Interviu

EXCLUSIV Valentina Pelinel şi Cristi Borcea, adevăruri nespuse: "Spun pentru prima dată că am apelat la fertilizare. Aici, în România"

EXCLUSIV Valentina Pelinel şi Cristi Borcea, adevăruri nespuse: "Spun pentru prima dată că am apelat la fertilizare. Aici, în România" camera-retro icon Vezi galeria 3 poze

Pentru mulţi, ei trăiesc o iubire neconvenţională, care a demonstrat că sentimentele nu ţin cont de sancţiuni sociale şi nici de gura lumii. Iată care este povestea lor în propriile cuvinte.

Am urmărit, cu ceva timp în urmă, cum, în pofida tuturor lucrurilor care le erau potrivnice, Valentina şi Cristi Borcea începeau o relaţie. Şi în drumul lor spre fericirea pe care astăzi o trăiesc au stat aproape cinci ani separaţi unul de celălalt, au început mai întâi cu greul şi apoi a urmat binele, cum ne-a spus chiar ea. În perioada în care fostul finanţator al echipei Dinamo a fost închis, au dorit cu orice preţ să arate că dragostea învinge, făcând chiar şi trei copii: Milan, Rania şi Indira. Misterul legat de cum au devenit părinţi a fost spulberat de Valentina în cele ce urmează, în timp ce Cristi Borcea ne-a spus cum face să ţină timpul în loc şi de ce crede el că are atuurile unui cuceritor...

Cum e viaţa voastră de familie în pandemie şi după cinci ani dificili, în care aţi stat mai mult departe unul de celălalt, în care au apărut şi trei copii?

Valentina: Suntem bine toţi, în pandemie am reuşit să petrecem mai mult timp şi noi între noi, şi noi cu copiii. Nu ne plictisim împreună, nu prea ieşim foarte mult oricum. Eu cu Cristi avem timpul nostru împreună, vorbim despre afaceri, ne consultăm. Suntem genul acela de cuplu în care partenerii petrec foarte mult timp unul cu celălalt. N-am întâmpinat până acum probleme, noi oricum aveam nevoie de timp împreună după anii aceştia. N-a fost uşor pentru niciunul, dar noi i-am dat putere în perioada aceea grea. Cristi e oricum un om foarte puternic. Şi noi am încercat să fim puternici pentru el şi el pentru noi. El a reuşit să ne facă să fim bine chiar şi în momentele grele.

Cristi: În prezent, suntem fericiţi şi mai uniţi că niciodată. Pandemia, care încă nu s-a încheiat, ne-a afectat şi pe noi ca şi pe alţii, însă ne-a oferit şi posibilitatea să petrecem mai mult timp alături de ceea ce contează în viaţă. Lucrând de acasă, am reuşit să fiu mai prezent în viaţa noastră de familie şi efectiv să petrec timp de calitate cu copiii mei. Ne-am jucat rummy, fotbal, cu trenul şi cu maşinuţele, am grădinărit, am gătit împreună, ne-am uitat la filme, am ieşit în curte şi efectiv ne-am bucurat unii de alţii, creând amintiri care vor dura toată viaţa.

Viaţa a fost ca un carusel în ultimii ani în ceea ce vă priveşte şi totuşi mereu sunteţi jovial şi păreţi fericit. Ce vă face fericit acum, după anii aceştia grei?

Aşa este firea mea, iar atunci când viaţa îmi pune în faţă obstacole aparent imposibile, mă activez şi mai mult. Dar ceea ce a făcut diferenţa a fost sprijinul familiei mele. Faptul că am trecut prin toate greutăţile împreună, faptul că am simţit atâta iubire din partea Valentinei şi a copiilor m-a determinat să am putere în orice situaţie. Momentelor grele le-am făcut faţă cu brio, lăsându-le să mă întărească ca om, pentru că am crezut întotdeauna că totul are sens şi se va termina cu bine pentru noi.

Într-un interviu pe care ni l-aţi acordat în trecut spuneaţi că perseverenţa este cea mai mare calitate a dumneavoastră. A fost, vreodată, şi un defect această perseverenţă?

Perseverenţa nu poate fi un defect, ambiţia fără sens, însă, da. În viaţă trebuie să înveţi să şi pierzi, să recunoşti limitele unei situaţii şi să alegi să mergi mai departe. Dar, în general, în viaţa mea, în cele mai multe cazuri, perseverenţa m-a ajutat şi m-a condus unde sunt astăzi. Eu o numesc determinare şi mă conduce în 99% din cazuri spre ceea ce-mi doresc.

Sunteţi un bărbat direct şi asumat. O să vă întreb, şi eu, direct: doriţi să rămâneţi veşnic tânăr, aţi apelat la intervenţii estetice?

Nu cred că există cineva care să nu-şi dorească să rămână veşnic tânăr. Cu toate acestea, nu e posibil, însă fac tot ce ţine de mine să îmi protejez sănătatea, starea de bine şi condiţia fizică. Îmi şi place să am grijă de mine, de cum mă prezint, de felul în care mă îmbrac. Mănânc atent, fac sport regulat, am un stil de viaţă pe cât posibil sănătos şi recunosc că sunt aproape dependent de ritualurile de îngrijire a tenului, mai ales de măştile pentru faţă. Nu am niciodată suficiente. (râde)

Cum arată o zi din viaţa lui Cristi Borcea? Cât de mult munciţi?

Nicio o zi nu e la fel ca celelalte. Am norocul să îmi pot gestiona timpul aşa cum consider de cuviinţă, dar faptul că sunt antreprenor presupune multă determinare şi planificare. Muncesc cât e nevoie şi uneori şi mai mult. Dar nu uit de familie, pentru că ea este, în primul rând, stâlpul meu. Dimineaţa îmi place să ne respectăm tabieturile fiecăruia, să fac sport, apoi merg şi petrec destul de mult timp la birou sau în afara biroului, la întâlniri, iar serile şi weekend-urile sunt dedicate Valentinei şi copiilor.

Când vă gândiţi, acum, la clubul Dinamo ce simţiţi?

Mă gândesc cu nostalgie, dar şi cu bucuria de a fi realizat cele mai mari performanţe din istoria echipei, în perioada în care am condus- o. Însă ca dinamovist crescut în galerie de la 9 ani, mă gândesc cu tristeţe şi uneori cu îngrijorare la situaţia echipei de acum.

Pentru toată lumea păreţi un cuceritor. Care credeţi că e cea mai mare calitate a dumneavoastră atunci când vine vorba de a cuceri o femeie?

Dacă ar fi să glumesc, ţi-aş răspunde că am câte puţin din toate, aşa cum trebuie. În realitate, cred că un bărbat atent, elegant, manierat, care se îngrijeşte şi ştie să poarte o conversaţie, care are capacitatea de a face o femeie să zâmbească are întotdeauna mai multe şanse în viaţă, în general. Am o personalitate pozitivă, iar firea mea jovială şi veselă, mereu optimistă este un atu în orice contact interuman.

Dar pe tine, Valentina, cu ce te-a cucerit?

Valentina: Când vorbeşti despre un om te atrage vizualul prima oară. Mi-a plăcut foarte tare că e şi o fire optimistă, râde mereu, mereu zâmbea şi făcea glume, îmi transmitea o energie pozitivă. E şi foarte şarmant, e deştept şi mi s-a părut o combinaţie perfectă, mi s-a părut că avea câte puţin din toate.

Ţie nu ţi-a fost frică de imaginea asta a lui de cuceritor?

Nu, deloc. Îl iubesc mult şi simt că mă iubeşte mult. E cea mai mare prostie să trăieşti cu drobul de sare deasupra capului. Nimic nu e garantat 100% în viaţă, dar eu nu sunt genul care se gândeşte la ce-i mai rău, ci mă gândesc la ce-i mai bine ca să atrag binele.

E romantic? Cu ce te surprinde acum, după ce te-a cucerit?

Eromantic şi acum, mereu mă surprinde cu câte ceva. Recent mi-a adus un mare buchet de flori fără nicio ocazie specială şi eu mă gândeam că am uitat eu vreo aniversare, dar mi-a zis că nu e nicio ocazie specială, ci pentru că mă iubeşte.

Valentina spune că aţi cucerit-o şi cu umorul dumneavoastră. Ea cu ce v-a cucerit?

Cristi: Este evident că Valentina este o femeie frumoasă şi deşteaptă. Şi în cazul nostru chimia şi-a spus cuvântul, dar iubirea noastră a crescut şi a devenit de neclintit, ca dovadă avem 3 copii şi suntem o familie unită. În cazul meu, în mod deosebit, firea ei optimistă şi faptul că a rămas mereu alături de mine, ţinându-mi moralul sus, a fost cea mai mare dovadă de iubire. În plus, avem norocul să existe atât chimie, cât şi compatibilitate între noi, deoarece avem multe activităţi în comun, dincolo de valori similare.

Ce are ea de v-a determinat să spuneţi că e ultima iubire şi ultima soţie?

Valentina este femeia vieţii mele. Ştiu şi simt asta pentru că mă trezesc cu acest gând şi îmi aduce linişte, fericire, încredere în viitorul nostru. Mi-am găsit jumătatea şi din acest motiv sunt sigur că o voi alege pe ea în fiecare zi de acum încolo, ca şi până acum.

Tu, Valentina, când ţi-ai dat seama că e Cristi bărbatul cu care vrei să îţi petreci restul vieţii?

Valentina: Ne-am dat seama amândoi că avem foarte multe lucruri în comun şi cred că, pe lângă sentimente, acesta este cel mai important lucru într-o relaţie. Ştii cum e, la început iubirea, nebunia, atracţia sunt altfel şi e important să ai ceva în comun cu omul acela dinainte, că în timp astea se transformă şi trebuie să trăim în continuare în armonie.

Cum a început, de fapt, povestea voastră?

Chimia şi-a spus cuvântul. Evident că a existat atracţie, că altfel nu se ajungea aici.

Cristi: Aceasta este o amintire care va rămâne între noi şi pe care o vom preţui toată viaţă.

Cât am stat la şedinţa foto, dar şi auzindu-vă vorbind la telefon, am observat că vă spuneţi foarte des “te iubesc” şi “iubirea mea”...

Valentina: Da, ne spunem foarte des. Ne sunăm de o sută de ori pe zi, ne dăm sute de mesaje şi orice discuţie se încheie cu “te iubesc”. Mi s-ar părea anormal şi suspect acum dacă unul dintre noi n-ar spune. (râde)

Şi cine a făcut primul pas?

L-am lăsat pe el să facă primul pas.

În ziua de azi nu e nimic anormal în a face şi femeia primul pas...

Da, e adevărat, sunt alte vremuri. Mi-am dat seama că el e bărbatul cu care vreau să fac copii şi asta spune totul.

A fost o perioadă grea la început, el nu era lângă tine...

Da, a fost greu, dar eu am ales să fiu aici şi i-am spus că îl susţin şi îl aştept. Tot ce-am făcut am făcut cu iubire, cu suflet şi cu mare sinceritate şi iată că lucrurile au ieşit aşa cum trebuie până la urmă.

Ne ştim de atâţia ani şi niciodată nu mi-ai părut mai fericită ca acum. Ce preţ are fericirea pe care o trăieşti azi?

Am luptat amândoi ca să fim astăzi aici, împreună şi fericiţi. Am născut trei copii singură, au fost multe momente grele, dar dacă ştii că eşti iubită şi iubeşti, capeţi forţă să mergi mai departe.

Cine ţi-a fost alături în acea perioadă?

Familia şi câţiva prieteni foarte apropiaţi. Aşa mi-am dat seama cine merită să fie păstrat în vieţile noastre. Cine a fost atunci lângă mine e şi astăzi şi ştiu că vor fi mereu.

Amândoi aveaţi experienţa căsătoriei. Ce v-a determinat să faceţi, din nou, nuntă, în vremurile în care lumea se teme de acte?

Aşa am considerat că e normal. Ne doream o familie mare, copii, dar ne doream, totodată şi ceva discret, de-asta am şi plecat la Budapesta, pentru a trăi povestea asta într-un cadru intim, alături de naşii noştri, Irina şi Marius Vizer. Voiam să fim departe de ochii lumii. Cea mai importantă a fost cununia religioasă, pentru că cel mai mult conta iubirea pentru noi, nu să ne vadă lumea, eram şi însărcinată în cinci luni cu gemenele. Ne-am vrut unul pe celălalt şi atât.

Cum a evoluat relaţia voastră, v-aţi schimbat în vreun fel?

În timp am ajuns să ne cunoaştem foarte bine. Ne respectăm tabieturile reciproc, comunicăm foarte bine şi chiar dacă mai avem discuţii în contradictoriu, ajungem la un consens. Am stabilit o regulă, să nu ne culcăm niciodată certaţi sau supăraţi şi să dormim mereu unul în braţele celuilalt. Şi până acum ne-a ieşit. Mai lasă unul de la el, mai lasă celălalt.

Cum e Cristi acasă? Căci la televizor şi în presă pare un om mai dur...

Da, ştiu că pare sobru, pentru că el e foarte riguros în afaceri şi mereu tratează lucrurile cu seriozitate. Însă acasă nu e aşa, e glumeţ, jovial, râdem foarte mult împreună. Dacă avem probleme, le discutăm. E foarte romantic, face surprize, e un om deschis.

Ce ai învăţat de la el?

Am învăţat foarte multe lucruri în afaceri, dar şi foarte multe lucruri despre oameni. E foarte ambiţios, nu există să-şi pună ceva în cap şi să nu realizeze.

Spuneai, mai devreme, că voi aţi început, cumva, cu greul şi apoi a fost bine. Cum ţi-a fost ţie cât timp el a fost reţinut?

A fost foarte greu emoţional, având în vedere faptul că eram însărcinată. N-am ales să merg la terapie, ci am făcut terapie prin sport. Acolo mă regăseam şi mă echilibram. Mă ajuta să nu mă mai gândesc la probleme. Făceam şi exerciţii speciale pentru sarcină. Cel mai greu îmi era că nu-l aveam alături şi-mi doream să trăiască şi el perioada aceea frumoasă alături de mine. Am recuperat după aceea. Copiii sunt cei care mi-au dat foarte multă putere în acea perioadă.

Au existat multe speculaţii cu privire la modul în care ai rămas însărcinată. Ai apelat la fertilizare in vitro?

Da, o să spun pentru prima dată că am apelat la fertilizare. Restul speculaţiilor n-au o bază reală, ştiu că au existat multe scenarii atunci. Nu ştiu de ce, pentru mulţi, fertilizarea este un subiect tabu, pentru că aceasta este o cale de a ne împlini visul de a fi mame. Sunt multe femei pentru care o sarcină naturală nu e posibilă şi aceasta este singura metodă, nu trebuie să ne ferim, ci trebuie să fim un exemplu şi să le dăm curaj celor care vor să aleagă calea asta. Noi ne doream foarte mult copii şi am apelat la fertilizare aici, în România. Am avut parte de multă discreţie şi de servicii ca-n străinătate.

FOTO: OK! Magazine - Sorin Stana

Modifică Setările