Vocea României în echipa lui Tudor Chirilă şi a câştigat marele premiu, apoi a dispărut din viaţa publică. În tot acest timp, Tiberiu Albu s-a căsătorit, a pus la punct alte piese, a cântat pentru suflet. Artistul a accesptat să îşi deschidă sufletul într-un interviu marca OK! Iată ce spune despre greutăţile cu care s-a confruntat, primii bani câştigaţi, relaţia cu Todor Chirilă, marea dragoste!
OK!: Ce ai făcut cu premiul câştigat la Vocea României? Ce destinaţie au avut banii?
Tiberiu Albu: Mi-am ajutat părinţii, am plătit datorii, am făcut nişte schimbări prin casă etc. Mi-am cumpărat haine. Iniţial am fost foarte încantat de aspectul ăsta, pentru că niciodată nu i-am dat foarte multă importanţă si, dintr-o data, timpul si buzunarul mi-au permis să experimentez mai multe stiluri vestimentare. Amuzant e că am rămas tot la acelaşi stil. Am investit într-o chitară şi într-un home studio şi, chiar după Vocea României, în albumul pe care l-am lansat cu trupa pe care am creat-o, Fameless. Am mai cumpărat o maşină, dar şi multă pizza.
OK!: Ai reuşit să îţi iei o casă sau stai tot cu chirie?
Nu îmi doresc să îmi iau o casă, îmi place ideea de chirie, e mai flexibil totul. Pot să răman dinamic şi să schimb locaţia atunci când simt asta.
Mai păstrezi legătura cu antrenorul tău, Tudor Chirilă? Te-a susţinut cumva după terminarea competiţiei?
Nu atât de mult ca la început, asta şi prin prisma lipsei de timp şi a direcţiilor uşor diferite. Sigur, mi-a oferit sfaturi şi chiar s-a alăturat repetiţiilor când lucram cu Fameless la album. Chiar şi în diferenţele de opinii a reuşit să tragă nişte concluzii rapid, abilitate pe care o consider utila şi pe care încerc să o îmbunătăţesc şi eu. Vreau să cred că m-am schimbat şi am evoluat mult de atunci.
OK!: Trei momente grele cu care te-ai confruntat?
Tiberiu Albu: 1. Am falsat rău de tot la un concurs de voce în Vulcan când eram mai mic (14 ani). Mi-a fost foarte ruşine. Şi mai aveam o piesă de cântat, dificil moment. Eram ferm convins în momentul acela că nu o să mai cânt, dar am realizat că orice direcţie mă ducea spre acelaşi vis. L-am depăşit prin raţionamentul „din orice eşec ai de învătat şi important este să încerci în continuare până ajungi unde ţi-ai propus”.
2. Am renunţat la karate din lipsa timpului şi a banilor cât am fost la facultate. Aveam două joburi, dar şi studiam. Am trăit cu regretul asta o perioadă, pentru că am tot încercat să fac sport în continuare. În general recuperam seara, dar devenise mult prea obositor. Ulterior, am început să studiez singur. Am reuşit să avansez destul de mult. Am realizat că studiul personal, mai ales când vine vorba de sport, este mult mai eficient pentru mine.
3.Despărţirea de prima prietenă. Cu toţii am trecut prin asta sunt sigur, prima dată cand te loveşti de durerea aia. Eu eram nesigur pe mine din multe puncte de vedere: cântat, sport, socializare. Cumva, relatia aia serioasă (ea venind si din Portugalia pentru mine) mă facea să ma simt relevant cu adevărat pentru cineva. Evident că distanţa, lipsa de bani şi de maturitate au distrus relaţia, dar a fost o lecţie valoroasă. Am realizat că eu trebuie să ţin la mine în primul rând şi să mă apreciez pentru ceea ce sunt.
Chiar dacă experienţele de mai sus nu au fost grele în adevăratul sens al cuvântului, le-am trăit în perioada în care începeam să îmi definesc personalitatea şi viziunea despre viaţă, de aceea le consider importante.
Foto: Claudia Gâdea
Primul job a avut legătura cu muzica?
Nu. Am lucrat la un supermarket în Timişoara, prima dată la raionul de la lactate, apoi la legume şi fructe. Nu a fost un loc de munca ideal, dar m-a ajutat să supravieţuiesc atunci şi sunt recunoscător pentru asta.
Câţi bani ai câştigat prima oară şi ce ai făcut cu ei?
200 de lei, la un concurs de voce. M-a ajutat tata să aleg un casetofon şi un walkman cu care m-am mândrit mult timp.
Te-ai căsatorit anul trecut. Cum v-aţi cunoscut? Eraţi împreună şi când era Vocea sau acolo te-a descoperit?
Ne-am căsătorit anul trecut, în mai. Nu eram împreună la Vocea, ne-am cunoscut ulterior, în 2016, la primul concert acustic pe care l-am organizat după Vocea Romaniei, într-un băruleţ de la Romană, împreună cu chitaristul din trupă. Era fix la masa din faţa mea, bea vin cu o prietenă şi se bucura de muzică, iar la un moment dat ne-am intersectat şi am făcut cunoştinţă.
Unde eraţi când a avut loc cererea?
În garsoniera de la Iancului, unde locuiam la momentul respectiv. În timp ce stăteam pe covor şi ne uitam la un film am întrebat-o dacă vrea să fie sotia mea. A decurs totul natural şi simplu.
Primul moment dificil depăşit împreună?
Moartea bunicului ei. A fost devastatoare pentru toată familia, pe ea afectând-o destul de tare, mai ales că dumnealui i-a fost ca un tată. S-a întâmplat totul foarte repede şi a fost şi socul puternic. Am încercat să o susţin, atât pe ea cât şi familia,să îi fiu aproape necondiţionat.
Cânţi şi la nunti, botezuri? Care ar fi suma pentru care cineva te poate avea la un concert?
În general, cânt oriunde mă simt bine.
Am cântat şi încă mai cânt la evenimente acest gen, acestea reprezentând o susţinere financiara importanăa pentru proiectele muzicale pe care le construiesc (piesa Printre Priviri fiind un exemplu). Din punct de vedere financiar, este dificil ca artist independent sa îţi susţii toate ideile pe care le ai şi orice efort te aduce mai aproape de visul şi viziunea ta. Suma se discută cu impresarul, spre fericirea mea nu a fost nevoie să mă implic în discuţii de genul şi am reuşit să le evit pe cât de mult posibil.
Alte experienţe neplăcute?
Am fost implicat într-un accident de maşină chiar la prima ora de condus. Eram într-un Peugeot micuţ şi la semafor a intrat în noi, din spate, o dubă, cel mai probabil din neatenţia şi reacţia întârziată a şoferului. M-a zdruncinat destul de tare şi iniţial am crezut că mi-a trosnit gâtul.
