Interviu

EXCLUSIV Tily Niculae: "În sufletul meu, ştiam că voi avea doi copii"

EXCLUSIV Tily Niculae: "În sufletul meu, ştiam că voi avea doi copii" camera-retro icon Vezi galeria 4 poze

Ne-am reîntâlnit după fix un an, cu o dorinţă împlinită. Una care, deşi părea greu de îndeplinit, s-a realizat întocmai şi a produs o mare bucurie în familia actriţei.

Momentul sărbătoririi Crăciunului este întotdeauna magic. Iar cei care cred în magia lui ajung să experimenteze mici miracole. Unul dintre ele este trăit din plin de Tily Niculae (34), care şi-a dorit mulţi ani să-i ofere un frăţior fetiţei sale, Sofia (8), iar acum este însărcinată în şase luni cu un băieţel.

OK!: Fix acum un an îmi spuneai că îţi doreşti un copil, iar acum deja îl porţi în pântec.
Tilly: Pe bune? Fix acum un an? Doamne, ca să vezi cum lucrează intenţiile astea! Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să primeşti!

Şi-mi spuneai şi că sperai să fie băieţel.
În sufletul meu, îmi doream şi un băiat. Pentru noi ar fi fost o bucurie indiferent de ce sex ar fi avut. Dar cu atât mai mult mă bucur că pot experimenta şi creşterea unui băieţel.

Tu ai mai avut astfel de încercări...
Da, dar încercările astea, două eşuate, m-au adus în punctul de azi.

Dar ţi-ai pierdut vreodată speranţa?
Niciodată. În primul rând, pentru că o aveam pe Sofia, ceea ce e mare lucru, pentru că puteam să n-o avem nici pe ea. Eu discutasem cu soţul meu, Dragoş, încă de la începutul relaţiei noastre, acum 14 ani, dacă ar fi să nu putem să avem copii, dacă ar fi de-acord să înfiem – pentru că există parteneri care ţin neapărat să aibă copilul lor biologic. Or, a avea un copil nu înseamnă neapărat să-l porţi în pântec, ci să ştii să fii un părinte grozav pentru el, să-i dai aripi, să-i dai dragoste...

Dragoş cum a primit vestea, de data aceasta?
Deşi la ultima noastră discuţie, în momentul în care am pierdut o sarcină, mi-a spus că nu vrea să mă mai vadă dărâmată, acum a plâns. Apoi, reacţia lui a fost: „Nu pot să cred!“. Eu, practic, am ştiut că sunt însărcinată la două săptămâni de la concepţie, din instinct. Eram pe o insulă în Turcia, unde am mers cu nişte prieteni care fac kitesurfing, şi mi se făcuse brusc poftă de smochine. Am mâncat un kilogram! Eu, de regulă, nu mănânc fructe şi în niciun caz nu atâtea! Atunci fumam, nu mă restricţionam de la nimic, că doar eram în vacanţă, nu făceam niciun tratament anume, nu luam vitamine – pentru că n-am făcut din sarcină un scop în sine! Mi-am zis că dacă e să fie o să fie şi atunci voi renunţa la fumat. Aşa am făcut şi când a apărut Sofia. Acum, însă, am relaxarea vârstei, eu abia împlinind 34 de ani – versus Dragoş, care are 45.

El e pregătit să schimbe iarăşi scutece?
Mi-a spus doar că-i este teamă că nu ştie dacă va mai avea răbdare – el fiind mai răbdător decât mine. Dar eu cred că, odată ce înaintezi în vârstă, capeţi acea răbdare. Plus că, atunci când îl va ţine în braţe, o să se topească după el. Lucrurile s-au schimbat, şi eu am o vârstă diferită... Vorbim, totuşi, de o diferenţă de 9 ani faţă de celălalt copil (aceeaşi care există între mine şi fratele meu), vorbim despre o maturitate căpătată, de o experienţă pe care am căpătat-o în preajma Sofiei – pentru că n-am crescut-o cu bone sau străini. Îmi doresc doar să pot face faţă oboselii, pentru că dinamica din casa noastră e foarte exactă, Sofia a intrat într-un ritm al ei, aşa că va fi puţin debusolant pentru mine după naştere.

Sofiei i-aţi spus mai târziu.
Da, i-am spus pe la vreo 4 luni.

De ce atât de târziu?
Sofia a ştiut şi de celelalte încercări – de prima a ştiut, pe a doua doar a intuit-o, dar nu i-am confirmat-o eu. N-am vrut să aibă o nouă dezamăgire. La prima sarcină pierdută, a plâns şi a suferit extraordinar de mult.

Cum i-ai explicat ce s-a întâmplat?
I-am spus că, pur şi simplu, inimioara celui mic s-a oprit şi că nu a depins nici de mine, nici de domnul doctor şi că poate a fost mai bine aşa, decât să fi trecut prin multe operaţii. Noi i-am explicat clar fiecare etapă evolutivă a sarcinii, exemplificându-i, pe blatul din bucătărie, cum bebeluşul e mai întâi cât sămânţa de mac, apoi cât sămânţa de susan, cât boaba de fasole ş.a.m.d. Iar faptul că ea a înţeles că fătul era încă în formare cred că a ajutat-o să treacă mai uşor peste acest eveniment.