Interviu

Flavia Mihăşan despre kilogramele acumulate pe timpul sarcinii: ”N-am mâncat în plus faţă de cât am simţit nevoia”

Flavia Mihăşan despre kilogramele acumulate pe timpul sarcinii: ”N-am mâncat în plus faţă de cât am simţit nevoia” camera-retro icon Vezi galeria 3 poze

Pentru cei care cu greu şi-ar fi închipuit-o pe colega cea trasă prin inel a matinalilor de la Antena 1 având o burtică proeminentă, surpriza s-a produs: Flavia e însărcinată în luna a şaptea şi este cea mai activă mămică în aşteptare

Am întâlnit-o pe Flavia Mihăşan (34) chiar în ziua în care a avut ultimul său matinal la Antenă înain¬te de concediul prena¬tal. Altfel spus, o zi plină emoţii, dar şi de întrebări: cum va rezista o femeie atât de energică şi dinamică precum ea să stea acasă? Ceea ce pentru alte femei e un răsfăţ, pentru ea, obişnuită să alerge între sediul Antenei şi zeci de repetiţii pentru spec¬tacole, va fi o provocare. Una în faţa căreia a adus-o ipostaza de mămică. O iubire înfiripată rapid, dar firesc cu dansatorul Marius Moldo¬van (29) a transformat-o la fel de repede într-o mamă nerăbdătoare să-şi cunoască băieţelul. Despre iubirea lor, despre sarcină şi alte pla¬nuri de cuplu - un cuplu pe cât de frumos, pe atât de discret - Flavia ne-a povestit în exclu¬sivitate, înainte de prima dimineaţă liniştită de prenatal, în care a avut voie să doarmă până târziu... 

Cât de activă ai fost până acum, în timpul sarcinii? 

Flavia: Foarte activă, am făcut, practic, tot ce făceam şi înainte de sarcină, doar că având un bebe în burtică. Adică am făcut toate spectaco¬lele Mamma Mia din program, un mini turneu cu spectacolul prin ţară, emisiunea, concerte¬le Deliei de la Sala Palatului, plus spectacolele de Crăciun ale lui Ştefan Bănică Jr. Am scris în Notes fix aşa : „Spectacole cu bebe în burtică“. O să păstrez lista şi o să i-o arăt cândva. 

Dacă ai fost atât de activă înseamnă că ai o sarcină uşoară şi te simţi foarte bine. 

Da, nu mi-a fost rău. Nu am avut greţuri, nu am avut intoleranţă la vreun miros de parfum. Doar că mi-a fost foarte somn. Aşa mi-am şi dat seama că sunt însărcinată. 

Nici pofte ciudate de o anumită mâncare în miez de noapte? 

Nici. Mănânc mai mult decât înainte, deşi acum îmi dau seama cât de puţin obişnuiam să mănânc. Nu ştiu dacă să cred în pofte sau nu, dar nu mi s-a întâmplat să am pofte. 

Deci Marius a scăpat uşor... 

Chiar i-am zis: eu nu exploatez foarte tare condiţia asta de femeie însărcinată. Şi el mi-a zis că i se pare că sunt prea cuminte. 

Voi v-aţi cunoscut la repetiţiile pentru Mamma mia... 

Da. 

Show-ul acesta ţi-a schimbat viaţa... 

Da, nu m-am gândit aşa, dar acum că spui, aşa e. Acolo ne-am cunoscut. Avem foarte multe lucruri în comun. Şi cred că e foarte im¬portant să găseşti un om care-şi doreşte ce-ţi doreşti tu la modul onest, autentic. 

A fost dragoste la prima vedere? 

Nu, nici nu cred în asta. Noi am fost iniţial prieteni. Cred că a fost chimie, asta da. Dar să spun că l-am văzut şi m-a văzut şi am căzut pe spate, nu, unde suntem?! Poate dacă aveam 15 ani. Dar nu mai am şi e mai bine! 

Sunteţi critici unul cu altul? Profesional vorbind, pentru că sunteţi dansatori amândoi... 

 Da. Şi ne ajutăm mult la job, suntem critici în mod constructiv.

De ce aţi păstrat misterul relaţiei voastre atâta timp? Sau doar aşa a fost perceput în mod eronat, ca un mister?

Cred că aşa a fost perceput. Drept dovadă, toţi prietenii noştri comuni ştiau. Noi n-am ascuns niciodată nimic. Din contră - şi în vacanţă postam aceleaşi story-uri, aşa s-a şi aflat de relaţie. Însă nu cred că trebuie să fac un anunţ pe Facebook sau Instagram: am o relaţie, el este... După ce s-a aflat, ce m-a amuzat ca reacţie este că multă lume mi-a spus că semănăm. Ni s-a întâmplat chiar să mergem în mall şi să mă întâlnesc cu cine¬va care m-a întrebat dacă el e fratele meu. (râde)

Copilul a fost o întâmplare fericită sau vă propuseserăţi asta?

Aşa ne propuseserăm.

Sunteţi hotărâţi şi curajoşi, pentru că aţi făcut pasul acesta repede. Ce te-a făcut să simţi că acum e momentul şi el este omul?

Mulţumim, da şi eu cred că suntem cu¬rajoşi. Am luat hotărârea de a avea un copil pentru că autentic ne dorim amândoi ace¬leaşi lucruri. Şi când vezi şi simţi asta, atunci el e omul. Şi în cazul nostru s-a întâmplat să fie şi momentul, cumva.

Eşti aproape de luna a şaptea, dar ai luat relativ puţin în greutate, lucru care n-a scăpat comentariilor. 

Da, au fost unele persoane care mi-au spus că nu mănânc suficient. Dar sunt corpuri şi corpuri. Eu mănânc exact cât simt nevoia. Nu cred în a mânca cât pentru doi şi asta cred că mi-o poate confirma orice medic. Mănânci fix când ţi-e foame şi alegi mese nutritive, astfel încât să-i transmiţi lui bebe substanţele hrănitoare necesare. Dar nu cred în „să rupem frigiderul“. Nu ştiu exact cât am luat în greutate, pentru că nu m-am cântărit, nu făceam asta nici înainte de a fi însărcinată.

Tu vei fi precum manechinele care acum nasc, a doua zi sunt pe podium.

Sper să fie aşa. Cunosc multe femei însăr¬cinate care mi-au spus că, dacă am menţinut controlul în prima perioadă a sarcinii şi am fost activă, cu atât mai repede voi slăbi după ce nasc. Dar pentru mine prioritar este să fac ce trebuie şi bebele să fie sănătos. Nu am stat cu ochii pe cântar, dar nici n-am mâncat în plus faţă de cât am simţit nevoia. Dacă nu mi-e foame, ce să fac?! Doar pentru că aşa spun alţii să mănânc dublu?!

V-aţi gândit la un nume pentru bebe?

Am câteva opţiuni, deşi întotdeauna mi-am imaginat că o să fac fetiţă. Dar m-am bucu¬rat foarte tare când am aflat că voi fi mamă de băiat. Oricum îmi doresc să mai facem un copil, destul de repede, pentru că atât eu, cât şi el avem fraţi şi am crescut într-o familie mare. Şi ăsta e planul acum. Dar să vedem cum e cu un copil, deocamdată. Amân¬doi avem vieţi foarte dinamice şi active, deci va fi o schimbare majoră, dar pe care ne-am dorit-o, ştim ce ne aşteaptă. 

Dacă spui şi de al doilea copil, la căsătorie v-aţi gândit? 

Da, ne-am gândit la toate. Dar vom vedea ce urmează. Eu n-am fost genul acela de femeie care şi-a planificat nunta de la 13-14-15 ani. Eu cred în respectul pe care îl porţi unui om. Nu cred într-un act. 

Ai voştri v-ar vrea căsătoriţi? 

Atât ai mei, cât şi ai lui sunt foarte relaxaţi legat de asta. Şi până la urmă sunt atâţia oa¬meni care divorţează. Nu e ca şi cum dacă te căsătoreşti, gata, ai garanţia că aşa vor rămâ¬ne lucrurile. Tocmai, de cele mai multe ori, lu¬crurile nu funcţionează ideal. Şi mă mai gân¬desc şi la stresul acela cu rochia, cu invitaţii... 

Cine vă va ajuta cu bebe după ce naşti? 

Momentan, părinţii noştri. 

Ai tăi cum au reacţionat când i-ai anunţat? 

Am fost destul de independentă de mică. Dar mereu m-am sfătuit cu ai mei, în special cu mama şi sora mea, care a rămas însărci-nată cu vreo 3 luni înaintea mea. Ea tot în¬cerca să rămână. Mama a fost foarte fericită când a reuşit. Apoi am urmat eu. Am sunat-o dimineaţa la 6. Eu nu fac astfel de lucruri. Dar atunci mă trezisem şi îmi făcusem testul de sarcină. Când m-a auzit la telefon, a ştiut ime¬diat: „Mă suni pentru că eşti însărcinată.“ Ea şi sora mea locuiesc în Milano. După ce i-am confirmat, mi-a spus: „Ce mă bucuuur! Dar stai, aoleu, amândouă fetele mele sunt însăr¬cinate în acelaşi timp! Care ar fi fost şansele?!“ (râde) Deşi da, eu tot vorbisem cu sora mea despre cum ar fi să fim însărcinate în acelaşi timp. Acum ea a născut deja, are fetiţă, eu voi avea băieţel. 

Cu părinţii lui Marius cum te înţelegi? 

Foarte bine. Cu mama lui vorbesc la fel de des cum vorbesc cu mama. Am avut o cone¬xiune rapidă. 

Cum a fost prima întâlnire cu părinţii lui? Pentru că îmi închipui că te ştiau de la TV. 

A fost foarte drăguţ. Da, mă ştiau, se uitau la matinal. Dar el nu mă ştia, nu urmărea emi¬siunea, pentru că nu se uită la TV. A aflat ulte¬rior că sunt şi pe sticlă, după ce am petrecut mai mult timp la Mamma mia. 

Cum vei naşte: natural sau prin cezariană? 

Am tot avut timp să mă documentez. Nu ştiam aproape nimic despre sarcină înainte şi eu sunt pro-naştere naturală, dar nu exclud niciodată posibilitatea naşterii prin cezariană. Cred că trebuie să menţii un echilibru şi să înţelegi că medicii ştiu mai bine şi să nu baţi câmpii. Trebuie să ai încredere în medicul tău încât să-l laşi pe el să ia o decizie, dar sper din tot sufletul să pot naşte natural. Sunt nerăbdătoare, abia aştept să-l cunosc pe bebe, să-l strâng în braţe, să-l mângâi altfel decât cu mâna pe burtică. Experienţa asta chiar te schimbă… Până nu ţi se întâmplă, n-ai de unde să ştii. Înainte mă gândeam: ”Ah, toate femeile care au copii vorbesc numai despre asta”. Dar sunt nişte lucruri unice atât de frumoase pe care le simţi, încât vrei să împărtăşeşti asta cu toată lumea.

Cât ai de gând să stai acasă după ce naşti?

Eu plănuiesc să nu stau foarte mult. Dar sper să pot alăpta cel puţin 6 luni…

foto: Sorin Stana